ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4440/2012

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele: 1. Hotărârea instanței de apel Prin decizia nr. 658 A din 27 iunie 2011, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul municipiul București împotriva sentinței civile nr. 1477 din 17 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă. Pentru a decide astfel, instanța de apel a arătat că prin notificarea formulată de reclamanți în baza Legii nr. 10/2001 s-a solicitat restituirea imobilului în litigiu invocând drepturile lor de proprietate ca moștenitori ai proprietarului originar. Imobilul a fost preluat de statul român prin Decretul nr. 92/1950.

Parte din imobil a fost înstrăinat unei terțe persoane în baza Legii nr. 112/1995, iar parte a acestuia este liberă. Judecătorul fondului nu a cuantificat drepturile bănești cuvenite reclamanților, ci a constatat doar că reclamanții au dreptul la măsuri reparatorii. 2. Recursul 2.1. Motive Pârâtul municipiul București a declarat recurs, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin care a formulat următoarele critici: Așa cum rezultă din dispozițiile art. 21-23 din Legea nr. 10/2001 notificarea trebuie însoțită de actele doveditoare ale dreptului de proprietate, precum și, în cazul moștenitorilor foștilor proprietari, de acte doveditoare privind calitatea de moștenitor.

În speță, la dosarul administrativ nu au fost depuse înscrisurile solicitate. Obligația de a trimite dispoziția motivată Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor este subordonată controlului de legalitate a dosarului efectuat de Prefectul municipiului București. Nu s-au făcut dovezi că reclamanta a primit despăgubiri pentru imobilul în litigiu potrivit acordurilor internaționale încheiate de România în conformitate cu art. 5 din Legea nr. 10/2001. 2.2.

Analiza recursului Recursul nu este întemeiat și va fi respins pentru următoarele considerente: Conform art. 23 din Legea nr. 10/2001, actele doveditoare ale dreptului de proprietate ori, după caz, ale calității de asociat sau acționar al persoanei juridice, precum și, în cazul moștenitorilor, cele care atestă această calitate și, după caz, înscrisurile care descriu construcția demolată și orice alte înscrisuri necesare evaluării pretențiilor de restituire decurgând din această lege, pot fi depuse până la data soluționării notificării. Expresia „soluționarea notificării” trebuie înțeleasă în sensul că vizează soluționarea acesteia în oricare din cele două etape - administrativă, înaintea persoanei juridice notificate sau judiciară, prin hotărâre irevocabilă a instanței de judecată.

Nicio prevedere a Legii nr. 10/2001 nu interzice completarea probatoriului în etapa judiciară. A considera altfel, ar însemna a aduce atingere principiului liberului acces la justiție consacrat de art. 21 din Constituție. Rolul instanței nu se poate rezuma la verificarea probelor administrate în fața persoanei juridice notificate, pentru că ar fi contrar principiului aflării adevărului pentru o bună înfăptuire a justiției. Singura sancțiune prevăzută de lege, care atrage pierderea dreptului persoanei îndreptățite de a solicita în justiție măsuri reparatorii sau prin echivalent, este cea prevăzută de art. 22 alin. (5) pentru nerespectarea termenului de trimitere a notificării.

Pe de altă parte, împrejurarea că pentru înaintarea dosarului către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor este necesară verificarea acestuia în condițiile legii, nu poate constitui un motiv de nelegalitate a hotărârilor instanțelor de fond care au obligat pârâtul să emită decizie care să conțină propunerea de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent. În fine, critica legată de inexistența dovezilor privitoare la plata către „reclamantă” – în expresia recurentului, care omite faptul că, în prezentul litigiu, încă de la debutul procesului au existat doi reclamanți – a unor despăgubiri în condițiile art. 5 din Legea nr. 10/2001 este făcută omisso medio, motiv pentru care nu are a fi analizată.

Având în vedere cele mai sus arătate, criticile formulate nu întrunesc cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Municipiul București prin primar general împotriva deciziei nr. 658 A din 27 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 iunie 2012.