ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5798/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5798/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra
recursului de față:
Din analiza actelor
și lucrărilor dosarului constată următoarele:
I.
Circumstanțele cauzei.
Hotărârea
primei instanțe:
Prin cererea
formulată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios
administrativ și fiscal, la data de 12 aprilie 2010, reclamantul Z.T. a
solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Electorală Permanentă, să i
se acorde dreptul salarial cuvenit sub forma sporului de stabilitate de 14%
începând cu luna martie 2009, precum și efectuarea mențiunilor corespunzătoare
în cartea de muncă.
In motivarea
cererii sale, reclamantul a arătat că este salariat al autorității pârâte din
anul 2004, că din anul 2006 are statut de funcționar public parlamentar și că
având același statut cu personalul din aparatul celor două Camere ale
Parlamentului trebuia să beneficieze de sporul de stabilitate de 14%, așa cum
au beneficiat ceilalți angajați ai instituției pârâte, începând cu anul 2007.
Curtea de Apel
București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, prin sentința
nr. 4319 din 3 noiembrie 2010 a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a
hotărî astfel prima instanță a reținut ca fiind aplicabile dispozițiile art. 12
1
alin. (5) din Legea 53/1991, potrivit cărora „5) Sporul de
stabilitate nu se acordă persoanelor încadrate în
muncă după pensionare.
"
Pe de altă parte,
instanța a constatat că art. 26 alin. (1) din Legea 164/2001 prevede că „Persoanele
care beneficiază de pensie militară de serviciu pot fi încadrate în muncă, pe
durată nedeterminată sau pe durată determinată, după caz, inclusiv în sectorul
public, beneficiind de drepturile salariale
corespunzătoare
funcției în care sunt încadrate, inclusiv de sporul de vechime corespunzător
vechimii în muncă, dobândite până la data pensionării"
A apreciat
Curtea că aceste dispoziții se referă în general la drepturile pe care
pensionarii militari le au în cazul încadrării după pensionare, pe când Legea
53/1991 se referă în mod special la un anumit drept respectiv la dreptul la
sporul de stabilitate. Legea 164/2001 prevede în mod general că pensionarii
militari beneficiază de drepturile specifice funcție publice pe care sunt
angajați (exprimarea expresă referindu-se doar la sporul de vechime) în timp ce
Legea 53/1991 prevede în mod expres interdicția de acordare a unui anumit spor,
respectiv sporul de stabilitate, în cazul angajării după pensionare.
În aceste
condiții, față de dispoziția expresă a Legii 53/1991 Curtea a constatat că
reclamantul nu era îndreptățit la plata acestui spor chiar dacă beneficia de pensie
militară, astfel încât acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Recursul
declarat în cauză.
Împotriva
acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul Z.T., criticând-o pentru
nelegalitate și netemeinicie.
Recurentul a
susținut, în esență că în mod greșit prima instanță a reținut că în cauza sunt
aplicabile dispozițiile Legii nr. 53/1991, astfel cum a fost modificata prin
Legea nr. 127/1997, în sensul ca dreptul la sporul de stabilitatea nu poate fi
acordat unui angajat după pensionare.
A susținut
recurentul că în conformitate cu prevederile art. 26 alin. (1) din Legea
164/2001 privind pensiile militare de serviciu, persoanele care beneficiază de
pensii militare de serviciu pot fi încadrate în muncă pe durată nedeterminată
sau pe durata determinată, după caz, inclusiv in sectorul public, beneficiind
de drepturile salariale corespunzătoare funcției în care sunt încadrate. Ca
atare, referirea la prevederile dispozițiilor art. 12
1
alin. (5) din
Legea nr. 127/1997 care a modificat Legea nr. 53/1991, cu privire la sporul de
stabilitate, e greșita, întrucât ulterior, prin Legea nr. 164/2001 privind
pensiile militare de stat, în art. 26 alin. (1) se prevede că persoanele care
beneficiază de pensii militare de serviciu pot fi încadrate în muncă pe durata
nedeterminată sau pe durata determinată, după caz, inclusiv în sectorul public,
beneficiind de drepturile salariale corespunzătoare funcției în care sunt
încadrate.
