ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 56/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.Obiectul acțiunii și procedura derulată în primul ciclu  procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj – Secția a II –a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. „A” Trade S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului și Agenția pentru Dezvoltare Regională Nord Vest, a solicitat anularea actului administrativ înregistrat sub nr. 11798/21.06.2012, emis de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului și a celui intitulat Notificare privind rezultatul evaluării tehnice și financiare înregistrată sub nr. 885/30.01.2012, respectiv 642POR/30.01.2012, emis de pârâta Agenția pentru Dezvoltare Regională Nord Vest și, pe cale de consecință, anularea punctajului acordat în urma evaluării Cererii de finanțare pentru Proiectul cu titlul „Bază turistică și de agrement X, jud. Maramureș" înregistrată cu nr. NV/9/4/4.3/804/15.07.2010 (cod SMIS 24089).

Totodată, a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului să procedeze la o nouă evaluare a cererii de finanțare.

În motivarea cererii, reclamanta arătat că prin proiect se vor crea șapte noi locuri de muncă, angajarea personalului se va face după criterii strict profesionale, ținându-se seama de calificarea acestora și aptitudinile lor, criterii precum vârsta, rasa, sexul, religia, naționalitatea sau apartenență politică neavând nici o relevanță.

La răspunsul celei de-a doua solicitări de clarificări (nr. de înregistrare ADR NV 10944/11.11.2011) s-au anexat CV-urile și cererile de angajare primite de către „A” SRL, din care rezultă șansele egale și nediscriminatorii avute în vedere.

Reclamanta nu numai că a  respectat toate prevederile legale privind promovarea egalității de șanse, dar s-a angajat ca pe locurile de muncă nou create prin proiect să angajeze persoane selectate pe criterii strict profesionale, în cadrul unei proceduri total transparente,  corecte.

Prin sentința nr.  368 /19 iunie 2013, Curtea de Apel Cluj – Secția a II- a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea, a anulat actele atacate și a obligat pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului să procedeze la o nouă evaluare a   aceleiași cereri , reținând, în esență, că pârâtul nu a motivat modul de acordare a punctajului  și că, pentru subcriteriile 1.3 – Promovarea egalității de șanse și a nediscriminării, 1.4 – Promovarea dezvoltării durabile, 2.1. Capacitatea solicitantului de a realiza investiția, 2.2 – Metodologia de implementare a proiectului, 2.4 – Calitatea  planului de afaceri, punctajul calculat prin expertiza tehnică de specialitate încuviințată de instanță a   fost superior, diferențele de punctare fiind de natură să pună la îndoială corectitudinea evaluării proiectului în cadrul procedurii administrative.

Această sentință a fost casată prin decizia nr. 4680/5 decembrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția contencios administrativ și fiscal, care a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, cu motivarea că prima instanță s-a limitat la a prelua concluziile raportului de expertiză, fără a realiza o cercetare judecătorească efectivă asupra argumentelor părților și celorlalte probe administrate în  cauză.

2.Hotărârea pronunțată în fond după casare

Prin  sentința civilă nr.268 din 07 mai 2015,  Curtea de Apel Cluj – Secția a II – a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanta a depus, la data de 15.07.2010, la Agenția pentru Dezvoltare Nord – Vest, cererea de finanțare nr. NV/9/4/4.3/804/15.07.2010 (cod SMIS 24089) pentru o co-finanțare din Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR) Programul Operațional Regional 2007-2013, Axa Prioritară 4 „Sprijinirea dezvoltării mediului de afaceri regional și local" Domeniul de intervenție 4.3 „ Sprijinirea Dezvoltării microîntreprinderilor" pentru proiectul cu titlul „Bază turistică și de agrement X, jud. Maramureș ".

La data de 28.09.2010, Agenția de Dezvoltare Regională Nord-Vest, prin adresa nr. 8664, 7806 POR intitulată ,,Scrisoare rezultat verificare preliminară a cererii de finanțare”, i-a comunicat reclamantei că cererea a fost admisă, dar având în vedere faptul că proiectele acceptate până la acel moment acoperă deja 135% din alocarea financiară regională disponibilă pentru domeniul major de intervenție 4.3, proiectul reclamantei va fi inclus într-o listă de rezervă.

Ulterior, s-a demarat procedura de evaluare tehnică și financiară a proiectului și astfel, prin Notificarea 885/30.01.2012, respectiv 642POR/30.01.2012,  emisă de către Agenția de dezvoltare Regională Nord Vest, s-a adus la cunoștința reclamantei faptul că cererea de finanțare a fost respinsă, punctajul obținut fiind de 2,90 puncte, în timp ce punctajul minim pentru acceptarea proiectului era de 3,5 puncte.

