ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4087/2012

Asupra apelului civil de față:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Prahova la data de 30 noiembrie 2009,

reclamantul M.P.A.M. a chemat în

judecată pe pârâții T.C.S.C., M.A.A.M. și O.B. Scăieni prin P., solicitând să

se dispună anularea Dispoziției nr. 1985 din 30 octombrie 2009 emisă de

Primăria Orașului Boldești Scăieni și acordarea de despăgubiri bănești

corespunzătoare tuturor construcțiilor care formează imobilul situat pe raza

orașului Boldești Scăieni, județul Prahova.

În motivarea cererii, reclamantul a

arătat că, potrivit Legii nr. 10/2001 s-a dispus plata de despăgubiri pentru

construcțiile, în prezent demolate, situate pe raza Orașului Boldești Scăieni,

județul Prahova, care au fost deținute de autorii săi și au fost expropriate

prin Decretul nr. 83/1949, iar prin Dispoziția nr. 1985 din 30 octombrie 2009

emisă de Primăria Orașului Boldești Scăieni s-a dispus acordarea de despăgubiri

numai pentru o parte din construcții, respectiv pentru moară, magazii aferente

și cotețe, restul construcțiilor nefiind luate în considerare la stabilirea și

acordarea despăgubirilor.

Tribunalul Prahova, prin sentința

civilă nr. 1338 din 21 octombrie 2010,

a

admis acțiunea, a anulat în parte Dispoziția nr. 1985 din 30 octombrie 2009

emisă de Primarul Orașului Boldești Scăieni, în ce privește identificarea și

descrierea imobilului ce a constituit obiectul notificării nr. 666 din 6 august

2001, a obligat pârâtul la emiterea unei dispoziții care să cuprindă propunerea

de acordare de despăgubiri pentru toate construcțiile ce au constituit obiectul

notificării nr. 660 din 6 august 2001, cu arătarea în concret a tipului

fiecăreia și cu evidențierea suprafeței construite.

Pentru a hotărî astfel,

tribunalul a reținut că în situația în

care notificarea nu a cuprins toate elementele prevăzute în art. 21 și art. 22

din Legea nr. 10/2001, persoana notificată nu poate respinge apriori

solicitarea ce i s-a adresat, fiind obligată, conform art. 25 alin. (2) din

aceeași lege, să invite persoana îndreptățită să-și susțină cererea pentru

clarificarea tuturor aspectelor nelămurite.

Astfel, s-a constatat că, dispoziția

de restituire prin echivalent nu era în concordanță cu manifestarea de voință a

persoanelor îndreptățite, care au avut în vedere prin notificarea formulată

următoarele construcții: grajd pentru cai - 35 m.p., învelit cu tabla, din lemn

si zid; cocină pentru porci - 10 m.p.; cotețe pentru păsări - 10 m.p.; magazie

pentru cereale și produse agricole din scândura, acoperită cu carton;

construcție acoperită pentru nutreț uscat; remize pentru mașini și căruțe,

anexe care au fost descrise și menționate,

conform

reclamantului, în evidența întocmită în recensământul din anul 1940,

cât

și în procesul-verbal și inventarul de preluare a bunurilor; o moară țărănească

din scânduri, acoperită cu tablă cu suprafață construită de 120 m.p.; o casă cu

2 camere din paiantă, în grădele - 40; o bucătărie de vară din scânduri.

Totodată, față de lipsa din cuprinsul

Dispoziției nr. 1985 din 30 octombrie 2009 a identificării imobilului construcție,

care s-a datorat faptului că persoana îndreptățită nu a arătat toate elementele

de identificare, și nicidecum refuzului entității investite cu soluționarea

notificării, s-a constatat că instanța nu se poate substitui entității

administrative pentru a soluționa pe fond chestiunea constând în întinderea

suprafeței construite și tipul de construcții pentru care persoanele

îndreptățite au dreptul la despăgubiri.

Reclamantul M.P.A.M. și intervenienta

M.A.A.M. au solicitat Tribunalului Prahova completarea dispozitivului sentinței

sus menționate cu precizarea în concret a imobilelor pentru care li s-a

recunoscut dreptul de a beneficia de despăgubiri, construcțiile fiind reținute

în considerentele sentinței dar nearătate în dispozitivul acesteia. Ulterior au

precizat cererea ca fiind de lămurire a întinderii dispozitivului sentinței

pronunțate de instanța de fond.

