ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1018/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1018/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Stabilirea cadrului

procesual

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția de contencios administrativ

și fiscal sub nr. 943/2/2009, astfel cum a fost completată la data de 4 mai 2009,

reclamanții G.I. și G.A. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții

Ministerul Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național, D.A.I., următoarele:

din 9 octombrie 2008 emisă de pârâtul Ministerul Culturii, Cultelor și Patrimoniului

Național;

incidente pentru stabilirea drepturilor salariale ale reclamanților;

a pârâților la plata de despăgubiri morale, reprezentând totalul veniturilor nete

salariale de care ar fi beneficiat pe perioada 17 martie 2008-31 decembrie 2008;

la plata sumelor reprezentând, pentru perioada 1 septembrie 2008-31 decembrie 2008,

diferența dintre drepturile salariale plătite de Filarmonica G.E., București,

calculate la un salariu tarifar de 3.104 RON pentru G.I. și 2.283 RON pentru G.A.,

și drepturile salariale cuvenite, conform anexei la art. 15

1

din O.G.

nr. 21/2007 (salariu tarifar de 4.392 RON pentru G.I. și 2.929,5 RON pentru G.A.);

la plata sumelor reprezentând, pentru perioada 1 ianuarie 2009-31 mai 2009, diferența

dintre drepturile salariale plătite de Filarmonica G.E., București, calculate la

un salariu tarifar de 2.173 RON pentru G.I. și 1.598 RON pentru G.A. și drepturile

salariale cuvenite, conform anexei la art. 15

1

din O.G. nr. 21/2007 (salariu

tarifar de 4.392 RON pentru G.I. și 2.929,5 RON pentru G.A.);

Ministerul Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național să asigure reclamanților

plata drepturilor salariale, conform anexei la art. 15

1

din O.G. nr.

21/2007, precum și bugetul aferent acestora pentru anul 2009.

În motivarea acțiunii,

reclamanții au arătat faptul că pârâtul Ministerul Culturii și Cultelor, prin secretarul

de stat D.A.I., a impus în mod abuziv ca, începând cu data de 1 septembrie 2008,

salariile personalului artistic angajat al Filarmonicii G.E. din București să fie

calculate conform grilei prevăzute de anexa nr. IV2b din O.G. nr. 10/2008. Până

la data de 1 septembrie 2008, salariile personalului artistic au fost calculate

potrivit anexei nr. IV2b din O.G. nr. 10/2008 și Legii nr. 102/2004.

Reclamanții au susținut

că trebuiau aplicate prevederile anexei nr. IV2b la O.G. nr. 10/2008, Legii nr.

102/2004, deoarece nu existau norme de aplicare a Legii nr. 353/2007, respectiv

a art. 151 din O.G. nr. 21/2007. Prin urmare, adresa din 9 octombrie 2008, pct.

4 al așa-numitelor „concluzii” ale Ministerului Culturii și Cultelor, elaborate

și expediate Filarmonicii G.E. din București, „în atenția (...) Directorului General,”

prin secretarul de stat D.A.I. se transformă într-un abuz discriminator, îndreptat

și aplicat împotriva lor, precum și colectiv discriminator, îndreptat și aplicat

împotriva întregului personal artistic al Filarmonicii G.E. din București.

La data de 9 iunie 2009,

reclamanții au completat acțiunea, solicitând chemarea în judecată și a pârâtei

Filarmonica G.E. din București, instituție la care aceștia sunt angajați cu contracte

individuale de muncă.

Pârâții au formulat

întâmpinări în cauză, după cum urmează:

Pârâtul Ministerul Culturii,

Cultelor și Patrimoniului Național a invocat excepțiile inadmisibilității

și lipsei de interes în formularea capetelor 1-3 din acțiunea de față.

În același timp, pârâtul a solicitat, în subsidiar, respingerea acțiunii

ca neîntemeiată.

În motivare, pârâtul a

arătat că prin adresa a cărei anulare se solicită, ministerul, prin secretarul de

stat, a comunicat conducerii Filarmonicii G.E. din București punctul de vedere asupra

drepturilor salariale cuvenite personalului de specialitate artistică.

