ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3156/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3156/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată

la data de 13 mai 2010 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, reclamantul B.P. a chemat în judecată O.R.N.I.S.S. în continuare,

în cuprinsul prezentei decizii, O.R.N.I.S.S.) și M.A.I. (denumit în continuare,

în cuprinsul prezentei decizii, M.A.I.), solicitând instanței ca, prin hotărârea

ce o va pronunța, să dispună:

- anularea deciziei O.R.N.I.S.S.,

prin care i-a fost retrasă/revocată autorizația de acces la informații clasificate

nivel de securizare „strict secret";

- anularea Ordinului ministrului

administrației și internelor din 26 martie 2010, prin care a fost eliberat din funcția

de șef al Biroului pentru Aparat Central și unități subordonate din cadrul Direcției

Generale Resurse Umane din M.A.I. și pus la dispoziția conducerii M.A.I. pe o perioadă

de 6 luni;

- anularea Ordinului ministrului

administrației și internelor din 26 martie 2010, prin care s-a stabilit ca, pe timpul

punerii la dispoziția, să execute sarcinile stabilite de I.G.P.R. din M.A.I., precum

și a actelor subsecvente emise;

- suspendarea, în temeiul

art. 15 din Legea nr. 554/2004, a executării actelor administrative a căror anulare

a solicitat-o;

- acordarea drepturilor

salariale cuvenite, inclusiv a indemnizației de conducere corespunzătoare funcției

deținute anterior anulării actelor administrative alocate și a sporului de confidențialitate;

- repararea pagubei cauzată

prin repunerea în funcția deținută anterior, acordarea diferenței de drepturi salariale

și daune morale, în cuantum de 35.000 RON;

- obligarea pârâților

la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii,

reclamantul arată că, la data de 10 februarie 2010, a fost efectuat un control aprobat

de către directorul General al D.G.I.P.I. determinat de „suspiciunea scurgerii unor

informații clasificate" și care viza conducerea D.G.I.P.I., Serviciul 2, Biroul

1.

În urma controlului, a

fost constatată existența unor documente clasificate ce au fost multiplicate fără

a se respecta procedura de multiplicare și la care, potrivit nivelului de clasificare

prevăzut de H.G. nr. 585/2002, avea acces reclamantul în baza autorizației, valabilă

până la data de 30 iulie 2012.

La data de 18

februarie 2010, prin dispoziția directorului general al D.G.I.P.I, ca urmare a evenimentelor

sesizate de către D.G.I.P.I. prin adresa din 17 februarie 2010, au fost desemnați

doi ofițeri în scopul stabilirii împrejurărilor în care se presupune că a avut loc

compromiterea informațiilor.

La data de 26.03.2010,

directorul general al D.G.I.P.I. i-a adus la cunoștință faptul că, prin adresa D.G.I.P.I.

din 26 martie 2010, s-a comunicat faptul că, printr-o decizie O.R.N.I.S.S. (fără

indicarea numărului) i-a fost retrasă/ revocată autorizația de acces la informații

clasificate secrete de stat nivel „strict secret".

Ulterior, prin Ordinul

M.A.I. din 26 martie 2010, a fost eliberat din funcția șef al Biroului Aparat Central

și Unitățile Subordonate din cadrul D.G.R.U. – M.A.I. și pus la dispoziția conducerii

M.A.I.

Reclamantul susține că,

în efectuarea controlului, au fost încălcate dispozițiile ordinului M.A.I.; retragerea

autorizației de acces la informații clasificate s-a făcut fără să fi intervenit

vreo cauză care să ducă la incompatibilitate; ordinul prin care a fost eliberat

din funcție și pus la dispoziția conducerii ministerului cuprinde temeiuri de fapt

și de drept, ce nu sunt aplicabile situației sale, nefiind semnat de directorul

general al D.G.R.U. căruia îi revine această competență, conform dispozițiilor

art. 22 din Legea nr. 360/2002 coroborat cu Ordinul M.A.I. nr. 600/2005.

O.R.N.I.S.S. și M.A.I.

Pârâtul O.R.N.I.S.S. a

formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active

a reclamantului și lipsa calității procesuale pasive a O.R.N.T.S.S., iar, pe fondul

cauzei, a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, arătând că documentația

care a stat la baza deciziei O.R.N.I.S.S. este reprezentată de adresa M.A.I. – D.G.I.P.I

din 16 martie 2010 clasificată „secret de serviciu”. Totodată, a solicitat respingerea

cererii de suspendare, întrucât nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.

14 din Legea nr. 554/2004.

