ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2518/2011

Deliberând asupra

cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 3092 din 06 octombrie

2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

a declinat în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a, competența de soluționare

a acțiunii formulate de reclamanții G.I. și G.A. în contradictoriu cu pârâții Ministerul

Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național, D.A.I. și Filarmornica „G.E.”.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța a reținut că reclamanții se află în raporturi de muncă cu Filarmonica

„G.E.” și solicită plata drepturilor salariale în cuantumul prevăzut de lege, astfel

încât raportul juridic dedus judecății este unul specific dreptului muncii.

Împrejurarea că în cauză

se contestă și o adresă a Ministerul Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național

nu este de natură a atrage competența instanței de contencios administrativ, deoarece

acest înscris nu dă naștere, nu modifică și nu stinge drepturi în regim de putere

publică, ci se referă la raporturile de muncă ale salariaților, putând fi contestat

în cadrul unui litigiu de muncă.

Sentința civilă nr. 3092

din 06 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, a rămas irevocabilă prin nerecurare.

Învestit cu soluționarea

litigiului, Tribunalul București, secția a VIII-a civilă, conflicte de muncă și

asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 2176 din 12 martie 2010 a respins excepția

necompetenței materiale a Tribunalului, a admis excepția autorității de lucru judecat

a sentinței civile nr. 7900 din 17 decembrie 2008 a Tribunalului București cu privire

la capătul de cerere privind anularea adresei nr. AA/DAI din 09 octombrie 2008 emisă

de Ministerul Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național, a respins excepția inadmisibilității

capătului de cerere privind acordarea daunelor morale și excepția lipsei calității

procesuale pasive a Ministerului Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național.

A fost respins ca neîntemeiat

capătul de cerere privind acordarea daunelor morale formulat de reclamanții G.I.

și G.A. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Culturii, Cultelor și Patrimoniului

Național.

Au fost obligați reclamanții,

în solidar, la plata sumei de 1.500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către

pârâtul D.A.I. și la plata sumei de 508,59 RON cu titlu de cheltuieli de judecată

către pârâta Filarmonica „G.E.”.

Sub aspectul competenței

materiale, Tribunalul a reținut că excepția necompetenței materiale a Tribunalului

București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, nu este întemeiată,

deoarece adresa nr. AA/DAI din 09 octombrie 2008 emisă de Ministerul Culturii, Cultelor

și Patrimoniului Național nu are caracterul unui act administrativ în sensul dispozițiilor

art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, nu este un act unilateral cu caracter

individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică,

în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care

dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice, ci reprezintă o adresa prin

care Ministerul Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național răspunde la solicitările

Filarmonicii „G.E.” cu privire la stabilirea drepturilor salariale, o corespondență

purtată între cele două instituții.

Totodată, Tribunalul a

constatat că reclamanții nu au atacat sentința civilă nr. 3092 din 06 octombrie

2009 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, prin

care a fost declinată cauza, achiesând astfel la competența Tribunalului București,

secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Împotriva acestei sentințe

au declarat recurs reclamanții G.I. și G.A., iar prin decizia nr. 3975/R din 04

octombrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze

privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis recursul declarat, a casat

sentința atacată, a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului București,

a declinat competența de soluționare a cauzei în primă instanță în favoarea Curții

de Apel București, secția de contencios administrativ, și constatând ivit conflictul

negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea

acestuia.

Curtea de Apel București,

secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale,

a reținut că prin cererea de chemare în judecată, reclamanții au solicitat, printre

altele, anularea adresei nr. AA/DAI din 09 octombrie 2008 emisă de Ministerul Culturii,

Cultelor și Patrimoniului Național prin care se comunica Filarmonicii „G.E.” modul

de stabilire a drepturilor salariale ale personalului Filarmonicii.

Ministerul Culturii și

Patrimoniului Național nu are calitatea de angajator pentru reclamanți, angajator

fiind intimata Filarmonica „G.E.”.

Prin urmare, comunicările

emise de minister cu privire la modalitatea de stabilire a drepturilor salariale

nu pot fi considerate ca făcând parte din atribuțiile angajatorului, care ar putea

să trimită comunicări având acest obiect numai unor structuri din cadrul său.

