ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4545/2012

A

supra

cauzei de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. S5/C din 8

februarie 2001 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr. 3378/C/2000

s-a respins acțiunea reclamantului A.E.A.

formulată în contradictoriu cu pârâtele SC M. SA Piatra Neamț și FPS București,

pentru lipsa calității procesuale pasive; s-a respins cererea formulată de

pârâta SC M., de chemare în judecată a pârâtelor Asociația Salariaților PAS M.

pentru lipsa calității procesuale pasive, precum și cererea de chemare în

garanție formulată de aceeași pârâtă împotriva SIF Moldova, FPS București și

Statul Român.

Împotriva acestei sentințe a declarat

apel reclamantul A.E.A.

La Curtea de Apel Bacău dosarul a fost

înregistrat sub

nr. 1914/32/2001, iar prin

încheierea din 12 iunie 2006 s-a dispus

suspendarea soluționării cauzei

până la soluționarea definitivă a notificării făcute în termenul Legii nr.

10/2001.

Prin decizia civilă nr. 86 din 3

august 2009, Curtea de

Apel Bacău, secția

civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă,

asigurări sociale,

a constatat

perimat apelul reclamantului.

Pentru a se pronunța astfel, instanța

de apel a reținut că

toate notificările pe

care reclamantul le-a formulat în baza Legii nr.

10/2001 pentru imobilul

situat în

municipiul Piatra Neamț au fost

soluționate prin dispoziția de

restituire în natură nr. 238 din 13 iunie

2006 de către SC M. SA Piatra Neamț, dispoziție ce nu a fost contestată de

către reclamant în termenul legal.

Instanța de apel a mai reținut că

dispoziția anterior menționată a fost comunicată la 20 iulie 2006, când

apelantul reclamant însuși a semnat procesul verbal de predare - primire a

bunurilor imobile restituite (filele 181 - 184 dosar ).

Din 20 iulie 2006 și până la 27

aprilie 2009 reclamantul nu a

formulat

cerere de repunere pe rol a cauzei, nesocotind obligația

prevăzută de

art. 248 C. proc. civ., sens în care a devenit incidență instituția perimării.

Împotriva

acestei decizii a formulat recurs reclamantul A.E.A.

,

arătând că a luat cunoștință de decizia obiect al

prezentei căi de atac la data de 14 iulie 2011, prin adresa nr. 5250

emisă de SIF Moldova Bacău prin care era somat la

plata sumei de

1500 lei cheltuieli de judecată, iar conform art. 319

alin. (1) C. proc. civ. contestația poate fi introdusă în termen de 15 zile de

la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre.

Reclamantul a mai arătat că este

nelegală constatarea, din oficiu, a perimării, aceasta fiind posibilă doar la

cererea părții, datorită faptului că suspendarea cauzei a fost realizată în

temeiul dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 10/2001.

Soluția pronunțată încalcă dreptul la

o judecată corectă, fiind incorect faptul că instanța stabilește un termen de

contestație de 5 zile de la pronunțare, în condițiile în care cel care trebuia

să atace

decizia a transmis cu confirmare

de primire nota scrisă cu privire la menținerea suspendării în temeiul art. 47

din Legea nr. 10/2001 și locuiește la o distanță de 400 km de sala de ședință.

Examinând recursul în raport de

excepția de tardivitate invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară

raportat la aspectele de fond ale cererii, față de caracterul său peremptoriu,

Înalta Curte urmează a-l respinge, ca tardiv formulat, pentru următoarele

considerente:

Căile de atac și

termenele în care acestea pot fi exercitate sunt

reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se

întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea

tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei

cauze.

În consecință, nici părțile și nici

instanța de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele

prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în

care acestea se calculează.

Conform

dispozițiilor art. 253 alin. (2) C. proc. civ.,

„hotărârea care constată perimarea este supusă recursului

în termen de 5 zile de la pronunțare".

Din actele și lucrările dosarului

rezultă că termenul de 5 zile

de la

pronunțare, astfel cum este reglementat de dispozițiile legale anterior citate,

a fost depășit. Astfel, decizia civilă nr. 86 a Curții de

Apel Bacău

recurată în prezenta cale de atac a fost pronunțată la data de 3 august 2009,

iar recursul a fost declarat la data de 26 iulie

2011,

conform ștampilei poștei de pe plicul în care a fost

expediat,

deci cu mult peste termenul prevăzut de lege.

Nu pot fi reținute susținerile

recurentului-reclamant privind

necomunicarea

deciziei atacate, întrucât, așa cum s-a arătat anterior,

hotărârea prin

care se constată perimarea nu se comunică, aceasta putând fi atacată cu recurs

în 5 zile de la pronunțare, iar recurentul-reclamant a fost legal citat pentru

termenul din 3 august 2009 (data pronunțării) la ultimul domiciliu indicat,

respectiv, în județul Constanța (fila 150, 161 dosar apel), conform dovezii

îndeplinirii procedurii de citare aflată la fila 178 dosar apel.

Citația a fost emisă la data de 09

iulie 2009, deci în interiorul intervalului de timp precizat de reclamant că a

locuit la adresa

anterior menționată, acesta

arătând, atât prin memoriul de recurs, cât

și prin concluziile orale

formulate în ședința publică din 15 iunie

2012,

că a locuit la această adresă până la data

de 11 februarie 2011.

In atare situație, se constată că

recurentul-reclamant a încălcat

prevederile

art. 253 alin. (2) C. proc. civ., deoarece a formulat

recursul cu depășirea

termenului de 5 zile prevăzut de textul menționat, împrejurare față de care,

dată fiind prioritatea soluționării excepției de tardivitate, celelalte aspecte

subsumate

prezentei căi de atac, nu mai pot

fi analizate, în conformitate cu

dispozițiile art. 137 alin. (1) din

același cod, excepția tardivității fiind o excepție de procedură absolută și

peremptorie, ce face de prisos analiza fondului.

Pentru aceste considerente, recursul

urmează a fi respins, ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamantul A.E.A.

împotriva deciziei nr.

86 din 3 august 2009 a Curții de Apel

Bacău, secția civilă, cauze

minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale, ca tardiv formulat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi,

15 iunie 2012.