Pârâtul M.A.I. a formulat

întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a M.A.I.

cu privire la petitele 1, 4, 8 și 9 ale acțiunii, precum și excepția inadmisibilității

capătului 4 de cerere, în raport cu dispozițiile art. 14 alin. (6) din Legea

nr. 554/2004 și motivat de faptul că, prin sentința nr. 3375 din 9 octombrie 2010

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, în Dosarul nr. 4463/2/2010, a fost respinsă cererea de suspendare a executării

acelorași acte administrative. Pe fondul cauzei, pârâtul a arătarea Ordinul M.A.I.

a fost emis cu respectarea dispozițiilor art. 99 alin. (1) lit. e) coroborat cu

art. 54 lit. g) din Legea nr. 188/1999.

de Curtea de Apel

Prin sentința nr. 3676

din 24 mai 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal a hotărât următoarele:

a admis excepția inadmisibilității

cererii de suspendare invocată de pârâtul M.A.I. și a respins cererea de suspendare,

ca inadmisibilă;

- a respins excepțiile

lipsei calității procesuale active a reclamantului și lipsei calității procesuale

pasive invocate de pârâții O.R.N.I.S.S. și M.A.I.;

a admis, în parte, acțiunea

formulată de reclamant;

- a anulat Ordinele M.A.I.

din 26 martie 2010 și din 26 martie 2010;

- a dispus restabilirea

situației anterioare emiterii actelor anulate și a obligat pe pârâtul M.A.I. să

plătească reclamantului diferența dintre drepturile salariale cuvenite și cele încasate

pentru perioada 26 martie 2010 la zi;

- a respins cererea de

anulare a deciziei O.R.N.I.S.S. din 19 noiembrie 2010 prin care i-a fost retrasă/

revocată autorizația de acces la informații clasificate secrete de stat, nivel „strict

secret", ca neîntemeiată;

- a respins cererea de

acordare a daunelor morale ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această

soluție, Curtea de Apel a reținut, în esență, următoarele:

Excepția inadmisibilității

cererii de suspendare este întemeiată, întrucât, potrivit art. 14 alin. (6) din

Legea nr. 554/2004 nu pot fi formulate mai multe cereri de suspendare succesive

pentru aceleași motive, iar prin sentința din 14 septembrie 2010, Curtea de Apel

București, a respins o cerere de suspendare a acelorași acte administrative, similară

cu cea care formează obiectul prezentei cauze.

Excepția lipsei calității

procesuale pasive a M.A.I. față de petitele 1, 4, 8 și 9 ale acțiunii este neîntemeiată,

întrucât reclamantul a chemat în judecată M.A.I. în calitate de emitent al ordinelor

contestate în cauză.

Excepția lipsei calității

procesuale pasive invocată de pârâtul O.R.N.I.S.S. este neîntemeiată, având în vedere

că reclamantul a solicitat anularea deciziei emise de această autoritate prin care

i-a fost retrasă/ revocată autorizația de acces la informații clasificate, nivel

„strict secret".

Excepția lipsei calității

procesuale active a reclamantului este neîntemeiată, deoarece reclamantul este beneficiarul

actului anulat prin Decizia O.R.N.I.S.S. din 23 martie 2010.

Cu privire la fondul cauzei,

Curtea de Apel a reținut că, în urma efectuării unui control în cadrul serviciului

condus de reclamant, control determinat de „suspiciunea scurgerii unor informații

clasificate", reclamantului i-a fost revocată de către O.R.N.I.S.S. decizia

de avizare pozitivă a accesului la informații clasificate, nivel „strict secret"

conform autorizației.

Din analiza documentelor

cu caracter „secret de serviciu" consultate de completul investit cu soluționarea

cauzei cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 182/2002 privind informațiile clasificate,

instanța a reținut că măsura adoptată de pârâtul O.R.N.I.S.S. este legală și temeinică,

astfel că cererea reclamantului de anulare a deciziei prin care i-a fost retrasă

autorizația de acces la informații clasificate seria este neîntemeiată.

În ceea ce privește ordinul

M.A.I. din 26 martie 2010 și ordinul M.A.I. din 26 martie 2010, Curtea de Apel a

reținut că aceste acte sunt lovite de nulitate, întrucât au fost emise de o persoană

care nu avea competența emiterii lor. În acest sens, instanța a avut în vedere faptul

că, potrivit art. 22 alin. (7) din Legea nr. 360/2002 și art. 7 lit. c) Cap III

al Anexei la ordinul nr. 600/2005 pentru aprobarea competențelor de gestiune a resurselor

umane ale ministrului administrației și internelor, secretarului de stat - secretarului

general și șefilor/ comandanților unităților ministerului administrației și internelor,

în cazul personalului angajat în cadrul Direcției Generale Resurse Umane, eliberarea

din funcție se dispune de către directorul general al acestei direcții.

Or, în cauză, întrucât

reclamantul deținea funcția de Șef Birou pentru Aparat Central și unități subordonate

din cadrul Direcției Generale Resurse Umane, eliberarea sa din funcție putea fi

dispusă doar de către directorul general al direcției, iar nu de către ministrul

administrației și internelor.

A apreciat instanța că

este neîntemeiat capătul de cerere privind acordarea daunelor morale, întrucât reclamantul

nu a făcut dovada prejudiciului moral suferit, iar, prin anularea actelor administrative

vătămătoare, s-a realizat o reparație echitabilă.

pârâtul M.A.I. împotriva sentinței civile nr. 3676 din 24 mai 2011 a Curții de Apel

București

Motivele de recurs sunt

întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Instanța de fond a interpretat

în mod eronat actele normative care reglementează numirea și eliberarea din funcțiile

de conducere a polițiștilor și a considerat că ordinul emis este nul absolut, fiind

adoptat de o persoană care nu avea competență în acest sens.

