ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7077/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7077/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra cauzei civile

de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 3585/C din

3 octombrie 2001 pe rolul Tribunalului Neamț, reclamanții C.I.E., J.I.N.,

J.I.I., J.I.C., J.I.I.A., J.I.T., R.I.I. și Ț.L. au chemat în judecată, în

temeiul Legii nr. 10/2001, pe pârâta SC M. SA Piatra-Neamț, solicitând

instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea

Dispoziției nr. 240 din 24 august 2001 emisă de către pârâtă și s-o oblige să

le restituie în natură terenul în suprafață de 4.600 mp teren, vatră de sat,

situată pe teritoriul comunei Viișoara, județul Neamț, în punctul "R.".

Pârâta SC M. SA

Piatra-Neamț a formulat cerere de chemare în garanție împotriva A.P.A.P.S.,

solicitând obligarea acesteia la plata unor despăgubiri, în cazul în care va fi

admisă împotriva sa cererea formulată de reclamanți, arătând faptul că este o

persoană juridică privatizată, integral, prin cumpărarea de acțiuni de la

fostul Fond al Proprietății Private.

Prin Sentința civilă

nr. 271/C din 23 septembrie 2002, Tribunalul Neamț a respins ca neîntemeiată

contestația formulată de către reclamanți, reținându-se, în esență, că terenul

în litigiu se află în proprietatea pârâtei, în parte, și în proprietatea

C.F.R., în parte, iar intimata SC M. SA Piatra-Neamț este o societate cu

capital privat în baza Contractului de vânzare de acțiuni nr. X/2005, astfel încât

reclamanții se află în situația prevăzută de art. 27 alin. (2) din Legea nr.

10/2001, în sensul că erau îndreptățiți să notifice pe A.P.A.P.S. București

(fostul Fond al Proprietății de Stat) și pe C.F.R., pârâta fiind notificată în

mod greșit.

După mai multe

cicluri procesuale, prin Decizia civilă nr. 148 din 5 noiembrie 2008, Curtea de

Apel Bacău, secția civilă și pentru cauze cu minori, familie, conflicte de

muncă și de asigurări sociale, a admis apelul declarat de către reclamanți

împotriva Sentinței civile nr. 271/C din 29 februarie 2002 a Tribunalului

Neamț, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a admis contestația

reclamanților și a dispus anularea Dispoziției nr. 240 din 24 august 2001,

emisă de către pârâta SC M. SA Piatra-Neamț.

A dispus obligarea

acestei pârâte să restituie în natură reclamanților terenul în suprafață de

3.151 mp.

A respins acțiunea

formulată de reclamanți împotriva pârâtei Primăria Comunei Alexandru cel Bun,

prin Primar, precum și cererea de chemare în garanție formulată de pârâta SC M.

SA Piatra-Neamț împotriva A.V.A.S. București.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța de apel a reținut că pârâta Primăria Comunei Alexandru cel Bun

și chematul în garanție A.V.A.S. București nu au legitimare procesuală pasivă,

contestatorii fiind nemulțumiți de soluția dată notificării de către pârâta SC

M. SA Piatra-Neamț, aspect reținut și de către Înalta Curte de Casație și

Justiție prin decizia de casare pronunțată anterior în cauză (respectiv Decizia

nr. 4942 din 30 mai 2004) ale cărei considerente sunt obligatorii conform art.

315 C. proc. civ.

Referitor la terenul

în suprafață de 3.151 mp aflat în posesia pârâtei SC M. SA Piatra-Neamț, s-a

reținut că a fost preluat fără titlu de către stat de la autorul reclamanților,

prin Decretul de expropriere nr. 341/1966, care nu a fost publicat niciodată în

Monitorul Oficial al României, astfel încât urmează regimul juridic instituit

de art. 2 și 9 din Legea nr. 10/2001, contestatorii fiind îndreptățiți la

restituirea în natură.

În ceea ce privește

terenul în suprafață de 1.444 mp, s-a reținut că nu este deținut de către SC M.