Prin sentința civilă

nr. 7900 din 17 decembrie 2008, Tribunalul București, secția a VIII-a a obligat

pârâta Filarmonica G.E. din București să plătească reclamanților G.I. și G.A. diferența

de drepturi bănești dintre drepturile salariale încasate în perioada 1 septembrie

2008-17 decembrie 2008 (prin aplicarea O.G. nr. 10/2008) și drepturile bănești cuvenite

pentru același interval de timp (prin aplicarea dispozițiilor O.G. nr. 21/2007,

aprobată prin Legea nr. 353/2007).

Referitor la capătul de

cerere privind acordarea de daune morale, pârâtul a arătat că în literatura de specialitate

daunele morale sunt apreciate ca reprezentând o atingere adusă existenței fizice

a persoanei, integrității corporale și sănătății, cinstei, demnității și onoarei,

prestigiului profesional. Potrivit dispozițiilor art. 1169 C. civ., sarcina probei

în cererea de acordare a daunelor morale revine reclamantului. În speță, reclamanții,

fără a motiva cererea, au solicitat o sumă de bani, reprezentând suma veniturilor

nete salariale pe perioada 17 martie 2008-31 decembrie 2008, încasate ca drepturi

salariale de către secretarul de stat D.A.I., ca angajat al Ministerului Culturii

și Cultelor, aspect care nu reprezintă prejudiciu moral.

Pârâtul D.A.I. a invocat

excepțiile:

- inadmisibilității

și lipsei de interes în formularea capetelor de cerere 1, 2 și 6;

- lipsei de interes în

formularea capetelor 4 și 5 de cerere;

- inadmisibilității

capătului 3 de cerere din acțiunea de față.

În motivare, pârâtul a

arătat că evaluarea personalului artistic, tehnic și administrativ de specialitate,

în vederea stabilirii salariilor de bază, se face conform normelor metodologice

elaborate de Ministerul Culturii și Cultelor, iar la data formulării adresei a cărei

anulare face obiectul prezentei judecății, normele metodologice în referință erau

elaborate de către pârâtul Ministerul Culturii și Cultelor. Apreciind că se

află în prezența unui vid legislativ, conducerea Filarmonicii G.E. din

București s-a adresat forului tutelar, Ministerul Culturii și Cultelor, solicitând

lămuriri cu privire la stabilirea dispozițiilor legale privind salarizarea personalului

de specialitate.

Pârâtul a menționat

că nulitatea acestei adrese a fost analizată în cadrul Dosarului nr. 43787/3/2008

ce s-a aflat pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă

și asigurări sociale. Această instanță, prin sentința civilă nr. 7900 din

17 decembrie 2008 (rămasă definitivă și irevocabilă prin nerecurare), a admis în

parte cererea formulată de reclamanții G.I. și G.A., a obligat pârâta Filarmonica

G.E. din București la plata către reclamanți a diferenței de drepturi bănești, dintre

drepturile salariale încasate în perioada 1 septembrie 2008-17 decembrie 2008, prin

aplicarea O.G. nr. 10/2008, și drepturi bănești cuvenite pentru același interval

de timp, prin aplicarea dispozițiilor O.G. nr. 21/2007, aprobată prin Legea nr.

353/2007, a respins capetele nr. 1-7 ca inadmisibile și a respins capătul 8 din

cererea formulată în contradictoriu cu Ministerul Culturii și Cultelor, ca fiind

introdus împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Pârâta Filarmonica G.E.

din București a invocat excepțiile:

- tardivității cererii

completatoare;

- lipsei calității

procesuale pasive cu privire la capetele 1 și 3 de cerere;

- necompetenței materiale

a instanței cu privire la soluționarea capetelor 1 și 2 din cererea

completatoare;

- autorității de

lucru judecat cu privire la capetele 1 și 2 din acțiunea introductivă,

precum și cu privire la capătul 1 din cererea completatoare;

- inadmisibilității

cu privire la capetele 1 și 2 din acțiunea introductivă.

Pe fondul cauzei, pârâta

a solicitat respingerea acțiunii reclamanților, astfel cum a fost completată,

ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.