Reclamanta a contestat rezultatul procesului de evaluare și selecție, iar prin adresa nr. 11798/21.06.2012 a fost informată că, AMPOR din cadrul MDRT a respins contestația ca neîntemeiată.

În cauză s-a efectuat o expertiză judiciară, existând diferențe de punctaj între experții evaluatori și expertul judiciar, ultimul apreciind că reclamanta a îndeplinit punctajul necesar și că este în măsură să îndeplinească proiectul, deținând baza materială necesară atingerii obiectivelor conform cererii de finanțare.

În urma rejudecării cauzei, Curtea de Apel a reținut că cererea de finanțare a fost întemeiat respinsă, deoarece reclamanta nu a întrunit punctajul minim pentru acceptarea proiectului.

Cu privire la subcriteriul 1.3 - Promovarea egalității de șanse și nediscriminării, instanța a reținut că aspectele prezentate de reclamantă se referă doar la politica de angajare a personalului ce urmează să lucreze la noua bază turistică, ceea ce duce la concluzia că modalitatea de abordare este generală, cât timp aceasta privește doar politica de personal iar nu toate aspectele referitoare la implementarea proiectului, constând în relația cu eventualii clienți și furnizori care urmează să beneficieze de această politică a societății precum și adaptarea infrastructurii de care urmează să dispună, în sensul modalității în care înțelege să deservească și persoane cu  dizabilități. Prin urmare, nu se justifică acordarea punctajului prevăzut de expertul judiciar.

În ceea ce privește subcriteriul promovarea dezvoltării durabile, se specifică respectarea reglementărilor în domeniu, a cerințelor în privința mediului înconjurător și a eficienței energetice, însă aceste susțineri se întemeiază doar pe soluția tehnică de izolare exterioară cu polistiren extrugat de 5 cm, și a pardoselilor cu polistiren de 30 ml grosime, izolare cu dale de-asupra învelitorii tip terasă, după executarea izolației hidrofuge și termice, tâmplărie de lemn stratificat cu panouri de sticlă termoizolată, precum și asigurarea unei rampe de evacuare a deșeurilor, specificarea unor atribuții în fișele posturilor și declarația că va respecta cerințele legale în privința protejării mediului înconjurător.

De asemenea, la amenajările pentru protecția mediului, reclamanta a apreciat că va amenaja spațiul verde din incinta hotelului.

Aceste aspecte,  instanța de fond apreciază că se încadrează într-un plan general care este de dorit să fie respectat, iar nu a unui cadru specific, așa cum s-a urmărit prin promovarea acestor proiecte, astfel încât nu sunt în măsură să ducă la acordarea unui punctaj suplimentar. Un punctaj suplimentar putea fi acordat doar în ipoteza în care investiția era în măsură să ducă, de exemplu, la regenerarea deșeurilor și s-ar fi preconizat măsuri de îmbunătățire a eficienței energetice, prin utilizarea unor tehnologii proprii de producere a energiei.

Un alt element unde proiectul a fost notat cu 1 punct din 6 posibile este subcriteriul 2.1, și anume capacitatea solicitantului de a realiza investiția produsă. Acest subcriteriu a fost apreciat diferit de către părți, reclamanta prezentând resursele materiale pe care urmează să le aloce și arătând că serviciile de management le-a externalizat către o societate specializată și că reprezentantul său are experiență în domeniul turismului, însă aceste aspecte nu au fost suficient clarificate din moment ce reclamanta nu a prezentat atribuțiile fiecărui membru al echipei de management, iar atribuțiile echipei de proiect nu acoperă în totalitate activitățile prevăzute și doar managerul de proiect extern are prezentat CV-ul.

În ceea ce privește resursele materiale, acestea au fost apreciate de experți diferit deoarece experții evaluatori consideră că resursele sunt parțial adecvate, iar expertul judiciar apreciază că resursele materiale sunt clar definite și adecvate implementării proiectului. Evident, suprafața de teren pe care urmează să se finalizeze baza turistică apare ca suficientă pentru această investiție, este proprietatea societății comerciale și s-a menționat existența unor mijloace informatice, a unor autovehicule proprii și a unui post Rafo, însă imobilul construcție, deși prezintă un grad înaintat de ridicare, a suferit daune ca urmare a infiltrațiilor, fiind în stare înaintată de degradare, aspect cu care toți experții au fost de acord.