Prin Ordinul M.A.I.

nr. 600/2005 se stipulează că „ministrul administrației și internelor numește, împuternicește,

eliberează, suspendă din funcție sau pune la dispoziție… funcționarii publici care

ocupă funcții publice de conducere în unitățile pe care le coordonează nemijlocit”.

Prin Ordinul M.A.I.

nr. 21/2009, pentru modificarea anexei la ordinul nr. 600/2005 se arată că „începând

cu data prezentului ordin, competențele de gestiune a resurselor umane ale secretarului

general prevăzute de Anexa la ordinul nr. 600/2005, se exercită de către ministrul

administrației și internelor”.

Conform art. 4 pct. 1

lit. a) din ordinul nr. 600/2005, secretarul general avea competența de numire și

de eliberarea din funcție a funcționarilor publici care ocupă funcții publice de

conducere în unitățile pe care le coordonează.

În acest context, nu poate

fi acceptată motivarea instanței de fond, potrivit căreia eliberarea din funcție

a reclamantului poate fi dispusă de directorul general al D.G.M.R.U., în temeiul

art. 7 lit. c) și art. 9 lit. b) din ordinul nr. 600/2005 modificată și modificată.

Prin ordinul nr. 600/2005

modificată și completată, ministrul stabilește competențele de gestiune a resurselor

umane, în virtutea atributului de delegare a competenței ca act managerial prin

care se transferă responsabilitatea executării unei sarcini către o altă persoană.

Potrivit principiului

de drept „cine poate mai mult, poate și mai puțin”, ministrul are competența de

a numi și de a elibera din funcție orice polițist.

de intimatul-pârât O.R.N.I.S.S.

Prin întâmpinare, se solicită

respingerea acțiunii pentru lipsa calității procesuale pasive, întrucât reclamantul

nu a formulat nicio pretenție față de acest pârât.

II. Considerentele Înaltei

Curți – instanța competentă să soluționeze calea de atac exercitată

pentru motivele ce se vor arăta în continuare.

1.1. Principiul de drept

aplicabil în cazul tuturor funcționarilor publici este acela în sensul că „cine

are competența numirii în funcția publică, are și competența eliberării din funcția

publică”.

Din cuprinsul actelor

normative invocate în cauză, rezultă că M.A.I. numește/ eliberează din funcție persoanele

cuprinse în art. 1 din ordinul nr. 600/2005, modificată și completată.

Pentru personalul din

cadrul Direcției Management Resurse Umane, competența numirii/ eliberării din funcție

aparține directorului direcției, potrivit art. 7 lit. c) din ordinul nr. 600/2005

modificată și completată.

Textele legale invocate

în motivele de recurs nu au legătură cu prezenta cauză.

În fapt, numirea în funcție

a reclamantului a fost făcută prin actul emis de directorul Direcției Management

Resurse Umane și, în mod firesc și legal, eliberarea din funcție, inclusiv punerea

la dispoziție urmau aceleași reguli de competență.

1.2. Recursul este fondat

însă dintr-o altă perspectivă.

Instanța de fond a respins

cererea de anulare a deciziei O.R.N.I.S.S. prin care i-a fost retrasă/ revocată

reclamantului autorizația de acces la informații clasificate, secrete de stat nivel

„strict secret”, hotărârea rămânând irevocabilă pe acest aspect, prin nerecurare

de către reclamant.

În concluzie, capetele

de cerere referitoare la reintegrarea reclamantului prin restabilirea situației

anterioare și plata drepturilor salariale cuvenite până la repunerea pe funcție,

au fost admise în mod greșit de prima instanță.

Reclamantul putea beneficia

doar de plata unor daune materiale (altele decât cele cuvenite din drepturile salariale)

sau a unor daune morale.

Cele din urmă nu au fost

însă dovedite, iar reclamantul nu a formulat recurs împotriva hotărârii fondului.

1.3. În ceea ce privește

apărările formulate de intimatul-pârât O.R.N.I.S.S., sunt neîntemeiate, în condițiile

în care nu s-a formulat recurs pe aspectul calității procesuale pasive.

temeiul art. 312 alin. (2) teza a I C. proc. civ. coroborat cu art. 20 alin. (3)

din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, urmează a se admite recursul, a

se dispune modificarea sentinței recurate și înlăturarea dispozițiilor privind restabilirea

situației anterioare și plata diferențelor de drepturi salariale, cu consecința

menținerii celorlalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de M.A.I. împotriva sentinței civile nr. 3676 din 24 mai 2011 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată

în sensul că înlătură dispozițiile privind restabilirea situației anterioare și

plata diferenței de drepturi salariale.

Menține celelalte dispoziții

ale sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 iunie

2012.