SA Piatra-Neamț, din probele administrate în cauză rezultând că se află în

posesia Primăriei Comunei Alexandru cel Bun, județul Neamț, și în administrarea

C.F.R. - Regionala Iași, aparținând domeniului public al statului.

Prin Decizia nr. 9093

din 6 noiembrie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de

proprietate intelectuală, a admis recursul declarat de reclamanții C.I.E.,

J.A.A., J.I.C., J.I.I., J.I.I.A., J.I.N., J.I.T., J.L., R.I.A., Ț.L. împotriva

Deciziei nr. 148 din 5 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Bacău,

secția civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale.

A casat în parte

decizia sus-menționată, în sensul că a trimis cauza spre rejudecare la aceeași

instanță în ceea ce privește terenul în suprafață de 1.444 mp.

A menținut celelalte

dispoziții ale deciziei recurate.

A respins recursul

declarat de pârâta SC M. SA, ca nefondat.

Referitor la recursul

declarat de pârâta SC M. SA, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că,

în raport de dispozițiile art. 9 din Legea nr. 10/2001 și art. 9.1. din Normele

metodologice de aplicare unitară a legii, în mod corect instanța de apel a

stabilit faptul că recurenta-pârâtă SC M. SA Piatra-Neamț are calitatea de

unitatea deținătoare în sensul Legii nr. 10/2001, având calitate procesuală

pasivă în cauză, această persoană juridică având la data intrării în vigoare a

Legii nr. 10/2001 posesia și proprietatea terenului în suprafață de 3.151 mp,

fiind o societate comercială cu capital privat conform Contractului de

vânzare-cumpărare de acțiuni nr. X/2005, încheiat cu A.P.A.P.S. București.

Înalta Curte de

Casație și Justiție a mai reținut că recurenta-pârâtă SC M. SA Piatra-Neamț are

calitate procesuală pasivă și în raport de entitatea care a efectuat

privatizarea, respectiv A.V.A.S. București (fostă A.P.A.P.S. și fostă F.P.S.)

întrucât imobilul în litigiu a fost preluat de către stat în baza Decretului de

expropriere nr. 341/1966 care nu a fost publicat niciodată în Monitorul Oficial

al României, potrivit Adresei din data de 6 iunie 2005, emisă de către RA

Monitorul Oficial, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art. 2 lit. f) din

Legea nr. 10/2001 potrivit cărora, prin imobilele preluate în mod abuziv se

înțelege: imobilele preluate de stat în baza unor legi sau a altor acte

normative nepublicate, la data preluării, în Monitorul Oficial al României,

Partea I, sau în Buletinul Oficial".

Recurenta-pârâtă SC

M. SA Piatra-Neamț are calitate procesuală pasivă și în raport de dispozițiile

art. 29 alin. (1) (în vechea numerotare a legii, dispozițiile art. 27 alin.

(1)) câtă vreme imobilul în litigiu a fost preluat în mod abuziv, fără titlu de

către stat.

Aceste dispoziții

legale referitoare la imobilele evidențiate în patrimoniul unor societăți

privatizate, altele decât cele prevăzute în art. 21 alin. (1) și (2) din lege,

cum este cazul în speță, prevăd faptul că "persoanele îndreptățite au

dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de

stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.

Prin Decizia Curții

Constituționale a României nr. 830/2008 modificările aduse alineatului (1) al

art. 29 din Legea nr. 10/2001, prin Legea nr. 247/2005, au fost declarate

neconstituționale, prin abrogarea sintagmei "imobilele preluate cu titlu

valabil" din cuprinsul respectivului alineat, încălcându-se dispozițiile

art. 15 alin. (2) și art. 16 alin. (1) din Constituție.

Prin urmare, în urma

a acestei decizii, numai pentru imobilele preluate cu titlu valabil și aflate

în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, persoanele îndreptățite

au dreptul la despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005,

măsurile reparatorii în echivalent fiind propuse de către entitatea care a

efectuat privatizarea.

Per a contrario, în

cazul imobilelor preluate fără titlu valabil, cum este cazul în speță, se

restituie, în natură și libere de sarcini, către persoanele îndreptățite, în

cauză, contestatorii J. probându-și dreptul de proprietate asupra terenului

solicitat, la data intrării în vigoare a legii.

