ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4035/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamantele S.A., L.M., H.L. și R.A. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Culturii și Patrimoniului Național: - obligarea pârâtului la plata într-o singură tranșe a indemnizației de ședință astfel: L.M. și R.A., suma de câte 8.200 RON fiecare, calculată pentru perioada aprilie 2009-februarie 2010; H.L., suma de 8.000 RON, calculată pentru perioada mai 2009-februarie 2010 și S.A. suma de 3.700 calculată pentru perioada noiembrie 2009-februarie 2010; - actualizarea sumei cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului, la data plății efective.

În motivarea cererii, reclamantele au arătat că sunt membre ale Comisiei pentru atestarea calității de beneficiar al indemnizației pentru activitatea de liber profesionist a artiștilor interpreți sau executanți provenind de la instituții publice diferite, respectiv Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și al Uniunii de Creație Interpretativă a Muzicienilor din România. Prin sentința civilă nr. 4878 din 3 decembrie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamantele S.A., L.M., H.L., și R.A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Culturii și Patrimoniului Național și a obligat pârâtul la plata sumei de 8.200 RON către fiecare din reclamantele L.M.

și R.A., 8.000 RON către H.L., 3.700 RON către S.A., sume ce vor fi actualizate la data plății efective. Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că în conformitate cu prevederile exprese și imperative ale legii s-a emis Ordinul comun al Ministerului Culturii și Cultelor și Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse nr. 2165 din 21 martie 2008; nr. 236 din 02 aprilie 2008 care cuprinde în anexa 2 Regulamentul de organizare și funcționare a Comisiei iar în baza art. 9 din Regulament se menționează în mod expres că ,,membrii Comisiei și secretarul Comisiei primesc pentru activitatea desfășurată, o indemnizație de ședință în cuantum de 100 RON brut, fondurile necesare funcționării Comisiei fiind asigurate din bugetul Ministerului Culturii și Cultelor”.

Activitatea din cadrul Comisiei a fost una suplimentară negăsindu-se menționată în fișa postului pentru nici una din membrele comisiei, iar începând din luna aprilie 2009, reclamantele nu au mai primit indemnizația de ședință. Împotriva hotărâri instanței de fond pârâtul Ministerul Culturii și Patrimoniului Național a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Ulterior, recurentul a revenit cu precizări la motivele de recurs prin care a învederat instanței de recurs că sumele pretinse de reclamante au fost achitate acestora integral, împrejurarea că aceste operațiuni s-au făcut cu întârziere - după pronunțarea instanței de fond la 3 decembrie 2010, nefiindu-i imputabilă, întârzierea fiind generată de propria culpă a reclamantelor care nu au depus în termen util, documentele justificative în original, pentru acordarea în condiții de legalitate a indemnizației de ședință la care erau îndreptățite, ca membrii ai Comisiei, respectiv procesele-verbale de ședință, acestea fiind depuse la cererea instituției, abia în ianuarie 2011. Examinând cauza și sentința recurată în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate: Comisia pentru atestarea calității de beneficiar al indemnizației pentru activitatea de liber profesionist a artiștilor interpreți sau executanți s-a înființat în baza art. 7 Legea nr. 109/2005 cu scopul declarat de art. 8 din același act normativ de a stabili, prin hotărâre, dreptul artiștilor interpreți sau executanți de a primi indemnizația pentru activitatea desfășurată în regim de liber-profesionist. Comisia funcționează pe lângă Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse pe baza Regulamentului aprobat prin ordin comun al ministrului muncii, familiei și egalității de șanse și al ministrului culturii și cultelor.

În baza art. 7 alin (2) Legea nr. 109/2005, sumele necesare pentru desfășurarea activității Comisiei se prevăd și se suportă din bugetul Ministerului Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național. În conformitate cu prevederile exprese și imperative ale legii membrii Comisiei și secretarul Comisiei primesc pentru activitatea desfășurată, o indemnizație de ședință în cuantum de 100 RON brut, fondurile necesare funcționării Comisiei fiind asigurate din bugetul Ministerului Culturii și Cultelor. Ministerul Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național a achitat preferențial și discriminatoriu indemnizația ce revenea membrilor Comisiei în raport de alte Comisii ce funcționează în cadrul ministerului, și nu a făcut diligentele necesare pentru ca sumele ce trebuiau acordate cu acest titlu să fie cuprinse în bugetul alocat anului 2010, afectând grav interesele reclamantelor.

Pe de altă parte, instanța de control judiciar are în vedere și faptul că recurentul a achitat integral reclamantelor S.A., L.M., H.L. și R.A. sumele solicitate. Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentului sunt nefondate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală pe care o va menține. În consecință, pentru considerentele arătate, și, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național, împotriva sentinței civile nr. 4878 din 3 decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 13 septembrie 2011.