Tribunalul Prahova, prin încheierea

din 11 aprilie 2011,

a

respins cererea, motivat de faptul că în dispozitiv au fost făcute toate mențiunile

necesare care permit punerea sa în executare, nefiind necesare lămuriri cu

privire la întinderea acestuia, astfel că, incidența în cauză a dispozițiilor

art. 281

1

C. proc. civ., nu a putut fi reținută în cauză. în

realitate, a reținut instanța, prin cererea formulată se urmărește modificarea

drepturilor recunoscute prin sentința pronunțată.

Împotriva hotărârii pronunțate de

instanța de fond și a încheierii din 11 aprilie 2011, au declarat apel,

reclamantul M.P.A.M. și intervenienta

M.A.A.M.

În ceea ce privește încheierea de

ședință din data de 11 aprilie 2011, apelanții au susținut că instanța de fond

în mod greșit a apreciat cererea lor ca fiind o încercare de modificare a

drepturilor părților, drepturi deja stabilite și recunoscute prin sentința civilă

nr. 1338 din 21 octombrie 2010, pronunțată de Tribunalul Prahova.

Au arătat că, deși în cuprinsul

sentinței construcțiile demolate sunt descrise în detaliu, în dispozitivul

hotărârii nu se mai reiau, ci doar sunt denumite generic „construcții".

Pentru evitarea nelămuririlor la momentul stabilirii despăgubirilor, era

necesar să se precizeze în dispozitiv clar, întinderea și componența dreptului

la despăgubiri.

Aceleași critici au fost susținute de

apelanți prin motivele de apel depuse la dosar la 14 iunie 2011 și împotriva

sentinței civile nr. 1338/2010, pronunțată de Tribunalul Prahova.

Prin deciziei nr. 141 din 14 iunie

2011 a Curții de Apel Ploiești,

secția

civilă și pentru cauze cu minori și de familie, s-a admis apelul declarat de

reclamantul M.P.A.M. și însușit de intervenienta M.A.A.M., împotriva încheierii

pronunțate de Tribunalul Prahova la data de 11 aprilie 2011, pe care a

schimbat-o în tot, în sensul că a fost admisă cererea de lămurire a întinderii

dispozitivului sentinței pronunțate.

Astfel, s-a dispus completarea

dispozitivului sentinței civile nr. 1338 din 21 octombrie 2010 pronunțată de

Tribunalul Prahova, în sensul că dispoziția Primarului va cuprinde propunerea

de acordare de despăgubiri pentru următoarele construcții: grajd pentru cai - 35

m.p., învelit cu tablă, din lemn și zid; cocină porci - 10 m.p.; cotețe păsări

10 m.p.; magazie pentru cereale și produse agricole, din scândură acoperită cu

carton; construcție acoperită pentru nutreț; remize pentru mașini și căruțe; o

moară țărănească din scândură, acoperită cu tablă - 120 m.p.; casă cu două

camere din paiantă în gradele - 40 m.p.; bucătărie de vară din scânduri.

Prin aceeași decizie, a fost respins

ca rămas fără obiect apelul declarat de reclamant și intervenientă împotriva

sentinței civile nr. 1338 din 21 octombrie 2010, pronunțată de Tribunalul

Prahova.

Pentru a hotărî astfel,

s-a constatat că deși în

considerentele acestei hotărâri sunt enumerate și identificate toate

construcțiile ce au făcut obiectul notificării și pentru care a rămas să emită

dispoziție de către Primarul Orașului Boldești Scăieni, instanța nu le-a

enumerat și în dispozitivul hotărârii, considerând în mod greșit că dacă ar

face acest lucru s-ar substitui entității administrative.

Astfel, s-a considerat că identificarea

construcțiilor în dispozitiv era necesară și nu însemna că instanța se

substituie primarului Orașului Boldești Scăieni, căreia i-a stabilit obligarea

de emitere a acestei dispoziții.

Această lămurire se impunea cu atât

mai mult, cu cât aceste aspecte nu au fost contestate, iar dispozițiile legale

erau incidente în speță.

Împotriva deciziei pronunțate de

instanța de apel, au declarat recurs pârâții O.B. Scăieni prin P. și P.O.B. Scăieni,

care invocând

dispozițiile art. 304 C. proc. civ., au solicitat modificarea deciziei recurate

în sensul menținerii doar a construcțiilor solicitate prin notificare și

dovedite prin documentele de preluare.

