ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3156/2012

Obiectul acțiunii Prin acțiunea înregistrată la data de 13 mai 2010 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul B.P. a chemat în judecată O.R.N.I.S.S. în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, O.R.N.I.S.S.) și M.A.I. (denumit în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, M.A.I.), solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună: - anularea deciziei O.R.N.I.S.S., prin care i-a fost retrasă/revocată autorizația de acces la informații clasificate nivel de securizare „strict secret"; - anularea Ordinului ministrului administrației și internelor din 26 martie 2010, prin care a fost eliberat din funcția de șef al Biroului pentru Aparat Central și unități subordonate din cadrul Direcției Generale Resurse Umane din M.A.I. și pus la dispoziția conducerii M.A.I. pe o perioadă de 6 luni; - anularea Ordinului ministrului administrației și internelor din 26 martie 2010, prin care s-a stabilit ca, pe timpul punerii la dispoziția, să execute sarcinile stabilite de I.G.P.R. din M.A.I., precum și a actelor subsecvente emise; - suspendarea, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, a executării actelor administrative a căror anulare a solicitat-o; - acordarea drepturilor salariale cuvenite, inclusiv a indemnizației de conducere corespunzătoare funcției deținute anterior anulării actelor administrative alocate și a sporului de confidențialitate; - repararea pagubei cauzată prin repunerea în funcția deținută anterior, acordarea diferenței de drepturi salariale și daune morale, în cuantum de 35.000 RON; - obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea acțiunii, reclamantul arată că, la data de 10 februarie 2010, a fost efectuat un control aprobat de către directorul General al D.G.I.P.I. determinat de „suspiciunea scurgerii unor informații clasificate" și care viza conducerea D.G.I.P.I., Serviciul 2, Biroul 1. În urma controlului, a fost constatată existența unor documente clasificate ce au fost multiplicate fără a se respecta procedura de multiplicare și la care, potrivit nivelului de clasificare prevăzut de H.G. nr. 585/2002, avea acces reclamantul în baza autorizației, valabilă până la data de 30 iulie 2012. La data de 18 februarie 2010, prin dispoziția directorului general al D.G.I.P.I, ca urmare a evenimentelor sesizate de către D.G.I.P.I. prin adresa din 17 februarie 2010, au fost desemnați doi ofițeri în scopul stabilirii împrejurărilor în care se presupune că a avut loc compromiterea informațiilor. La data de 26.03.2010, directorul general al D.G.I.P.I. i-a adus la cunoștință faptul că, prin adresa D.G.I.P.I. din 26 martie 2010, s-a comunicat faptul că, printr-o decizie O.R.N.I.S.S. (fără indicarea numărului) i-a fost retrasă/ revocată autorizația de acces la informații clasificate secrete de stat nivel „strict secret". Ulterior, prin Ordinul M.A.I. din 26 martie 2010, a fost eliberat din funcția șef al Biroului Aparat Central și Unitățile Subordonate din cadrul D.G.R.U. – M.A.I. și pus la dispoziția conducerii M.A.I. Reclamantul susține că, în efectuarea controlului, au fost încălcate dispozițiile ordinului M.A.I.; retragerea autorizației de acces la informații clasificate s-a făcut fără să fi intervenit vreo cauză care să ducă la incompatibilitate; ordinul prin care a fost eliberat din funcție și pus la dispoziția conducerii ministerului cuprinde temeiuri de fapt și de drept, ce nu sunt aplicabile situației sale, nefiind semnat de directorul general al D.G.R.U. căruia îi revine această competență, conform dispozițiilor art. 22 din Legea nr. 360/2002 coroborat cu Ordinul M.A.I. nr. 600/2005.

Apărările pârâților O.R.N.I.S.S. și M.A.I. Pârâtul O.R.N.I.S.S. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului și lipsa calității procesuale pasive a O.R.N.T.S.S., iar, pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, arătând că documentația care a stat la baza deciziei O.R.N.I.S.S. este reprezentată de adresa M.A.I. – D.G.I.P.I din 16 martie 2010 clasificată „secret de serviciu”. Totodată, a solicitat respingerea cererii de suspendare, întrucât nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004. Pârâtul M.A.I. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a M.A.I. cu privire la petitele 1, 4, 8 și 9 ale acțiunii, precum și excepția inadmisibilității capătului 4 de cerere, în raport cu dispozițiile art. 14 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 și motivat de faptul că, prin sentința nr. 3375 din 9 octombrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 4463/2/2010, a fost respinsă cererea de suspendare a executării acelorași acte administrative. Pe fondul cauzei, pârâtul a arătarea Ordinul M.A.I. a fost emis cu respectarea dispozițiilor art. 99 alin. (1) lit. e) coroborat cu art. 54 lit. g) din Legea nr. 188/1999.

Hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Prin sentința nr. 3676 din 24 mai 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a hotărât următoarele: a admis excepția inadmisibilității cererii de suspendare invocată de pârâtul M.A.I. și a respins cererea de suspendare, ca inadmisibilă; - a respins excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantului și lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâții O.R.N.I.S.S. și M.A.I.; a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamant; - a anulat Ordinele M.A.I. din 26 martie 2010 și din 26 martie 2010; - a dispus restabilirea situației anterioare emiterii actelor anulate și a obligat pe pârâtul M.A.I. să plătească reclamantului diferența dintre drepturile salariale cuvenite și cele încasate pentru perioada 26 martie 2010 la zi; - a respins cererea de anulare a deciziei O.R.N.I.S.S. din 19 noiembrie 2010 prin care i-a fost retrasă/ revocată autorizația de acces la informații clasificate secrete de stat, nivel „strict secret", ca neîntemeiată; - a respins cererea de acordare a daunelor morale ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel a reținut, în esență, următoarele: Excepția inadmisibilității cererii de suspendare este întemeiată, întrucât, potrivit art. 14 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 nu pot fi formulate mai multe cereri de suspendare succesive pentru aceleași motive, iar prin sentința din 14 septembrie 2010, Curtea de Apel București, a respins o cerere de suspendare a acelorași acte administrative, similară cu cea care formează obiectul prezentei cauze. Excepția lipsei calității procesuale pasive a M.A.I. față de petitele 1, 4, 8 și 9 ale acțiunii este neîntemeiată, întrucât reclamantul a chemat în judecată M.A.I. în calitate de emitent al ordinelor contestate în cauză. Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul O.R.N.I.S.S. este neîntemeiată, având în vedere că reclamantul a solicitat anularea deciziei emise de această autoritate prin care i-a fost retrasă/ revocată autorizația de acces la informații clasificate, nivel „strict secret". Excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului este neîntemeiată, deoarece reclamantul este beneficiarul actului anulat prin Decizia O.R.N.I.S.S. din 23 martie 2010. Cu privire la fondul cauzei, Curtea de Apel a reținut că, în urma efectuării unui control în cadrul serviciului condus de reclamant, control determinat de „suspiciunea scurgerii unor informații clasificate", reclamantului i-a fost revocată de către O.R.N.I.S.S. decizia de avizare pozitivă a accesului la informații clasificate, nivel „strict secret" conform autorizației. Din analiza documentelor cu caracter „secret de serviciu" consultate de completul investit cu soluționarea cauzei cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 182/2002 privind informațiile clasificate, instanța a reținut că măsura adoptată de pârâtul O.R.N.I.S.S. este legală și temeinică, astfel că cererea reclamantului de anulare a deciziei prin care i-a fost retrasă autorizația de acces la informații clasificate seria este neîntemeiată. În ceea ce privește ordinul M.A.I. din 26 martie 2010 și ordinul M.A.I. din 26 martie 2010, Curtea de Apel a reținut că aceste acte sunt lovite de nulitate, întrucât au fost emise de o persoană care nu avea competența emiterii lor. În acest sens, instanța a avut în vedere faptul că, potrivit art. 22 alin. (7) din Legea nr. 360/2002 și art. 7 lit. c) Cap III al Anexei la ordinul nr. 600/2005 pentru aprobarea competențelor de gestiune a resurselor umane ale ministrului administrației și internelor, secretarului de stat - secretarului general și șefilor/ comandanților unităților ministerului administrației și internelor, în cazul personalului angajat în cadrul Direcției Generale Resurse Umane, eliberarea din funcție se dispune de către directorul general al acestei direcții. Or, în cauză, întrucât reclamantul deținea funcția de Șef Birou pentru Aparat Central și unități subordonate din cadrul Direcției Generale Resurse Umane, eliberarea sa din funcție putea fi dispusă doar de către directorul general al direcției, iar nu de către ministrul administrației și internelor. A apreciat instanța că este neîntemeiat capătul de cerere privind acordarea daunelor morale, întrucât reclamantul nu a făcut dovada prejudiciului moral suferit, iar, prin anularea actelor administrative vătămătoare, s-a realizat o reparație echitabilă.

