ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 13.09.2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4035/2011

HOTĂRÂRE
13.09.2011
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4035/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamantele S.A., L.M.,

H.L. și R.A. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Culturii și

Patrimoniului Național:

- obligarea pârâtului

la plata într-o singură tranșe a indemnizației de ședință astfel: L.M. și R.A.,

suma de câte 8.200 RON fiecare, calculată pentru perioada aprilie

2009-februarie 2010; H.L., suma de 8.000 RON, calculată pentru perioada mai

2009-februarie 2010 și S.A. suma de 3.700 calculată pentru perioada noiembrie

2009-februarie 2010;

- actualizarea sumei

cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului, la data plății efective.

În motivarea cererii,

reclamantele au arătat că sunt membre ale Comisiei pentru atestarea calității

de beneficiar al indemnizației pentru activitatea de liber profesionist a

artiștilor interpreți sau executanți provenind de la instituții publice

diferite, respectiv Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și al

Uniunii de Creație Interpretativă a Muzicienilor din România.

Prin sentința civilă

nr. 4878 din 3 decembrie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamantele S.A.,

L.M., H.L., și R.A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Culturii și

Patrimoniului Național și a obligat pârâtul la plata sumei de 8.200 RON către

fiecare din reclamantele L.M. și R.A., 8.000 RON către H.L., 3.700 RON către S.A.,

sume ce vor fi actualizate la data plății efective.

Pentru a pronunța

această soluție instanța de fond a reținut că în conformitate cu prevederile

exprese și imperative ale legii s-a emis Ordinul comun al Ministerului Culturii

și Cultelor și Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse nr. 2165

din 21 martie 2008; nr. 236 din 02 aprilie 2008 care cuprinde în anexa 2 Regulamentul

de organizare și funcționare a Comisiei iar în baza art. 9 din Regulament se

menționează în mod expres că ,,membrii Comisiei și secretarul Comisiei primesc

pentru activitatea desfășurată, o indemnizație de ședință în cuantum de 100 RON

brut, fondurile necesare funcționării Comisiei fiind asigurate din bugetul

Ministerului Culturii și Cultelor”.

Activitatea din

cadrul Comisiei a fost una suplimentară negăsindu-se menționată în fișa

postului pentru nici una din membrele comisiei, iar începând din luna aprilie

2009, reclamantele nu au mai primit indemnizația de ședință.

Împotriva hotărâri

instanței de fond pârâtul Ministerul Culturii și Patrimoniului Național a

declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Ulterior, recurentul

a revenit cu precizări la motivele de recurs prin care a învederat instanței de

recurs că sumele pretinse de reclamante au fost achitate acestora integral,

împrejurarea că aceste operațiuni s-au făcut cu întârziere - după pronunțarea

instanței de fond la 3 decembrie 2010, nefiindu-i imputabilă, întârzierea fiind

generată de propria culpă a reclamantelor care nu au depus în termen util,

documentele justificative în original, pentru acordarea în condiții de

legalitate a indemnizației de ședință la care erau îndreptățite, ca membrii ai

Comisiei, respectiv procesele-verbale de ședință, acestea fiind depuse la

cererea instituției, abia în ianuarie 2011.

Examinând cauza și sentința

recurată în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul

este nefondat.

Pentru a ajunge la această

soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate:

Comisia pentru atestarea

calității de beneficiar al indemnizației pentru activitatea de liber profesionist

a artiștilor interpreți sau executanți s-a înființat în baza art. 7 Legea nr. 109/2005

cu scopul declarat de art. 8 din același act normativ de a stabili, prin hotărâre,

dreptul artiștilor interpreți sau executanți de a primi indemnizația pentru activitatea

desfășurată în regim de liber-profesionist.

Comisia funcționează pe

lângă Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse pe baza Regulamentului

aprobat prin ordin comun al ministrului muncii, familiei și egalității de șanse

și al ministrului culturii și cultelor.

În baza art. 7 alin (2)

Legea nr. 109/2005, sumele necesare pentru desfășurarea activității Comisiei se

prevăd și se suportă din bugetul Ministerului Culturii, Cultelor și Patrimoniului

Național.

În conformitate cu prevederile

exprese și imperative ale legii membrii Comisiei și secretarul Comisiei primesc

pentru activitatea desfășurată, o indemnizație de ședință în cuantum de 100 RON

brut, fondurile necesare funcționării Comisiei fiind asigurate din bugetul Ministerului

Culturii și Cultelor.

Ministerul Culturii, Cultelor

și Patrimoniului Național a achitat preferențial și discriminatoriu indemnizația

ce revenea membrilor Comisiei în raport de alte Comisii ce funcționează în cadrul

ministerului, și nu a făcut diligentele necesare pentru ca sumele ce trebuiau acordate

cu acest titlu să fie cuprinse în bugetul alocat anului 2010, afectând grav interesele

reclamantelor.

Pe de altă parte, instanța

de control judiciar are în vedere și faptul că recurentul a achitat integral reclamantelor

S.A., L.M., H.L. și R.A. sumele solicitate.

Astfel fiind, Înalta Curte

constată că susținerile și criticile recurentului sunt nefondate și nu pot fi primite,

iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală pe care o va menține.

În consecință, pentru

considerentele arătate, și, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., recursul va fi respins, ca nefondat.

Respinge recursul declarat de Ministerul Culturii

și Patrimoniului Național, împotriva sentinței civile nr. 4878 din 3 decembrie 2010

a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 13 septembrie

2011.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2013-01-29
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 317/2013
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele; Prin decizia nr. 48A din data de 20 martie 2012, Curtea de Apel București – Secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale
ÎCCJ 2019-10-01
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1561/2019
de plată în sarcina societății pârâte de aproximativ 140 RON și doar dintr-o eroare s-a menționat în cadrul capitolului de concluzii un debit de 918 ori mai mare. În acest context, obligarea în apel a pârâtei la plata sumei de 131.647,21 RO
ÎCCJ
0,94
ÎCCJ, decizie (scj.ro #148840)
formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtul; a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 40.232,1 lei, la care se adaugă TVA de 24%, reprezentând remunerație datorată cu titlu de drepturi de autor pentru perioada 01.03.2008
ÎCCJ
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5640/2012
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă la data de 24 octombrie 2008 sub nr. 40024/3/2008, reclamanta Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artișt
ÎCCJ 2021-03-16
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 510/2021
Ședința publică din data de 16 martie 2021 Asupra cauzei de față, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei: 1. Obiectul cererii de chemare în judecată: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă la
Sursă