Succesiunea ciclurilor

procesuale epuizate în cadrul acestui litigiu până în prezent.

Prin sentința civilă

nr. 3092/2009, Curtea de Apel București, a admis excepția necompetenței materiale

și a declinat cauza la Tribunalul București, secția a VIII-a, unde dosarul

a fost înregistrat sub nr. 46228/3/2009.

La termenul de judecata

din data de 5 martie 2010, reclamanții au arătat că renunță la judecată în ceea

ce privește:

- capetele 2, 4, 5 și

6 din acțiunea completată la data de 4 mai 2009;

- cererea completatoare

prin care a chemat în judecată pârâta Filarmonica G.E. din București pentru toate

capetele de cerere.

De asemenea, reclamanții

au invocat excepția de necompetență materială a acestei instanțe pentru capătul

de cerere privind anularea adresei emisă de Ministerul Culturii și Cultelor

Pârâtul D.A.I. a invocat

excepția autorității de lucru judecat pentru capătul 1 de cerere și excepția

inadmisibilității pentru capătul 1 și capătul 3 de cerere. Totodată, pârâtul a precizat

că nu mai susține excepțiile lipsei calității procesuale pasive și a lipsei

de interes, invocate prin întâmpinare.

Prin încheierea de ședință

de la termenul de judecată din data de 5 martie 2010 ,Tribunalul a luat act de renunțarea

reclamanților la capetele 2, 4, 5 și 6 din acțiunea dedusă judecății

(astfel cum a fost completată la data de 4 mai 2009) și a reținut că a

rămas fără obiect excepția tardivității formulării cererii completatoare.

Prin sentința civilă

nr. 2176 din 12 martie 2010, Tribunalul a respins excepția necompetenței

materiale, excepția inadmisibilității capătului de cerere privind acordarea daunelor

morale, invocată de pârâtul D.A.I., și excepția lipsei calității procesuale pasive

a Ministerului Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național, invocată de acesta

prin întâmpinare.

Tribunalul a admis excepția

autorității de lucru judecat cu privire la capătul de cerere privind anularea adresei

din 9 octombrie 2008 emisă de Ministerul Culturii și Cultelor. În plus, a respins

ca neîntemeiat capătul de cerere privind acordarea daunelor morale.

Prin decizia civilă

nr. 3975 din 4 octombrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a,

a admis recursul declarat de reclamanți, a casat sentința anterior arătată,

a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului București, a declinat

cauza spre competentă soluționare Curții de Apel București și

a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea

soluționării conflictului negativ de competență.

Prin decizia nr. 2518

din 17 martie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă

și de proprietate intelectuală, a stabilit competența de soluționare

a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ

și fiscal.

Cauza a fost înregistrata

pe rolul Curții de Apel București la data de 18 mai 2011, iar în ședința

publică din data de 22 noiembrie 2011, instanța a luat act de renunțarea

reclamanților la judecata capetelor 2, 4, 5 și 6 ale acțiunii precizate,

în temeiul art. 246 C. proc. civ. Ca atare, instanța a constatat că a rămas

învestită doar cu capătul 1 de cerere privind anularea adresei din 9 octombrie 2008

emisă de Ministerul Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național, precum și cu capătul

3 de cerere privind obligarea pârâților Ministerul Culturii, Cultelor și Patrimoniului

Național și D.A.I. la plata de despăgubiri morale.

Hotărârea Curții de Apel

Curtea de Apel București,

secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 7148 din 29

noiembrie 2011:

- a respins capătul de

cerere având ca obiect anularea adresei din 9 octombrie 2008 emisă de Ministerul

Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național, constatând existența autorității

de lucru judecat;

- a respins capătul de

cerere având ca obiect daunele morale ca nefondat;

- a obligat reclamanții

la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.500 RON în favoarea pârâtului D.A.I.

și în sumă de 508,59 RON, în favoarea pârâtei Filarmonica G.E. din

București.

Pentru a pronunța o asemenea

soluție, prima instanță a reținut următoarele:

În privința primului

capăt de cerere este întrunită tripla identitate de părți, obiect și cauză,

prevăzută de art. 1201 C. civ., în raport de sentința civilă nr. 7900 din 17

decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte

de muncă și asigurări sociale (rămasă definitivă și irevocabilă prin nerecurare).

