ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2994/2012

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.

Circumstanțele cauzei

1.

Obiectul acțiunii

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș reclamantul Ș.A., în

contradictoriu cu Autoritatea Națională a Vămilor și Ministerul Finanțelor,

Agenția Națională de Administrare Fiscală, a solicitat suspendarea Ordinelor nr.

2406 din 04 iulie 2011, nr. 2407 din 04 iulie 2011 și a Ordinului nr. 2589 din 12

iulie 2011 emise de Președintele A.N.A.F., a preavizului nr. 39156 din 05 iulie

2011, precum și a Ordinului nr. 7065 din 02 august 2011 emis de

Vicepreședintele A.N.A.F.

În

motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în cauză sunt îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, având în vedere că

aceste acte administrative a căror suspendare o solicită, deși au caracter normativ,

totuși nu au fost publicate, astfel că autoritatea emitentă a dispus cu exces

de putere luarea unor măsuri neprevăzute de lege.

Referitor

la paguba iminentă, reclamantul a arătat că și această condiție este

îndeplinită, atâta vreme cât prin încetarea raporturilor de serviciu i se

creează un prejudiciu, material, viitor și previzibil.

Prin

întâmpinări, pârâtele Autoritatea Națională a Vămilor și Ministerul Finanțelor,

Agenția Națională de Administrare Fiscală au invocat excepția lipsei calității

lor procesuale pasive, pe fond solicitând respingerea cererii de suspendare ca

neîntemeiată.

l. Hotărârea

Curții de apel

Prin

Sentința nr. 25 din 10 februarie 2012, Curtea de Apel Târgu Mureș a admis

excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.A.F., în ceea ce privește

cererea de suspendare a Ordinului nr. 7065 din 02 august 2011 emis de

Vicepreședintele A.N.A.F. și a lipsei calității procesuale pasive a A.N.V. în

privința cererii de suspendare Ordinelor nr. 2406 din 04 iulie 2011 și nr. 2407

din 04 iulie 2011 emise de Președintele A.N.A.F.

Totodată,

Curtea de apel a respins, ca nefondată, cererea de suspendare a efectelor

Ordinelor nr. 7065 din 02 august 2011, nr. 2406 din 04 iulie 2011 și nr. 2407

din 04 iulie 2011, formulată de reclamantul Ș.A. în contradictoriu cu

Autoritatea Națională a Vămilor și Ministerul Finanțelor - Agenția Națională de

Administrare Fiscală.

Pentru a

pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că excepția

lipsei calității procesuale pasive a A.N.A.F. în ceea ce privește cererea de

suspendare a Ordinului nr. 7065 din 02 august 2011, este întemeiată, ordinul

nefiind emis de A.N.A.F., astfel că această parte nu poate fi parte în raportul

juridic dedus judecății cu privire la actul menționat.

De

asemenea, judecătorul fondului a constatat că și excepția lipsei calității

procesuale pasive a A.N.V. este întemeiată, în ceea ce privește cererea de

suspendare a Ordinelor nr. 2406 din 04 iulie 2011, nr. 2407 din 04 iulie 2011

și nr. 2589 din 12 iulie 2011, A.N.V. nefiind emitentul acestor acte

administrative.

Pe

fondul cererii de suspendare, prima instanță a reținut, în esență, că în cauză

nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004,

întrucât din analiza sumară a actelor administrative atacate, nu se constată

existența unor împrejurări care să arunce o îndoială serioasă asupra

legalității actelor atacate.

Conchizând,

Curtea de apel a apreciat că analiza în vederea stabilirii dacă și în ce măsură

actele administrative atacate contravin dispozițiilor legale ce au stata la

baza emiterii lor, constituie un aspect de fond, care urmează a fi cercetat în

cadrul litigiului asupra fondului cauzei.

3.Recursul

reclamantului

Împotriva

Sentinței nr. 25 din 10 februarie 2012 a Curții de Apel Târgu Mureș a declarat

recurs reclamantul Ș.A., apreciind că soluția instanței de fond este nelegală

și netemeinică.

Astfel,

reclamantul a susținut că în mod greșit, instanța de fond a apreciat că în

cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004,

în condițiile în care în privința legalității Ordinului nr. 7065 din 02 august 2011

există o serioasă îndoială având în vedere că acest ordin nu conține nici un

preaviz.

Recurentul

a mai susținut că o îndoială serioasă există asupra legalității există și în

privința Ordinelor nr. 2406/2011 și nr. 2407/2011, acte, care deși au caracter

normativ, totuși nu au fost publicate în M. Of., fiind astfel încălcate

prevederile art. 100 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 și ale H.G. nr. 611/2008.

De

asemenea, recurentul a precizat că în cauză este îndeplinită și condiția

prevenirii unei pagube iminente, în condițiile în care prin încetarea

raporturilor de muncă i se creează un prejudiciu viitor, material și sigur.

II.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând

cauza prin prisma motivelor invocate de recurentul-reclamant și a prevederilor art.