Înalta Curte de

Casație și Justiție a reținut că, așa fiind, nu sunt fondate susținerile

recurentei-pârâte potrivit cărora este vorba de o aplicare retroactivă a Legii

nr. 10/2001 având în vedere că este posesoarea certificatului de atestare a

dreptului de proprietate din 26 ianuarie 1999, deoarece prevederile Legii nr.

10/2001 reglementează situația imobilelor aflate în evidența unor societăți

comerciale privatizate integral la data apariției legii, în sprijinul aceleiași

idei fiind și deciziile Curții Constituționale invocate ce vizează situația

bunurilor preluate, aflate deja în proprietatea societăților comerciale

privatizate, în condițiile legii.

Înalta Curte a mai

statuat că Statul Român nu are calitate procesuală pasivă în cauză, chiar dacă

obiectul acțiunii dedus judecății l-a constituit stabilirea faptului că

preluarea imobilului s-a realizat în mod abuziv, fără titlu.

Aceasta întrucât, în

sistemul Legii nr. 10/2001, raportul juridic creat prin aplicarea acestui act

normativ se stabilește între persoana îndreptățită și unitatea deținătoare a

bunului sau entitatea implicată în privatizarea unității deținătoare care a

fost notificată.

Statul Român poate fi

subiect al raportului juridic născut din aplicarea Legii nr. 10/2001,

republicată, doar în situația de excepție reglementată prin art. 28, în cazul

în care unitatea deținătoare nu poate fi identificată. În condițiile în care se

cunoaște cu certitudine, cum este cazul în speța de față, deținătorul

imobilului solicitat, art. 28 din Legea nr. 10/2001, singurul care ar justifica

răspunderea directă a statului în cadrul procedurilor speciale de restituire,

nu este aplicabil.

Referitor la motivul

de recurs invocat de pârâtă potrivit căruia cererea de chemare în garanție

formulată împotriva chematului în garanție A.V.A.S. București a fost respinsă

în mod greșit de instanțe, Înalta Curte a statuat, de asemenea, că este

nefondat.

Astfel, pârâta SC M.

SA Piatra-Neamț a formulat în cauză la data de 18 octombrie 2001 cerere de

chemare în garanție a F.P.S. (actual) A.V.A.S. București, solicitând în baza

art. 1 din Contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. X/2005, să fie

despăgubiți, în cazul în care vor fi obligați către reclamanți la despăgubiri

în formele prevăzute de Legea nr. 10/2001, în situația admiterii acțiunii

acestora.

În urma parcurgerii

mai multor cicluri procesuale, instanțele au dispus în mod irevocabil

restituirea în natură, către reclamanți, a terenului în suprafață de 3.151 mp,

deținut de către societatea comercială pârâtă, astfel încât cererea de chemare

în garanție nu putea fi admisă atâta vreme cât raportul juridic dedus

judecății, cel principal, născut între contestatori, în calitate de persoane

îndreptățite, și pârâtă, în calitate de unitate deținătoare, avea drept obiect

restituirea în natură, iar raportul juridic dintre pârât și chematul în

garanție avea un alt obiect, respectiv despăgubiri.

În această privință

obligația de garanție asumată de către Statul Român, prin A.V.A.S. București,

întemeiată pe prevederile contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni și pe

dispozițiile art. 1336 și urm. C. civ., nu putea fi valorificată de către

societatea comercială pârâtă în cadrul procedurii speciale a Legii nr. 10/2001,

ci numai în cadrul procedurii de drept comun.

Aceasta întrucât

dispozițiile art. 21 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora, după

emiterea deciziei de restituire, organele de conducere ale societăților

comerciale prevăzute la alin. (1) și (2) vor proceda la reducerea capitalului

social cu valoarea lucrului imobil restituit și la recalcularea patrimoniului,

se referă doar la entitățile juridice nominalizate expres în articolul

respectiv, neaplicându-se la societățile comerciale privatizate integral.

