ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3850/2012

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, la

data de 17 decembrie 2009, sub nr. 50060/3/2009, reclamanta P.N.V. a chemat în

judecată pârâtul Statul Român - reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice

București, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să

constate, în baza art. 4 Legea nr. 221/2009, caracterul politic al condamnării

suferite de tatăl său, M.I(V.), iar, în baza art. 5 din aceeași lege, să oblige

pârâtul la plata sumei de

600

.

000

euro cu titlu de despăgubiri morale, precum și returnarea decorațiilor

confiscate cu ocazia arestării nelegale; a solicitat, de asemenea, și suma de

50.000 euro cu titlu de despăgubiri morale pentru reținerea nelcgală a mamei

sale, M.(T.)N..

Prin sentința civilă nr. 1470, pronunțată

la data de 16 noiembrie 2010, în Dosarul nr. 50060/3/2009, Tribunalul București,

secția a

V-

a civilă, a admis în parte acțiunea formulată

de reclamanta P.N.V., în contradictoriu cu intimatul Statul Român - reprezentat

de Ministerul Finanțelor Publice București, și a obligat pârâtul la plata către

reclamantă a sumei de 3.000 euro echivalent în RON la data executării hotărârii

pentru prejudiciul moral suferit de către autorul său prin condamnarea cu caracter

politic suferit în perioada 21 septembrie 1958- 29 iulie 1964; a luat act că nu

s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe au formulat

apel, în termen, reclamanta P.N.V., la data de 17 februarie 2011, cât și pârâtul

Statul Român- prin Ministerul Finanțelor Publice București, reprezentat de Direcția

Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București, la data de 24 februarie

2011, motivele de apel fiind depuse, de asemenea, în termen, la aceleași date.

Curtea de Apel București, secția a IV-a

civilă, prin decizia civilă nr. 859 A, pronunțată la data de 15 noiembrie 2011,

în Dosarul nr. 50060/3/2009, a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanta

- reclamantă P.N.V. împotriva sentinței civile nr. 1470 din 16 noiembrie 2010, pronunțată

de Tribunalul București, secția a

V -

a

civilă, în contradictoriu cu apelantul- pârât Statul Român- prin Ministerul Finanțelor

Publice- reprezentat de D.G.F.P.M.B. București și cu apelantul Ministerul Public-

Parchetul de pe lângă Tribunalul București; a admis apelurile declarate de apelantul-

pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de D.G.F.P.M.B.

și de către apelantul Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Tribunalul București

împotriva aceleiași sentințe, și a schimbat în tot sentința apelată, în sensul că

a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Referitor la probatoriul administrat în

fața primei instanțe, trebuie menționat că acesta trebuia să se circumscrie obiectului

cauzei și sa fie pertinent și util pentru justa soluționare a litigiului.

Or, în speță, atâta timp cât se constată

că nu mai există temeiul juridic pentru acordarea daunelor morale, nu se mai impunea

administrarea unui probatoriu suplimentar, nici cu martori și nici cu acte, astfel

încât sub acest aspect, critica este nefondată. Administrarea probatoriului privește

pe ambii autori ai apelantei-reclamante.

În

ceea ce privește celelalte critici formulate de apelanta-reclamantă

și acestea sunt neîntemeiate.

Astfel, deși s-a susținut că au existat

o serie de decorații confiscate autorului reclamantei, această susținere nu a fost

dovedită și nici nu s-a stabilit în ce măsură acestea au o valoare patrimonială,

pentru a se putea acorda despăgubiri.

De altfel, atât acțiunea, cât și apelul

vizează acordarea de daune morale pentru autorii reclamantei, or în raport de data

pronunțării sentinței, respectiv 16 noiembrie 2011 și de decizia nr. 12 din 19

septembrie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în

interesul legii și publicată în M. Of. nr. 789/07.11.2011, nu mai există temei juridic

pentru formularea acțiunii în despăgubiri penttu daune morale, nici pentru autorul

M.I.V. și nici pentru reținerea nelegală a mamei reciamnatei, respectiv M.(T.)N..

Trebuie avut în vedere că la dosarul cauzei

a fost depusă hotărârea nr. 2155 din 17 aprilie 1991 emisă de Comisia pentru acordarea

unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice conform Decretului Lege

nr. 118/1990, din care rezultă că d-nului Marica Ion i s-a recunoscut perioada de

detenție ca fiind vechime în muncă neîntreruptă și i-au fost acordate reparații

pentru fiecare an de detenție, conferindu-i-se în același timp și celelalte facilități

și drepturi acordate de Decretul Lege nr. 118/1990.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs,

în termen, reclamanta P.N.V., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei

atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare în fond.

