ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2518/2011

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 3092 din 06 octombrie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declinat în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a, competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanții G.I. și G.A. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național, D.A.I. și Filarmornica „G.E.”. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că reclamanții se află în raporturi de muncă cu Filarmonica „G.E.” și solicită plata drepturilor salariale în cuantumul prevăzut de lege, astfel încât raportul juridic dedus judecății este unul specific dreptului muncii.

Împrejurarea că în cauză se contestă și o adresă a Ministerul Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național nu este de natură a atrage competența instanței de contencios administrativ, deoarece acest înscris nu dă naștere, nu modifică și nu stinge drepturi în regim de putere publică, ci se referă la raporturile de muncă ale salariaților, putând fi contestat în cadrul unui litigiu de muncă. Sentința civilă nr. 3092 din 06 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a rămas irevocabilă prin nerecurare.

Învestit cu soluționarea litigiului, Tribunalul București, secția a VIII-a civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 2176 din 12 martie 2010 a respins excepția necompetenței materiale a Tribunalului, a admis excepția autorității de lucru judecat a sentinței civile nr. 7900 din 17 decembrie 2008 a Tribunalului București cu privire la capătul de cerere privind anularea adresei nr. AA/DAI din 09 octombrie 2008 emisă de Ministerul Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național, a respins excepția inadmisibilității capătului de cerere privind acordarea daunelor morale și excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național.

A fost respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind acordarea daunelor morale formulat de reclamanții G.I. și G.A. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național. Au fost obligați reclamanții, în solidar, la plata sumei de 1.500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către pârâtul D.A.I. și la plata sumei de 508,59 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către pârâta Filarmonica „G.E.”.

Sub aspectul competenței materiale, Tribunalul a reținut că excepția necompetenței materiale a Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, nu este întemeiată, deoarece adresa nr. AA/DAI din 09 octombrie 2008 emisă de Ministerul Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național nu are caracterul unui act administrativ în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, nu este un act unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice, ci reprezintă o adresa prin care Ministerul Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național răspunde la solicitările Filarmonicii „G.E.” cu privire la stabilirea drepturilor salariale, o corespondență purtată între cele două instituții.

Totodată, Tribunalul a constatat că reclamanții nu au atacat sentința civilă nr. 3092 din 06 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, prin care a fost declinată cauza, achiesând astfel la competența Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții G.I. și G.A., iar prin decizia nr. 3975/R din 04 octombrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis recursul declarat, a casat sentința atacată, a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului București, a declinat competența de soluționare a cauzei în primă instanță în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, și constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a reținut că prin cererea de chemare în judecată, reclamanții au solicitat, printre altele, anularea adresei nr. AA/DAI din 09 octombrie 2008 emisă de Ministerul Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național prin care se comunica Filarmonicii „G.E.” modul de stabilire a drepturilor salariale ale personalului Filarmonicii. Ministerul Culturii și Patrimoniului Național nu are calitatea de angajator pentru reclamanți, angajator fiind intimata Filarmonica „G.E.”. Prin urmare, comunicările emise de minister cu privire la modalitatea de stabilire a drepturilor salariale nu pot fi considerate ca făcând parte din atribuțiile angajatorului, care ar putea să trimită comunicări având acest obiect numai unor structuri din cadrul său.

De asemenea, adresa în cauză nu poate fi considerată o simplă corespondență, față de împrejurările în care a fost emisă și de obiectul său. Astfel, Ministerul Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național a emis acest înscris, denumit adresă, ca răspuns la o solicitare venită din partea angajatorului, Filarmonica „G.E.”, după cum se menționează în chiar preambulul înscrisului. Prin adresa făcută, Filarmonica „G.E.” solicita ministerului „opinia și soluția” în legătură cu actul normativ în raport de care se vor plăti salariile personalului artistic începând cu luna septembrie 2008, deoarece aplicarea Legii nr. 353/2007 de aprobare și completare a O.G. nr. 21/2007 nu era posibilă pentru că Normele metodologice nu fuseseră încă elaborate.

Prin urmare, adresa emisă de Ministerul Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național era determinantă pentru stabilirea drepturilor salariale ale personalului artistic al Filarmonicii „G.E.”, în condițiile în care aceasta din urmă nu avea un reper cert privind calcularea și plata salariilor. În lipsa Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 353/2007, acest răspuns reprezenta pentru angajator un act cu efect similar normelor respective. Mai mult, nu se contestă faptul că drepturile salariale ar fi fost stabilite în raport de interpretarea pe care ministerul a comunicat-o angajatorului. Reținând că, fiind emisă de o autoritate publică în exercitarea atribuțiilor stabilite prin lege, adresa nr. AA/DAI din 09 octombrie 2008 este un act administrativ, Curtea de Apel a făcut aplicarea prevederilor art. 3 pct. 1 C. proc.

civ. Învestită cu soluționarea conflictului de competență, Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente: Prin cererea de chemare în judecată, reclamanții au formulat un capăt de cerere prin care au solicitat anularea adresei nr. AA/DAI din 09 octombrie 2008 emisă de Ministerul Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național.

Actul a cărui anulare se solicită a fost emis în urma solicitării adresate Ministerului Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național de Filarmonica „G.E.” de a preciza actul normativ aplicabil pentru calcularea drepturilor salariale ale personalului artistic al Filarmonicii începând cu 01 septembrie 2008. În cuprinsul actului contestat, autoritatea publică centrală, prin indicarea și interpretarea unor acte normative, în lipsa unor norme metodologice de aplicare a acestora, arată care este modalitatea de calcul a drepturilor salariale. Din cuprinsul actului menționat rezultă că acesta a fost dat în vederea executării legii și a vizat modificarea raporturilor juridice privind drepturile salariale ale reclamanților.

În temeiul actului emis de Ministerul Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național, angajatorul a stabilit drepturile salariale ale personalului artistic al Filarmonicii „G.E.”, în condițiile în care Legea nr. 353/2007 nu putea fi executată, nefiind elaborate Normele metodologice de aplicare a acesteia. Împrejurarea că legea a cărei executare s-a urmărit viza raporturi de muncă și natura salarială a drepturilor ce urmau a fi valorificate în urma aplicării acestei legi, nu schimbă natura administrativă a actului contestat de reclamanți. Potrivit art. 3 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., Curțile de apel judecă în primă instanță, procesele și cererile în materie de contencios administrativ, privind actele autoritățile și instituțiilor centrale, iar în temeiul art. 35 din Legea nr. 304/2004, în cadrul curților de apel funcționează secții specializate în soluționarea cauzelor de contencios administrativ și fiscal.

Prin urmare, reținând natura juridică administrativă a actului a cărui anulare se cere și faptul că acesta este emis de o autoritate publică centrală care nu are calitatea de angajator în raporturile cu reclamanții, în temeiul art. 22 C. proc. civ. raportat la art. 3 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. și la art. 35 din Legea nr. 304/2004, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe petentul G.I. în contradictoriu cu intimatul Ministerul Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 martie 2011.