Prin Decizia nr. 120

din 16 noiembrie 2010, Curtea de Apel Bacău, secția civilă, cauze minori,

familie, conflicte de muncă, asigurări sociale, a respins apelul declarat de

reclamanți împotriva Sentinței civile nr. 271/C din 29 februarie 2002 a Tribunalului

Neamț, pronunțată în contradictoriu cu pârâtele SC M. SA Piatra-Neamț și

Primăria Comunei Alexandru cel Bun, care vizează terenul în suprafață de 1.449

mp identificat prin raportul de expertiză efectuat de expert P.C., ca nefondat.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs reclamanții, care a fost respins, ca nefondat, prin

Decizia din 23 ianuarie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La data de 2 iulie

2012 (data poștei), SC M. SA Piatra-Neamț a formulat contestație în anulare

împotriva Deciziei nr. 9093 din 6 noiembrie 2009, pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, și a

solicitat anularea deciziei, rejudecarea cauzei și, pe fond, respingerea

contestației formulate de reclamanți.

În motivarea

contestației, SC M. SA Piatra-Neamț a susținut că soluția Înaltei Curți de

Casație și Justiție, prin care s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de

SC M. SA împotriva Deciziei nr. 148 din 5 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea

de Apel Bacău, secția civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă,

asigurări sociale, este rezultatul unei greșeli materiale, în sensul că s-a

apreciat că Decretul de expropriere nr. 34 din 1966, prin care Statul Român a

preluat de la reclamanți terenul respectiv nu este titlu valabil întrucât nu a

fost publicat în Buletinul Oficial.

În acest context,

contestatoarea a arătat că eroarea materială constă în greșita interpretare a

legii, în aprecierea obligativității publicării acelui decret, în sensul în

care nici Curtea de Apel Bacău și nici Înalta Curte de Casație și Justiție nu

au luat în considerare faptul că potrivit Constituției Republicii Socialiste

România din anul 1965, subzista obligativitatea publicării în Buletinul Oficial

al Republicii Socialiste România doar a "hotărârilor cu caracter

normativ".

Or, din conținutul

său rezultă fără echivoc faptul că Decretul nr. 34 din 1966 a avut un caracter

punctual, individual, producându-și consecințele juridice scontate, nefiind

obligatorie publicarea acestuia atâta timp cât conținutul său nu este al unui

act normativ.

Astfel, prin Adresa

nr. R102 din 25 ianuarie 2012, Consiliul legislativ a atestat faptul că

Decretul Consiliului de Stat nr. 34 din 1 februarie 1966 "nu are caracter

normativ, fiind un act individual".

Contestatoarea SC M.

SA Piatra-Neamț a susținut că atât Curtea de Apel Bacău, cât și Înalta Curte de

Casație și Justiție aveau posibilitatea analizării acestui decret, și în

condițiile în care, din cuprinsul său rezultă fără dubiu și caracterul

individual, soluția pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție este

rezultatul unei erori materiale, în cauză fiind aplicabil art. 318 alin. (1) C.

proc. civ.

La data de 8

noiembrie 2012 (data poștei), contestatoarea SC M. SA Piatra-Neamț a formulat

"Completare" la motivele contestației în anulare și a susținut că

"executorul judecătoresc a dus la bun sfârșit executarea silită fără a

ține cont în mod limitativ doar de dispozitivul sentinței executate" și a

atașat un set de înscrisuri.

Înalta Curte, la

termenul din 16 noiembrie 2012, a invocat, din oficiu, excepția tardivității

contestației în anulare în raport de art. 319 alin. (2) teza a II-a C. proc.

civ., pe care o va admite, pentru considerentele care succed.

Potrivit art. 318 C.

proc. civ., "Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu

contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau

când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din

greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de

casare.".

Art. 319 din același

cod prevede: "Contestația se introduce la instanța a cărei hotărâre se

atacă.

Contestația se poate

face oricând înainte de începutul executării silite, iar în timpul ei, până la

împlinirea termenului stabilit la art. 401 alin. (1) lit. b) sau c).

Împotriva hotărârilor

irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită,

contestația poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când

contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la

data când hotărârea a rămas irevocabilă.".

