ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5798/2011

Asupra recursului de față: Din analiza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei. 1. Hotărârea primei instanțe: Prin cererea formulată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, la data de 12 aprilie 2010, reclamantul Z.T. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Electorală Permanentă, să i se acorde dreptul salarial cuvenit sub forma sporului de stabilitate de 14% începând cu luna martie 2009, precum și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în cartea de muncă.

In motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că este salariat al autorității pârâte din anul 2004, că din anul 2006 are statut de funcționar public parlamentar și că având același statut cu personalul din aparatul celor două Camere ale Parlamentului trebuia să beneficieze de sporul de stabilitate de 14%, așa cum au beneficiat ceilalți angajați ai instituției pârâte, începând cu anul 2007. Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 4319 din 3 noiembrie 2010 a respins acțiunea ca neîntemeiată. Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut ca fiind aplicabile dispozițiile art. 12 1 alin. (5) din Legea 53/1991, potrivit cărora „5) Sporul de stabilitate nu se acordă persoanelor încadrate în muncă după pensionare.

" Pe de altă parte, instanța a constatat că art. 26 alin. (1) din Legea 164/2001 prevede că „Persoanele care beneficiază de pensie militară de serviciu pot fi încadrate în muncă, pe durată nedeterminată sau pe durată determinată, după caz, inclusiv în sectorul public, beneficiind de drepturile salariale corespunzătoare funcției în care sunt încadrate, inclusiv de sporul de vechime corespunzător vechimii în muncă, dobândite până la data pensionării" A apreciat Curtea că aceste dispoziții se referă în general la drepturile pe care pensionarii militari le au în cazul încadrării după pensionare, pe când Legea 53/1991 se referă în mod special la un anumit drept respectiv la dreptul la sporul de stabilitate.

Legea 164/2001 prevede în mod general că pensionarii militari beneficiază de drepturile specifice funcție publice pe care sunt angajați (exprimarea expresă referindu-se doar la sporul de vechime) în timp ce Legea 53/1991 prevede în mod expres interdicția de acordare a unui anumit spor, respectiv sporul de stabilitate, în cazul angajării după pensionare. În aceste condiții, față de dispoziția expresă a Legii 53/1991 Curtea a constatat că reclamantul nu era îndreptățit la plata acestui spor chiar dacă beneficia de pensie militară, astfel încât acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. 2. Recursul declarat în cauză. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul Z.T., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurentul a susținut, în esență că în mod greșit prima instanță a reținut că în cauza sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 53/1991, astfel cum a fost modificata prin Legea nr. 127/1997, în sensul ca dreptul la sporul de stabilitatea nu poate fi acordat unui angajat după pensionare. A susținut recurentul că în conformitate cu prevederile art. 26 alin. (1) din Legea 164/2001 privind pensiile militare de serviciu, persoanele care beneficiază de pensii militare de serviciu pot fi încadrate în muncă pe durată nedeterminată sau pe durata determinată, după caz, inclusiv in sectorul public, beneficiind de drepturile salariale corespunzătoare funcției în care sunt încadrate.

Ca atare, referirea la prevederile dispozițiilor art. 12 1 alin. (5) din Legea nr. 127/1997 care a modificat Legea nr. 53/1991, cu privire la sporul de stabilitate, e greșita, întrucât ulterior, prin Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, în art. 26 alin. (1) se prevede că persoanele care beneficiază de pensii militare de serviciu pot fi încadrate în muncă pe durata nedeterminată sau pe durata determinată, după caz, inclusiv în sectorul public, beneficiind de drepturile salariale corespunzătoare funcției în care sunt încadrate. A susținut, totodată că Legea nr. 164/2001 este o lege speciala, care se referă la pensiile militare de stat și a clarificat problema drepturilor salariale ale personalului militar angajat după pensionare, iar interdicția prevăzuta de Legea nr. 127/1997 art. 12 alin. (5) se refera la dreptul comun.

Legea nr. 164/2001 fiind o lege speciala, deroga de la dispozițiile dreptului comun si din acest motiv s-a prevăzut ca personalul militar reangajat după pensionare sa beneficieze de drepturile salariale a funcției in care a fost angajat. A conchis recurentul că interdicția prevăzuta de art. 12 1 alin. (5) din Legea nr. 127/1997 nu se referă la personalul militar reangajat după pensionare. II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție. Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului, constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare: Reclamantul Z.T. a fost încadrat pe bază de cumul al pensiei militare cu salariul, în calitate de funcționar public parlamentar din anul 2004. Prin acțiunea ce face obiectul cauzei, a solicitat să i se acorde sporul de stabilitate de 14%, introdus prin Legea nr. 127/1997, începând cu luna martie 2009, precum și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în cartea de muncă.

Potrivit dispozițiilor art. 12 1 din Legea nr. 127/1997 prin care s-a modificat Legea nr. 53/1991: (1) Salariații care au o vechime în muncă în cadrul aparatului Camerei Deputaților sau al Senatului, după caz, de cel puțin 2 ani, primesc lunar un spor de stabilitate de 5%, calculat la salariul de bază. (1) Pentru fiecare an de vechime în muncă, care depășește pragul de 2 ani, la procentul prevăzut la alin. (1) se adaugă câte 3 procente. (2) Sporul de stabilitate, acordat în condițiile alin. (1) și (2), nu poate depăși 20% din salariul de bază. (3) Sporul de stabilitate se acordă cu data de întâi a lunii următoare celei în care s-a împlinit vechimea prevăzută la alin. (1) și (2). (4) Sporul de stabilitate nu se acordă persoanelor încadrate în muncă după pensionare.

Înalta Curte constată că sporul solicitat de reclamant, prevăzut pentru funcționarii parlamentari a fost introdus prin Legea nr. 127/1997, art. 12 1 , ceea ce determină caracterul special al acestei norme. La alin. (5) al acestui articol se menționează, expres că „sporul de stabilitate nu se acordă persoanelor încadrate în muncă după pensionare". În aceste condiții, față de dispoziția expresă și specială a Legii nr. 127/1997, care a modificat Legea nr. 53/1991, Înalta Curte constată că reclamantul nu era îndreptățit la plata sporului de stabilitate chiar dacă beneficia de pensie militară. Dispozițiile Legii nr. 164/2001, art. 26 alin. (1), invocate de recurentul reclamant în susținerea cererii au caracter general în raport cu prevederile art. 127/1997.

Aceste dispoziții se referă în general la drepturile pe care pensionarii militari le au în cazul încadrării după pensionare, pe când Legea 53/1991 se referă în mod special la un anumit drept, respectiv la dreptul la sporul de stabilitate, stabilind în mod expres interdicția de acordare a acestui spor, în cazul angajării după pensionare. În concluzie, ținând cont de principiul conform căruia legea specială derogă de la dispozițiile legii generale, principiu de altfel menționat chiar de către recurent prin motivele de recurs prezentate și în raport cu caracterul special al normelor prevăzute de art. 12 1 din Legea nr. 127/1997, cererea reclamantului este neîntemeiată. Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc.

civ., coroborat cu art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va respinge recursul ca nefondat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

D E C I D E Respinge recursul declarat de Z.T. împotriva sentinței nr. 5212 din 17 decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 decembrie 2011.