Capătul 3 de cerere referitor

la acordarea daunelor morale este nefondat, față de principiul de drept accesorium

sequitur principale.

În raport de prevederile

art. 274 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ., reclamanții datorează pârâților

cheltuieli de judecată, întrucât au căzut în pretenții.

reclamanții G.I. și G.A.

În recursul lor, reclamanții

au solicitat casarea sentinței și admiterea acțiunii și, în consecință:

- admiterea acțiunii;

- anularea actului administrativ

din 9 octombrie 2008, emis de Ministerul Culturii, Cultelor, actualul Minister al

Culturii și Patrimoniului Național, și a efectelor juridice și financiare produse

de aplicarea prevederilor acestui act administrativ;

- obligarea la plata către

fiecare reclamant de despăgubiri morale a Ministerului Culturii și Patrimoniului

Național, fost Ministerul Culturii și Cultelor, în solidar cu fostul secretar de

stat D.A.I., în cuantum de 43.360,27 RON, conform precizărilor depuse la dosar;

- obligarea la plata către

fiecare reclamant de despăgubiri materiale a Ministerului Culturii și Patrimoniului

Național, fost Ministerul Culturii și Cultelor, în solidar cu fostul secretar de

stat D.A.I., în cuantumul reprezentat de diferențele dintre salariile maxime tarifare,

calculate în baza H.G. nr. 1672/2008, și salariile maxime cuvenite conform prevederilor

Legii nr. 353/2007;

- obligarea Ministerului

Culturii și Patrimoniului Național și a Filarmonicii G.E. din București la refacerea

tuturor actelor oficiale întocmite în baza actului administrativ din 9

octombrie 2008, emis de Ministerul Culturii și Cultelor, precum și la înlăturarea

tuturor efectelor juridice și financiare produse de aplicarea acestui act.

În motivarea căii extraordinare

de atac, încadrată în drept în dispozițiile art. 304 pct. 8 și pct. 9,

art. 304

1

C. proc. civ., recurenții au susținut că hotărârea

pronunțată de instanța de fond s-a dat cu interpretarea greșită a

actului juridic dedus judecății, schimbând înțelesul lămurit și vădit

neîndoielnic al acestuia, este lipsită de temei legal și s-a dat cu aplicarea

greșită a legii.

În dezvoltarea acestor

motive de recurs au fost formulate de către recurenți următoarele critici de

nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată:

Excepția autorității

de lucru judecat a fost greșit soluționată, deoarece nu există identitate

de obiect și cauză.

Tribunalul București

a considerat adresa din 9 octombrie 2008 emisă de Ministerul Culturii și Cultelor

o simplă corespondență, care nu a determinat modificarea contractelor individuale

de muncă. Ca atare, Tribunalul nu s-a pronunțat asupra „actului administrativ

din 9 octombrie 2008”.

Instanța de contencios

administrativ era competentă să se pronunțe asupra legalității actului

administrativ anterior indicat.

Excepția autorității

de lucru judecat nu a fost invocată în Dosarul nr. 943/2/2009.

În mod greșit instanța

de fond a reținut că reclamanții au renunțat la judecarea capetelor

2, 4, 5 și 6 de cerere, precum și la soluționarea cauzei în contradictoriu

cu pârâta Filarmonica G.E. din București.

Actul administrativ din

9 octombrie 2008 a fost emis cu încălcarea normelor juridice aplicabile, motiv pentru

care solicită anularea sa, precum și a „tuturor efectelor juridice și

financiare produse de aplicarea acestui act administrativ”.

Daunele materiale și

morale sunt datorate de intimați pentru argumentele prezentate detaliat la

memoriul de recurs.