În speță, prin

Decizia nr. 9093 din 6 noiembrie 2009, irevocabilă, Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a admis recursul

declarat de reclamanți împotriva Deciziei nr. 148 din 5 noiembrie 2008,

pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția civilă, cauze minori, familie,

conflicte de muncă, asigurări sociale.

A casat în parte

decizia sus-menționată, în sensul că a trimis cauza spre rejudecare, la aceeași

instanță, în ceea ce privește terenul în suprafață de 1.444 mp.

A menținut celelalte

dispoziții ale deciziei recurate.

A respins recursul

declarat de pârâta SC M. SA, ca nefondat.

Astfel, Înalta Curte

de Casație și Justiție, pentru considerentele deja expuse, a respins recursul

pârâtei SC M. SA Piatra-Neamț, confirmând soluția pronunțată de instanța de

apel. Înalta Curte a statuat că instanța de apel a stabilit corect situația de

fapt referitor la terenul în suprafață de 3.151 mp și a făcut o legală aplicare

a prevederilor Legii nr. 10/2001 atunci când a obligat-o pe pârâtă, care are

terenul în posesie și proprietate, să-l restituie reclamanților, în natură.

Cu privire la terenul

în suprafață de 1.444 mp, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că se

impune rejudecarea cauzei de către instanța de apel deoarece aceasta nu s-a

conformat dispozițiilor date de instanța de recurs printr-o decizie de casare

anterioară și nu a administrat probatoriul în urma căreia să se poată stabili,

fără echivoc, cine deține această suprafață și care este entitatea învestită cu

soluționarea notificării în această privință, și în raport de acest aspect care

sunt măsurile reparatorii la care sunt îndreptățiți reclamanții, restituirea în

natură sau prin echivalent.

Așa fiind, hotărârea

susceptibilă de executare cu privire la terenul în suprafață de 3.151 mp aflat

în posesia și proprietatea pârâtei SC M. SA Piatra-Neamț este Decizia nr. 148

din 5 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția civilă, cauze

minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale, iar nu Decizia nr. 9093

din 6 noiembrie 2009, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

civilă și de proprietate intelectuală, a respins recursul declarat de pârâta SC

M. SA împotriva Deciziei nr. 148 din 5 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de

Apel Bacău, ca nefondat, decizia instanței de apel devenind astfel irevocabilă.

Având în vedere

dispozitivul deciziei pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, se

constată că hotărârea împotriva căreia s-a formulat contestație în anulare face

parte deci din categoria hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire

pe cale de executare silită, deoarece, contrar celor susținute de

contestatoare, prin aceasta nu s-a rezolvat fondul pricinii, prin rejudecarea

cauzei de către instanța de recurs.

Pentru astfel de

hotărâri, așa cum s-a menționat, art. 319 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ.

prevede că împotriva lor se poate introduce contestație în anulare în termen de

15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai

târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă.

Textul de lege

instituie două termene, diferite, în interiorul cărora se poate promova această

cale extraordinară de atac.

Este vorba despre un

prim termen de 15 zile care curge de la un moment subiectiv, respectiv de la

data la care contestatorul a luat cunoștință de hotărâre și despre un al doilea

termen de 1 an de zile care curge de la un moment obiectiv, și anume acela al

datei de la care hotărârea a rămas irevocabilă. Acest termen curge și se

împlinește chiar și în situația în care contestatorul nu a luat cunoștință de

hotărâre.

Nerespectarea acestor

termene duce la decăderea din dreptul de a formula contestația în anulare,

ambele termene trebuind a fi respectate.

În speță,

contestatoarea SC M. SA Piatra-Neamț nu a respectat nici termenul subiectiv de

15 zile și nici pe cel obiectiv, de un an, aceasta formulând contestația în

anulare abia la data de 2 iulie 2012, mult după împlinirea termenelor prevăzute

de art. 319 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., așa încât Înalta Curte va

respinge contestația în anulare, ca tardivă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația

în anulare formulată de contestatoarea SC M. SA Piatra-Neamț împotriva Deciziei

nr. 9093 din 6 noiembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

civilă și de proprietate intelectuală, ca tardivă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 16 noiembrie 2012.

Procesat

de GGC - AZ