Recursul declarat de pârâtul M.A.I. împotriva sentinței civile nr. 3676 din 24 mai 2011 a Curții de Apel București Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Instanța de fond a interpretat în mod eronat actele normative care reglementează numirea și eliberarea din funcțiile de conducere a polițiștilor și a considerat că ordinul emis este nul absolut, fiind adoptat de o persoană care nu avea competență în acest sens. Prin Ordinul M.A.I. nr. 600/2005 se stipulează că „ministrul administrației și internelor numește, împuternicește, eliberează, suspendă din funcție sau pune la dispoziție… funcționarii publici care ocupă funcții publice de conducere în unitățile pe care le coordonează nemijlocit”. Prin Ordinul M.A.I. nr. 21/2009, pentru modificarea anexei la ordinul nr. 600/2005 se arată că „începând cu data prezentului ordin, competențele de gestiune a resurselor umane ale secretarului general prevăzute de Anexa la ordinul nr. 600/2005, se exercită de către ministrul administrației și internelor”. Conform art. 4 pct. 1 lit. a) din ordinul nr. 600/2005, secretarul general avea competența de numire și de eliberarea din funcție a funcționarilor publici care ocupă funcții publice de conducere în unitățile pe care le coordonează. În acest context, nu poate fi acceptată motivarea instanței de fond, potrivit căreia eliberarea din funcție a reclamantului poate fi dispusă de directorul general al D.G.M.R.U., în temeiul art. 7 lit. c) și art. 9 lit. b) din ordinul nr. 600/2005 modificată și modificată. Prin ordinul nr. 600/2005 modificată și completată, ministrul stabilește competențele de gestiune a resurselor umane, în virtutea atributului de delegare a competenței ca act managerial prin care se transferă responsabilitatea executării unei sarcini către o altă persoană. Potrivit principiului de drept „cine poate mai mult, poate și mai puțin”, ministrul are competența de a numi și de a elibera din funcție orice polițist.

Apărările formulate de intimatul-pârât O.R.N.I.S.S. Prin întâmpinare, se solicită respingerea acțiunii pentru lipsa calității procesuale pasive, întrucât reclamantul nu a formulat nicio pretenție față de acest pârât. II. Considerentele Înaltei Curți – instanța competentă să soluționeze calea de atac exercitată 1. Recursul este fondat pentru motivele ce se vor arăta în continuare. 1.1. Principiul de drept aplicabil în cazul tuturor funcționarilor publici este acela în sensul că „cine are competența numirii în funcția publică, are și competența eliberării din funcția publică”. Din cuprinsul actelor normative invocate în cauză, rezultă că M.A.I. numește/ eliberează din funcție persoanele cuprinse în art. 1 din ordinul nr. 600/2005, modificată și completată. Pentru personalul din cadrul Direcției Management Resurse Umane, competența numirii/ eliberării din funcție aparține directorului direcției, potrivit art. 7 lit. c) din ordinul nr. 600/2005 modificată și completată. Textele legale invocate în motivele de recurs nu au legătură cu prezenta cauză. În fapt, numirea în funcție a reclamantului a fost făcută prin actul emis de directorul Direcției Management Resurse Umane și, în mod firesc și legal, eliberarea din funcție, inclusiv punerea la dispoziție urmau aceleași reguli de competență. 1.2. Recursul este fondat însă dintr-o altă perspectivă. Instanța de fond a respins cererea de anulare a deciziei O.R.N.I.S.S. prin care i-a fost retrasă/ revocată reclamantului autorizația de acces la informații clasificate, secrete de stat nivel „strict secret”, hotărârea rămânând irevocabilă pe acest aspect, prin nerecurare de către reclamant. În concluzie, capetele de cerere referitoare la reintegrarea reclamantului prin restabilirea situației anterioare și plata drepturilor salariale cuvenite până la repunerea pe funcție, au fost admise în mod greșit de prima instanță. Reclamantul putea beneficia doar de plata unor daune materiale (altele decât cele cuvenite din drepturile salariale) sau a unor daune morale. Cele din urmă nu au fost însă dovedite, iar reclamantul nu a formulat recurs împotriva hotărârii fondului. 1.3. În ceea ce privește apărările formulate de intimatul-pârât O.R.N.I.S.S., sunt neîntemeiate, în condițiile în care nu s-a formulat recurs pe aspectul calității procesuale pasive. 2. Față de acestea, în temeiul art. 312 alin. (2) teza a I C. proc. civ. coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, urmează a se admite recursul, a se dispune modificarea sentinței recurate și înlăturarea dispozițiilor privind restabilirea situației anterioare și plata diferențelor de drepturi salariale, cu consecința menținerii celorlalte dispoziții ale sentinței.