304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este

fondat.

1.

Argumente de fapt și de drept relevante

Așa cum

s-a reținut și prin expunerea rezumativă prezentată la pct. l al acestor

considerente, prin Ordinul nr. 7065/2011 emis de Președintele A.N.V. s-a dispus

încetarea raportului de serviciu și eliberarea reclamantului din funcția

publică deținută începând cu data de 08 august  2011, în condițiile art. 97 lit.

c), art. 99 alin. (1) lit. b) și alin. (3) și (5) din Legea nr. 188/1999.

Ordinul nr.

7065/2011 a fost emis în temeiul H.G. nr. 110/2009 privind organizarea și

funcționarea A.N.V., cu modificările și completările ulterioare, precum și a

Ordinului nr. 2406/2011 și Ordinului nr. 2407/2011 emise de președintele

A.N.A.F.

Dispozițiile

Ordinului Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 2406 din

04 iulie 2011 privind aprobarea structurilor organizatorice ale aparatului

central al Autorității Naționale a Vămilor, direcțiilor regionale pentru accize

și operațiuni vamale, direcțiilor județene și a municipiului București pentru

accize și operațiuni vamale; prevederile Ordinului Președintelui Agenției

Naționale de Administrare Fiscală nr. 2407 din 04 iulie 2011 privind aprobarea

statului de funcții al Autorității Naționale a Vămilor - aparat central și

structuri subordonate; avizele Agenției Naționale a Funcționarilor Publici nr. 895.341

din 29 iunie 2011 și nr. 896404 din 04 iulie 2011 înregistrate la Autoritatea

Națională a Vămilor cu nr. 36.373 din 29 iunie 2011 și nr. 37.516 din 04 iulie

2011; preavizul nr. 39156/2011; lista funcțiilor publice vacante

corespunzătoare puse la

dispoziție pentru a opta în vederea

numirii în una din funcțiile publice;

Luând în

considerare înscrisurile depuse la dosar, Înalta Curte constată că prima

instanță a interpretat și aplicat corect prevederile art. 14 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004, reținând neîndeplinirea, în speță, a condiției cazului bine

justificat, în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. t) din aceeași lege.

Conform

acestei norme juridice, există un caz bine justificat dacă din datele speței

pot fi identificate anumite împrejurări de fapt sau de drept, care sunt de

natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ,

împrejurări care pot fi lesne decelate la nivelul aparenței dreptului, fără a

se prejudeca fondul cauzei.

Cu

referire concretă la criticile formulate de recurent împotriva sentinței

adoptate de judecătorul fondului, fără a păși la efectuarea unei analize care

ar depăși limitele sumare ale procedurii suspendării executării actului

administrativ, înalta Curte reține că scopul publicării unei norme

administrative în M. Of., în temeiul art. 11 din Legea nr. 24/2000, este acela

de a o aduce la cunoștința destinatarilor. Or, recurentul - reclamant, în

calitatea sa de funcționar public în cadrul unei structuri a autorității

vamale, pe care a deținut-o până la eliberarea din funcție, nu poate pretinde

necunoașterea Ordinelor nr. 2406 și 2407/2011, prin care au fost aprobate

structurile organizatorice și statele de funcții ale A.N.V. și ale structurilor

deconcentrate ale acestora, precum și regulamentele pentru organizarea și desfășurarea

examenului de testare profesională a funcționarilor publici și personalului

contractual.

De

aceea, cel puțin la nivelul aparenței dreptului, în acord cu judecătorul primei

instanțe, înalta Curte constată că nu există un indiciu de nelegalitate

fundamentat pe ideea nepublicării celor două ordine în M. Of.

Celelalte

argumente, privind legalitatea derulării procedurilor de reorganizare a

autorității și de recrutare a funcționarilor publici în raport cu prevederile

corespunzătoare cuprinse în art. 55,56,57,99 și 100 din Legea nr. 188/1999 și

în legislația secundară, nu ar putea constitui temei al identificării, în

speță, a unui caz bine justificat, pentru că verificarea lor ar necesita un

probatoriu complex, care ar

prejudeca fondul cauzei,

ceea ce nu este permis în cadrul procedurii suspendării executării actului

administrativ.

În ceea

ce privește paguba iminentă, definită în art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr.

554/2004 ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz,

perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui

serviciu public, înalta Curte, fără a înlătura de plano, consistența acestui

argument, constată că, în raport cu cele reținute anterior în privința

neîndeplinirii condiției cazului bine justificat, nu se impune reformarea

sentinței, pentru că art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 impune

îndeplinirea cumulativă a celor două condiții.

l. Temeiul

de drept al soluției adoptate în recurs

având

în vedere considerentele menționate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, neexistând motive de

reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau art.

304 pct. 9 și art. 304i C. proc. civ.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E:

Respinge

recursul declarat de Ș.A. împotriva Sentinței nr. 25 din 10 februarie 2012 a

Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată,

în ședință publică, astăzi 14 iunie 2012.