Apărările formulate de

intimați

5.1. Intimatul D.A.I.

a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Răspunzând punctual la

motivele de recurs, intimatul a arătat, în esență, următoarele:

Motivele noi de recurs,

prin care părțile invocă, în realitate, motive noi ale cererii de chemare în

judecată nu pot fi primite, în raport de prevederile art. 292 alin. (1) teza I

C. proc. civ., raportat la art. 316 C. proc. civ.;

Prima instanță a

aplicat corect dispozițiile art. 1201 C. civ. și art. 166 C. proc.

civ., reținând existența autorității de lucru judecat în privința

capătului de cerere având ca obiect anularea adresei din 9 octombrie 2008 emisă

de Ministerul Culturii și Cultelor;

Recurenții nu au

probat existența prejudiciului moral și doar în cadrului prezentei căi

extraordinare de atac au arătat motivele de fapt și de drept pentru care apreciază

că sunt îndreptățiți la o asemenea despăgubire, ceea ce nu poate fi acceptat,

pentru aceleași argumente cu cele anterior menționate la pct. 4.1.a.

La termenul de judecată

din data de 3 mai 2010, recurenții au renunțat la judecarea capetelor

2, 4, 5 și 6 din cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost completată.

5.2. Intimatul Ministerul

Culturii a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În motivare, intimatul

a arătat că există autoritate de lucru judecat, având în vedere sentința civilă

nr. 7900 din 17 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a

VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, că recurenții nu au suferit

un prejudiciu moral și că au renunțat la soluționarea capetelor 2,

4, 5 și 6 din acțiunea de față.

Probatoriile administrate

în recurs

La termenul de judecată

din data de 31 mai 2013, Înalta Curte a încuviințat recurenților administrarea

probei cu înscrisuri, în temeiul art. 305 C. proc. civ.

Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

Analizând sentința atacată,

prin prisma criticilor formulate de recurenți și a apărărilor cuprinse în întâmpinări,

dar și din oficiu, în baza art. 304

1

C. proc. civ., sub toate aspectele,

Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele care vor

fi expuse în continuare.

Referitor la criticile

și la cererile noi formulate în recurs

Conform art. 316 C.

proc. civ., dispozițiile de procedură privind judecata în apel se aplică și

în instanța de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice.

Ca atare, și în recurs

se aplică prevederile art. 294 C. proc. civ., care menționează că în apel nu

se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare

în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi.

Autorii memoriului de

recurs au invocat în cadrul acestuia motive noi ale cererii de chemare în judecată,

precum și temeiuri juridice noi, ce nu au fost supuse dezbaterii părților

și analizei primei instanțe.

Cu alte cuvinte, motivele

aflate în discuție implică, în realitate, o cercetare a acestora pentru prima

dată în recurs, cu eludarea principiului dublului grad de jurisdicție.

Pe aspectul analizat,

prezintă relevanță și prevederile art. 129 alin. (6) C. proc. civ., în

baza cărora judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății.

De asemenea, se cuvine

a menționa și principiul tantum devolutum quantum iudicatum, adică nu

se devoluează decât ceea ce s-a judecat, el fiind o cerință a principiului

disponibilității părților, aplicabil și în cadrul litigiului de contencios

administrativ.

În concret, în cauza de

față, recurenții au solicitat, alături de „anularea actului administrativ

din 9 octombrie 2008” emis de Ministerul Culturii și Cultelor și „anularea

efectelor juridice și financiare produse de aplicarea prevederilor acestui

act administrativ.”

În plus, tot pentru prima

dată în recurs, titularii prezentei căi de atac au solicitat „obligarea la plata

către fiecare reclamant de despăgubiri materiale (...) și obligarea Ministerului

Culturii și Patrimoniului Național și a Filarmonicii G.E. din

București la refacerea tuturor actelor oficiale întocmite în baza actului administrativ

(...)”.

În fine, se cuvine a arăta

faptul că recursul este o cale de atac de reformare a hotărârii atacate care trebuie

examinată din perspectiva legalității și temeiniciei raportate la motivele

de fapt și de drept ale acțiunii invocate de reclamant.

Prin urmare, pentru argumentele

anterior prezentate, aceste critici de nelegalitate noi și cereri noi nu vor

fi analizate de către Înalta Curte în recurs.

Referitor la excepția

autorității de lucru judecat

Principiul autorității

lucrului judecat, ce rezultă din dispozițiile art. 1201 C. civ., împiedică

nu doar judecarea din nou a unui proces terminat, având același obiect, aceeași

cauză și purtat între aceleași părți, ci și contrazicerile dintre

două hotărâri judecătorești.