În susținerea motivelor de recurs,

pârâții au arătat că decizia este nelegală deoarece instanța a acordat mai mult

decât s-a cerut de către intimate prin notificare și actele doveditoare.

Astfel, față de ceea ce s-a cerut prin

notificarea formulată și de conținutul Fișei de inventar, în mod greșit, au

fost menționate pentru acordarea de despăgubiri și construcțiile „cotețe păsări

10 m.p.; magazie pentru cereale și produse agricole, din scândură acoperită cu

carton; construcție acoperită pentru nutreț; remize pentru mașini și căruțe”

pentru care nu s-au făcut acte doveditoare.

Recursul va fi respins, ca nefondat,

pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 281 C. proc. civ., „În

cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau

aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice,

părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească

dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice”.

Această procedură a fost creată de

legiuitor pentru înlăturarea eventualelor interpretări contradictorii cu

privire la conținutul măsurilor luate de către instanță prin dispozitivul unei

hotărâri judecătorești, pentru clarificarea acestuia, astfel încât, să se

înlăture dificultățile ce s-ar putea ivi cu prilejul executării.

În dezvoltarea motivelor de recurs,

recurenții au susținut că hotărârea este nelegală deoarece instanța a acordat

mai mult decât s-a cerut, respectiv, despăgubiri pentru construcții pe care

reclamanții nu le-au solicitat prin notificare și pentru care nu s-au depus

acte doveditoare.

Aceste critici în raport de

dispozițiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., pot fi încadrate în motivului

prevăzut de pct. 6 al art. 304 C. proc. civ.

Se constată însă că în cauză nu pot fi

incidente aceste dispoziții legale, întrucât prin enumerarea contracțiilor în

dispozitivul hotărârii, nu s-a acordat reclamanților mai mult decât s-a cerut

(plus petita) așa cum susțin recurenții.

Reținând în privința construcțiilor,

că acestea erau deja enumerate și identificate în considerentele hotărârii

pronunțate de instanța de fond, instanța de apel a procedat în mod legal la

identificarea lor și în dispozitivul hotărârii.

Hotărârea este legală, cu atât mai

mult cu cât, aceste aspecte nu au fost contestate de recurenții-pârâți în apel

și nici la fond, când apărătorul pârâților O.B. Scăinei prin P. și P.O. Boldești

prin P., cu ocazia dezbaterilor, consemnate în încheierea din ședința de la 11

aprilie 2011 a solicitat admiterea cererii de lămurire a întinderii

dispozitivului sentinței civile nr. 1338/2010, pronunțată de Tribunalul Prahova

așa cum a fost formulată.

Deși în calea de atac a recursului

reaprecierea probelor nu mai este permisă, față de actuala configurație a art.

304 C. proc. civ., se constată însă că prin înscrisurile aflate la dosarul de

fond s-au făcut dovezile care au îndreptățit instanța de fond să anuleze în

parte dispoziția emisă de P.O.B. Scăieni, în ce privește identificarea și

descrierea imobilului ce a constituit obiectul notificării nr. 660 din 6 august

2001 și a precizărilor făcute de reclamant la notificare.

Astfel, în raport de acestea s-a

procedat în considerentele hotărârii, la identificarea și enumerarea

construcțiilor solicitate de reclamant, reținând însă în mod greșit că prin

enumererea lor și în dispozitiv se urmărește o încercare de modificare a

drepturilor părților, drepturi deja stabilite și recunoscute prin

sentința civilă nr. 1338 din 21 octombrie 2010,

pronunțată de Tribunalul Prahova.

Pentru motivele arătate, în raport de

dispozițiile art. 312 C. proc. civ., se va respinge recursul declarat de pârâți,

ca nefondat, urmând ca făcând aplicabilitatea art. 274 C. proc. civ., să oblige

pe recurenții pârâți la plata sumei de 500 lei, către intimatul reclamant M.P.A.M.

și intimata intervenientă M.A.A.M., reprezentând cheltuieli de judecată

suportate în recurs, conform chitanței cu nr. 25 din 14 mai 2012.

PENTRU ACESTE

MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâții O.B. Scăieni prin P. și P.O.B. Scăieni împotriva deciziei

nr. 141 din 14 iunie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru

cauze cu minori și de familie.

Obligă pe recurenții pârâți la plata

sumei de 500 lei, către intimatul reclamant M.P.A.M. și intimata intervenientă

M.A.A.M., reprezentând cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

5 iunie 2012.