În

recursul său, care poate fi încadrat în drept în prevederile

pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., recurenta- reclamantă P.N.V. a invocat, în esență,

următoarele motive:

Prin respingerea cererii de chemare în

judecată, ca neîntemeiată, este o gravă eroare de interpretare a legii, deoarece

Legea nr. 221/2009, prin art. 4, dispune că acea măsură represivă trebuie constatată

a fi de natură politică; or, această constatare trebuie făcută, așa cum spune legea,

de instanța de judecată. Cu motivarea neconstituționalității unui singur text de

lege, instanța de apel, judecând în fond cauza, o respinge, ca neîntemeiată, uitând

sau trecând cu prea mare ușurință peste celelalte dispoziții valabile ale

legii.

Prin respingerea cererii de acordare a

despăgubirilor, pe motiv că textul de lege a fost declarat neconstituțional, consideră

recurenta- reclamantă că este doar o încălcare a principiului neretroactivității

legii, principiu consacrat de art. 147 alin. (4) din Constituție, și care este analizat

și statuat definitiv de chiar Curtea Constituțională, prin decizia nr. 838 din 27

mai 2009.

Consideră recurenta că instanța, la momentul

dispariției dispoziției legale pe care s-a baza o cerere, ar fi trebuit, în virtutea

rolului activ, să solicite precizarea unui alte temei de drept pe care să se bazeze

cererea de acordare a despăgubirilor, sau să rezolve această cerere prin invocarea

unei excepții.

Recursul este fondat pentru considerentele

care se vor arăta în continuare:

Recurenta - reclamantă P.N.V. a solicitat

constatarea, în baza art. 4 Legea nr. 221/2009, a caracterului politic al condamnării

suferite de tatăl său, M.I(V.), și daune morale pentru această condamnare în sumă

de 600.000 euro și pentru reținerea nelegală a mamei sale, M.(T.)N., în sumă de

800.000 euro solicitând, totodată, și returnarea decorațiilor confiscate cu ocazia

arestării nelegale.

Dat fiind că Decizia nr. 12 din 19 septembrie

2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii,

a fost publicată în M. Of. nr. 789/07.11.2011, criticile recurentei, referitoare

la respingerea cererii reclamantului de acordare a daunelor morale, ce vizează greșita

aplicare a dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. a) Legea nr. 221/2009, urmează a

fi analizate și din perspectiva acesteia.

Problema de drept ce se impune a fi lămurită

în cauza dedusă judecății nu este cea a îndreptățirii reclamantei la acordarea daunelor

morale în condițiile textului de lege anterior menționat, ci aceea dacă respectivul

text mai poate fi aplicat cauzei supusă soluționării în recurs, în condițiile în

care a fost declarat neconstituțional, printr-un control a posteriori de constituționalitate,

prin deciziile Curții Constituționale nr. 1358/2010 și nr. 1360/2010, decizii publicate

în M. Of. nr. 761/15.11.2010, dată de la care au devenit obligatorii pentru instanțele

de judecată.

După cum corect a reținut și instanța de

apel, potrivit art. 147 alin. (1) din Constituția României, dispozițiile din legile

în vigoare, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele la 45

de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă în acest interval,

Parlamentul nu pune de acord prevederile neconstituționalc cu dispozițiile legii

fundamentale, pe durata acestui termen respectivele dispoziții fiind suspendate

de drept.

La alin. (4) al art. menționat se prevede

că deciziile Curții Constituționale, de la data publicării în M. Of., sunt general

obligatorii și au putere numai pentru viitor, aceleași dispoziții regăsindu-se și

în textul cuprins la art. 31 Legea nr. 47/1992 referitoare la organizarea și funcționarea

Curții Constituționale, cu modificările și completările ulterioare.

Potrivit declarației autentificate reclamanta

nu a beneficiar anterior de nici o măsură reparatorie urmare a condamnării politice

a tatălui său.

Așa fiind, față de cele mai sus- expuse,

în temeiul art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., raportat la art. 304 pct. 9

C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul și va modifica în parte decizia recurată,

în sensul că va schimba în parte sentința instanței de fond și va menține dispoziția

cu privire la constatarea caracterului politic al condamnării; va menține restul

dispozițiilor deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-

reclamantă P.N.V. împotriva deciziei civile nr. 859 A din 15 noiembrie 2011 pronunțată

de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Modifică în parte decizia recurată, în

sensul că schimbă în parte sentința civilă nr. 1470 din 16 noiembrie 2010, pronunțată

de Tribunalul București, secția a V-a civilă, și menține dispoziția cu privire la

constatarea caracterului politic al condamnării.

Menține

restul dispozițiilor deciziei.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 9 octombrie 2012.