Pentru a exista identitate

de obiect între două acțiuni nu este nevoie ca obiectul să fie formulat în

ambele în același mod, ci este suficient ca din cuprinsul acelor acțiuni

să rezulte că scopul final urmărit este același în ambele acțiuni.

În mod corect, prima instanță

a reținut existența autorității lucrului judecat în privința

capătului de cerere având ca obiect anularea adresei din 9 octombrie 2008 emisă

de pârâtul Ministerul Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național.

Prin sentința civilă

nr. 7900 din 17 decembrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 43787/3/3008, Tribunalul

București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins ca

inadmisibil capătul de cerere formulat de reclamanții G.I. și G.A. având ca

obiect constatarea nulității adresei din 9 octombrie 2008 emisă de pârâtul

Ministerul Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național, cu motivarea că este vorba

despre o corespondență și nu de un act administrativ, în sensul Legii

nr. 554/2004, modificată. În cadrul acestei hotărâri judecătorești, instanța

a analizat „refuzul Filarmonicii de acordare către reclamanți a drepturilor

salariale superioare, prevăzute în grila de salarizare cuprinsă în anexa la O.G.

nr. 21/2007, introdusă prin legea de aprobare a acestei ordonanțe.” (sentința

a rămas definitivă și irevocabilă prin nerecurare).

Ca atare, Înalta Curte

nu poate primi criticile recurenților în sensul că:

- nu au cerut anularea

adresei din 9 octombrie 2008 în cadrul Dosarului nr. 43787/3/3008 al Tribunalul

București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale;

- Tribunalul București

nu s-a pronunțat, prin sentința civilă nr. 7900 din 17 decembrie 2008, asupra

capătului 2 de cerere, respectiv asupra constatării nulității actului administrativ

din 9 octombrie 2008 emis de Ministerul Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național;

O altă critică formulată

de recurenți se referă la faptul că instanța de contencios administrativ

era competentă să se pronunțe asupra legalității adresei din 9

octombrie 2008 și nu instanța investită cu soluționarea litigiului

de muncă.

Nici această critică nu

poate fi primită: dacă nu erau de acord cu soluția pronunțată de prima

instanță în Dosarul nr. 43787/3/3008, reclamanții putea promova recurs

împotriva sentinței civile nr. 7900 din 17 decembrie 2008.

Excepția autorității

de lucru judecat a fost invocată în cauza de față și a fost corect soluționată

de către prima instanță.

Referitor la renunțarea

recurenților la judecarea capetelor 2, 4, 5 și 6 din acțiunea completată,

precum și la soluționarea cauzei în contradictoriu cu pârâta Filarmonica

G.E. din București.

Într-adevăr, după cum

a reținut și judecătorul fondului, recurenții au formulat cerere

de renunțare la judecarea acestor capete de cerere la data de 5 martie 2010

(Dosarul nr. 46228/3/2009), în temeiul art. 246 C. proc. civ. Renunțarea este

un act juridic unilateral, irevocabil: odată exprimată această poziție procesuală,

partea nu mai poate reveni asupra ei.

Referitor la acordarea

daunelor morale

Capătul de cerere având

ca obiect acordarea daunelor morale este nefondat, față de principiul de drept

accesorium sequitur principale, precum și de soluția pronunțată cu

privire la capătul principal de cerere, respectiv anularea adresei din 9 octombrie

2008 emisă de intimatul Ministerul Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național.

În raport de cele anterior

reținute, instanța de control judiciar nu va mai analiza pct. 3 și

4 din memoriul de recurs.

În consecință, din cele

anterior expuse, rezultă că sunt nefondate motivele de recurs prevăzute de art.

304 pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ., iar în speță nu există motive de ordine publică

care să poată fi reținute, astfel încât, Înalta Curte, în baza art. 312 alin.

(1) teza a II-a C. proc. civ., raportat la art. 20 și art. 28 din Legea contenciosului

administrativ, modificată, va respinge recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanții G.I. și G.A. împotriva sentinței civile nr. 7148 din 29 noiembrie

2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 28 februarie 2014.