ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4440/2012

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut

următoarele:

instanței de apel

Prin decizia nr. 658

A din 27 iunie 2011, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins

ca nefondat apelul declarat de pârâtul municipiul București împotriva sentinței

civile nr. 1477 din 17 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția

a V-a civilă.

Pentru a decide

astfel, instanța de apel a arătat că prin notificarea formulată de reclamanți

în baza Legii nr. 10/2001 s-a solicitat restituirea imobilului în litigiu

invocând drepturile lor de proprietate ca moștenitori ai proprietarului

originar.

Imobilul a fost

preluat de statul român prin Decretul nr. 92/1950.

Parte din imobil a

fost înstrăinat unei terțe persoane în baza Legii nr. 112/1995, iar parte a

acestuia este liberă.

Judecătorul fondului

nu a cuantificat drepturile bănești cuvenite reclamanților, ci a constatat doar

că reclamanții au dreptul la măsuri reparatorii.

2.1. Motive

Pârâtul municipiul

București a declarat recurs, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin care a formulat următoarele critici:

Așa cum rezultă din

dispozițiile art. 21-23 din Legea nr. 10/2001 notificarea trebuie însoțită de

actele doveditoare ale dreptului de proprietate, precum și, în cazul

moștenitorilor foștilor proprietari, de acte doveditoare privind calitatea de

moștenitor.

În speță, la dosarul

administrativ nu au fost depuse înscrisurile solicitate.

Obligația de a

trimite dispoziția motivată Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor

este subordonată controlului de legalitate a dosarului efectuat de Prefectul

municipiului București.

Nu s-au făcut dovezi

că reclamanta a primit despăgubiri pentru imobilul în litigiu potrivit

acordurilor internaționale încheiate de România în conformitate cu art. 5 din

Legea nr. 10/2001.

2.2. Analiza

recursului

Recursul nu este

întemeiat și va fi respins pentru următoarele considerente:

Conform art. 23 din

Legea nr. 10/2001, actele doveditoare ale dreptului de proprietate ori, după

caz, ale calității de asociat sau acționar al persoanei juridice, precum și, în

cazul moștenitorilor, cele care atestă această calitate și, după caz,

înscrisurile care descriu construcția demolată și orice alte înscrisuri

necesare evaluării pretențiilor de restituire decurgând din această lege, pot

fi depuse până la data soluționării notificării.

Expresia „soluționarea notificării” trebuie

înțeleasă în sensul că vizează soluționarea acesteia în oricare din cele două

etape - administrativă, înaintea persoanei juridice notificate sau judiciară,

prin hotărâre irevocabilă a instanței de judecată.

Nicio prevedere a Legii nr. 10/2001 nu

interzice completarea probatoriului în etapa judiciară. A considera altfel, ar

însemna a aduce atingere principiului liberului acces la justiție consacrat de

art. 21 din Constituție. Rolul instanței nu se poate rezuma la verificarea

probelor administrate în fața persoanei juridice notificate, pentru că ar fi

contrar principiului aflării adevărului pentru o bună înfăptuire a justiției.

Singura sancțiune prevăzută de lege, care atrage pierderea dreptului persoanei

îndreptățite de a solicita în justiție măsuri reparatorii sau prin echivalent,

este cea prevăzută de art. 22 alin. (5) pentru nerespectarea termenului de

trimitere a notificării.

Pe de altă parte,

împrejurarea că pentru înaintarea dosarului către Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor este necesară verificarea acestuia în condițiile

legii, nu poate constitui un motiv de nelegalitate a hotărârilor instanțelor de

fond care au obligat pârâtul să emită decizie care să conțină propunerea de

acordare de măsuri reparatorii prin echivalent.

În fine, critica

legată de inexistența dovezilor privitoare la plata către „reclamantă” – în

expresia recurentului, care omite faptul că, în prezentul litigiu, încă de la

debutul procesului au existat doi reclamanți – a unor despăgubiri în condițiile

art. 5 din Legea nr. 10/2001 este făcută omisso medio, motiv pentru care nu are

a fi analizată.

Având în vedere cele

mai sus arătate, criticile formulate nu întrunesc cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi

respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de pârâtul Municipiul București prin primar general împotriva

deciziei nr. 658 A din 27 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a IV-a

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 iunie 2012.