A susținut,
totodată că Legea nr. 164/2001 este o lege speciala, care se referă la pensiile
militare de stat și a clarificat problema drepturilor salariale ale
personalului militar angajat după pensionare, iar interdicția prevăzuta de
Legea nr. 127/1997 art. 12 alin. (5) se refera la dreptul comun.
Legea nr.
164/2001 fiind o lege speciala, deroga de la dispozițiile dreptului comun si
din acest motiv s-a prevăzut ca personalul militar reangajat după pensionare sa
beneficieze de drepturile salariale a funcției in care a fost angajat.
A conchis
recurentul că interdicția prevăzuta de art. 12
1
alin. (5) din Legea
nr. 127/1997 nu se referă la personalul militar reangajat după pensionare.
II.
Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Înalta Curte,
analizând actele și lucrările dosarului, constată că recursul este nefondat,
pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Reclamantul
Z.T. a fost încadrat pe bază de cumul al pensiei militare cu salariul, în
calitate de funcționar public parlamentar din anul 2004.
Prin acțiunea
ce face obiectul cauzei, a solicitat să i se acorde sporul de stabilitate de
14%, introdus prin Legea nr. 127/1997, începând cu luna martie 2009, precum și
efectuarea mențiunilor corespunzătoare în cartea de muncă.
Potrivit
dispozițiilor art. 12
1
din Legea nr. 127/1997 prin care s-a modificat
Legea nr. 53/1991: (1) Salariații care au o vechime în muncă în cadrul
aparatului Camerei Deputaților sau al Senatului, după caz, de cel puțin 2 ani,
primesc lunar un spor de stabilitate de 5%,
calculat la salariul de bază.
(1)
Pentru fiecare an de vechime în muncă,
care depășește pragul de 2 ani, la procentul prevăzut la alin. (1) se adaugă
câte 3 procente.
(2) Sporul de
stabilitate, acordat în condițiile alin. (1) și (2), nu poate depăși 20% din
salariul de bază.
(3)
Sporul de stabilitate se acordă cu data de întâi a
lunii următoare celei în care
s-a împlinit vechimea prevăzută la alin.
(1) și (2).
(4) Sporul de
stabilitate nu se acordă persoanelor încadrate în muncă după pensionare.
Înalta Curte
constată că sporul solicitat de reclamant, prevăzut pentru funcționarii
parlamentari a fost introdus prin Legea nr. 127/1997, art. 12
1
, ceea
ce determină caracterul special al acestei norme.
La alin. (5)
al acestui articol se menționează, expres că „sporul de stabilitate nu se
acordă persoanelor încadrate în muncă după pensionare".
În aceste
condiții, față de dispoziția expresă și specială a Legii nr. 127/1997, care a
modificat Legea nr. 53/1991, Înalta Curte constată că reclamantul nu era
îndreptățit la plata sporului de stabilitate chiar dacă beneficia de pensie
militară.
Dispozițiile
Legii nr. 164/2001, art. 26 alin. (1), invocate de recurentul reclamant în
susținerea cererii au caracter general în raport cu prevederile art. 127/1997.
Aceste dispoziții se referă în general la drepturile pe care pensionarii militari
le au în cazul încadrării după pensionare, pe când Legea 53/1991 se referă în
mod special la un anumit drept, respectiv la dreptul la sporul de stabilitate,
stabilind în mod expres interdicția de acordare a acestui spor, în cazul
angajării după pensionare.
În concluzie,
ținând cont de principiul conform căruia legea specială derogă de la
dispozițiile legii generale, principiu de altfel menționat chiar de către
recurent prin motivele de recurs prezentate și în raport cu caracterul special
al normelor prevăzute de art. 12
1
din Legea nr. 127/1997, cererea
reclamantului este neîntemeiată.
Pentru
considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a
C. proc. civ., coroborat cu art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004,
modificată, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
D
E C I D E
Respinge
recursul declarat de Z.T. împotriva sentinței nr. 5212 din 17 decembrie 2010 a
Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal,
ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 2 decembrie 2011.