De asemenea, adresa în

cauză nu poate fi considerată o simplă corespondență, față de împrejurările în care

a fost emisă și de obiectul său.

Astfel, Ministerul Culturii,

Cultelor și Patrimoniului Național a emis acest înscris, denumit adresă, ca răspuns

la o solicitare venită din partea angajatorului, Filarmonica „G.E.”, după cum se

menționează în chiar preambulul înscrisului. Prin adresa făcută, Filarmonica „G.E.”

solicita ministerului „opinia și soluția” în legătură cu actul normativ în raport

de care se vor plăti salariile personalului artistic începând cu luna septembrie

2008, deoarece aplicarea Legii nr. 353/2007 de aprobare și completare a O.G.

nr. 21/2007 nu era posibilă pentru că Normele metodologice nu fuseseră încă elaborate.

Prin urmare, adresa emisă

de Ministerul Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național era determinantă pentru

stabilirea drepturilor salariale ale personalului artistic al Filarmonicii „G.E.”,

în condițiile în care aceasta din urmă nu avea un reper cert privind calcularea

și plata salariilor.

În lipsa Normelor metodologice

de aplicare a Legii nr. 353/2007, acest răspuns reprezenta pentru angajator un act

cu efect similar normelor respective. Mai mult, nu se contestă faptul că drepturile

salariale ar fi fost stabilite în raport de interpretarea pe care ministerul a comunicat-o

angajatorului.

Reținând că, fiind emisă

de o autoritate publică în exercitarea atribuțiilor stabilite prin lege, adresa

nr. AA/DAI din 09 octombrie 2008 este un act administrativ, Curtea de Apel a făcut

aplicarea prevederilor art. 3 pct. 1 C. proc. civ.

Învestită cu soluționarea

conflictului de competență, Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare

a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și

fiscal, pentru următoarele considerente:

Prin cererea de chemare

în judecată, reclamanții au formulat un capăt de cerere prin care au solicitat anularea

adresei nr. AA/DAI din 09 octombrie 2008 emisă de Ministerul Culturii, Cultelor

și Patrimoniului Național.

Actul a cărui anulare

se solicită a fost emis în urma solicitării adresate Ministerului Culturii, Cultelor

și Patrimoniului Național de Filarmonica „G.E.” de a preciza actul normativ aplicabil

pentru calcularea drepturilor salariale ale personalului artistic al Filarmonicii

începând cu 01 septembrie 2008.

În cuprinsul actului contestat,

autoritatea publică centrală, prin indicarea și interpretarea unor acte normative,

în lipsa unor norme metodologice de aplicare a acestora, arată care este modalitatea

de calcul a drepturilor salariale.

Din cuprinsul actului

menționat rezultă că acesta a fost dat în vederea executării legii și a vizat modificarea

raporturilor juridice privind drepturile salariale ale reclamanților.

În temeiul actului emis

de Ministerul Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național, angajatorul a stabilit

drepturile salariale ale personalului artistic al Filarmonicii „G.E.”, în condițiile

în care Legea nr. 353/2007 nu putea fi executată, nefiind elaborate Normele metodologice

de aplicare a acesteia.

Împrejurarea că legea

a cărei executare s-a urmărit viza raporturi de muncă și natura salarială a drepturilor

ce urmau a fi valorificate în urma aplicării acestei legi, nu schimbă natura administrativă

a actului contestat de reclamanți.

Potrivit art. 3 alin.

(1) pct. 1 C. proc. civ., Curțile de apel judecă în primă instanță, procesele și

cererile în materie de contencios administrativ, privind actele autoritățile și

instituțiilor centrale, iar în temeiul art. 35 din Legea nr. 304/2004, în cadrul

curților de apel funcționează secții specializate în soluționarea cauzelor de contencios

administrativ și fiscal.

Prin urmare, reținând

natura juridică administrativă a actului a cărui anulare se cere și faptul că acesta

este emis de o autoritate publică centrală care nu are calitatea de angajator în

raporturile cu reclamanții, în temeiul art. 22 C. proc. civ. raportat la art. 3

alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. și la art. 35 din Legea nr. 304/2004, Înalta Curte

va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București,

secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe petentul G.I. în contradictoriu cu intimatul

Ministerul Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național în favoarea Curții de Apel

București, secția contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 martie 2011.