Existând aceste lipsuri, punctajul acordat de 3,5 puncte este apreciat de către instanța de judecată ca fiind corespunzător, întrucât a fost avut în vedere în urma unei evaluări tehnice și financiare obiective. Chiar dacă în acțiunea formulată s-a solicitat anularea punctajului acordat pentru întreaga cerere de finanțare,  în motivele acțiunii, reclamanta se referă doar la subcriteriile 1.3, 1.4, 2.2, 2.4, 2.5, fără a include și subcriteriul 2.1., acesta nefiind contestat nici pe cale administrativă.

În ceea ce privește subcriteriul 2.2, referitor la metodologia de implementare a proiectului există o diferență între susținerile reclamantei și cele ale pârâtului, menținută de poziția contradictorie dintre experții evaluatori și expertul judiciar, însă Curtea de Apel a  apreciat că punctajul acordat la acest subcriteriu este corect, întrucât obiectivele specifice ale proiectului nu sunt suficient de clare, în așa fel încât să reflecte rezultatele obținute după implementarea proiectului, și nu pot să fie verificabile de către autoritate, iar în ceea ce privește activitățile proiectului în mod întemeiat s-a apreciat că acestea nu au fost suficient detaliate și justificate, reclamanta prezentând procedura de achiziție ca o singură activitate pentru întreg proiectul, fiind identificați doar doi indicatori de realizare, dintre care unul impus prin program. Chiar dacă nu există un număr de obiective specifice obligatorii, prezentarea proiectului este generală și nu poate fi detaliată și corelată cu planificarea achizițiilor.

În ceea ce privește subcriteriul 2.4, referitor la calitatea planului de afaceri, contestația administrativă și acțiunea nu menționează o critică pertinentă, iar datele furnizate în proiect se bazează pe experiența unuia din asociați în administrarea unui hotel din altă localitate, fără să identifice existența unei necesități la nivelul orașului X pentru serviciile furnizate. De asemenea, ipotezele proiecțiilor au fost întocmite eronat, fără a fi fundamentate, iar valoarea reziduală a fost modificată de circa trei ori, ultima variantă prezentând un grad neadecvat raportat la HG 2319/2014, privind duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe. Oricum, diferențele între proiecții și valorile constante în cei trei ani de operare indică nu sunt în măsură să justifice investiția,  la care se adaugă o strategie de marketing bazată doar pe relația existentă cu hotelul „Y”.

Din acest punct de vedere, nu se poate considera că reclamanta a fost pe nedrept depunctată, iar calitatea planului de afaceri lasă de dorit, astfel încât in mod obiectiv s-a apreciat că punctajul acordat de autoritate este corect.

În ceea ce privește subcriteriul 2.5 reprezentând indicatorii financiari reclamanta a arătat că a fost notată cu 3 puncte din 6 posibile, cu toate că raportat la calculul valorii reziduale, la valoarea de piață cu care se poate vinde investiția și relația solicitantului cu hotelul „Y”, era necesară acordarea unui punctaj de 3,5 puncte.

Expertul judiciar cât și experții evaluatori au apreciat că punctajul acordat la acest subcriteriu este corect, întrucât indicatorii financiari rezultați se încadrează la punctul b.

3.Recursul reclamantei

S.C. „A” Trade S.R.L Baia Mare a   atacat cu recurs sentința menționată, invocând motive pe care  le-a încadrat în prevederile art. 304 pct. 9 și 304

1

Cod procedură civilă.

În esență, recurenta – reclamantă a arătat că sentința atacată a   fost  pronunțată cu aplicarea greșită a Ghidului solicitantului, care constituie baza legală în obținerea finanțării, și a procedurilor de evaluare și selecție a proiectelor.

De asemenea, instanța de fond nu a analizat corect probele care au fost administrate, nu a stabilit împrejurările de fapt esențiale în cauză, nu a evocat norme substanțiale incidente, soluția exprimată în dispozitiv nefiind în concordanță cu probele administrate în cauză.

În primul ciclu procesual s-a solicitat de către reclamantă încuviințarea probei cu expertiză, instanța a admis această cerere apreciind că proba este utilă, concludentă și pertinentă în soluționarea cauzei și a dispus efectuarea unei expertize care să verifice modul de stabilire a punctajului acordat în urma evaluării cererii de finanțare pentru proiectul reclamantei. Această probă a fost câștigată cauzei și pentru al doilea ciclu procesual, astfel că instanța de fond în mod neîntemeiat nu a avut-o în vedere la soluționarea cauzei.

În cuprinsul memoriului de recurs, recurenta – reclamantă a   reluat, în detaliu, argumentele  pentru care consideră că a  fost depunctată la subcriteriile indicate, și a conchis că instanța de fond a  înlăturat  în mod neîntemeiat constatările expertului judiciar, având la bază doar elemente care nu sunt relevante în realizarea cu succes a   proiectului și, implicit, în acordarea punctajului.

4.Apărările intimatului

Prin întâmpinarea depusă la dosar, Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arătând că instanța de fond a analizat punctual susținerile SC „A” SRL, prin raportare la argumentele care au stat la baza respingerii cererii de finanțare formulată de societatea nominalizată anterior, analiză în urma căreia a conchis că acțiunea reclamantei este neîntemeiată deoarece proiectul acesteia nu întrunește punctajul minim pentru admiterea proiectului de 3,5 puncte, astfel încât cererea de finanțare a fost întemeiat respinsă.

De asemenea, a arătat că motivarea recursului reprezintă o simplă reiterare a   argumentelor prezentate la fondul cauzei, fără a cuprinde critici reale de nelegalitate a   sentinței, iar demersul recurentei – reclamante este, la acest moment, lipsit de finalitate juridică , față de reperele temporale ale Programului Operațional Regional 2007 – 2012.

5.Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cauza prin prisma motivelor   invocate de recurenta – reclamantă și a  prevederilor art. 304

1

Cod procedură civilă, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

În esență, recurenta – reclamantă  a supus controlului instanței de contencios administrativ și fiscal, în temeiul art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, refuzul acordării finanțării solicitate prin cererea  nr. NV/9/4/4.3/804.15.07.2010, cod SMIS 24089, pentru proiectul „Bază turistică de agrement X jud. Maramureș”, refuz exprimat prin notificarea nr. 642 POR/30.01.2012 și menținut prin decizia nr. 14798/21.06.2012, de  respingere a   contestației administrative.

Pornind de la baza factuală stabilită prin probele  administrate  în cauză, soluția pronunțată de judecătorul fondului reflectă interpretarea și aplicarea corectă a  normelor și principiilor cărora le este supus raportul de drept administrativ, în speță nefiind identificat un refuz nejustificat de rezolvare a cererii recurentei – reclamante, în accepțiunea   art.2 alin. (1)  lit. i) din Legea   nr. 554/2004 („exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea   unei persoane”).

În exercitarea atribuțiilor lor, entitățile administrative dispun de o marjă de apreciere, astfel că, în situația în care nu pot fi identificate motive de nelegalitate formală ori elemente din care să rezulte că emitentul actului administrativ a avut o conduită arbitrară, s-a îndepărtat de la scopul legii ori a încălcat principiul proporționalității  între interesul public și cel privat, o evaluare a substanței măsurilor dispuse, făcută de instanța de contencios administrativ însăși, ar constitui o ingerință nepermisă  în atribuțiile administrației publice.

Motivele invocate de recurenta – reclamantă nu indică încălcări punctuale ale legii, nu vizează neregularități ale procedurii administrative, contestat fiind însuși punctajul acordat de experții implicați în etapele de evaluare și selecție, punctaj căruia partea îi contrapune propriile argumente și evaluarea făcută în cadrul probei cu expertiză tehnică de   specialitate.

Or, după cum s-a menționat expres și clar în decizia de casare nr. 4680/5 decembrie 2014, instanța de contencios administrativ nu se poate substitui autorității publice cu atribuții în stabilirea   punctajului total rezultat în urma evaluării, iar expertiza efectuată potrivit art. 201 alin. (1) Cod procedură civilă  cuprinde  doar o opinie de specialitate asupra problematicii supuse analizei, opinie   pe care   instanța  trebuie să o analizeze  în raport cu toate elementele probatorii și cu circumstanțele  cauzei.

Este exact ceea ce a făcut  instanța de rejudecare, în sentință fiind expus raționamentul pentru care judecătorul fondului a apreciat că autoritatea emitentă a  evaluat corect fiecare dintre subcriteriile contestate. Cu alte cuvinte, a reținut că măsurile dispuse respectă limitele și scopul prevederilor legale  în executarea cărora au fost adoptate, neexistând elemente pe baza cărora să poată fi decelată o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere în sensul art.2 alin.(1) lit.n) din Legea nr.554/2004.

Având în vedere toate   considerentele  expuse, în  temeiul   art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă, Înalta Curte va respinge recursul formulat potrivit art. 20 din Legea nr. 554/2004, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge         recursul declarat de S.C. „A” Trade S.R.L. Baia Mare împotriva sentinței nr.268 din 7 mai  2015 a Curții de Apel Cluj – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 ianuarie 2016.