ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4263/2010

Asupra recursului penal de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Încheierea din 16 noiembrie 2010 pronunțată în Dos. nr. 40335/3/2009 (2966/2010), Curtea de Apel București, secția I penală, a menținut starea de arest, printre alții și a inculpatului S.N. Pentru a dispune în acest sens, instanța de apel a reținut că prin Rechizitoriul nr. 2228/D/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de investigare a infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism, Serviciul Teritorial București, a fost trimis în judecată inculpatul S.N. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen. și pe baza analizei actelor din dosar a reținut că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, iar măsura luată este legală și temeinică, fiind respectate cerințele art. 143 și art. 148 lit. f) C. proc. pen. Instanța a constatat că există indicii temeinice și chiar probe, în înțelesul art. 143 C. proc. pen., care să justifice presupunerea rezonabilă în sensul vinovăției inculpatului, adică: procese-verbale de verificări și investigații, procese-verbale de redare a rapoartelor întocmite de investigatorul cu nume de cod S.A. și declarațiile colaboratorului cu nume de cod C.A., declarațiile inculpatului menționat mai sus, precum și ale coinculpatului P.A.I., la care se adaugă rapoartele de constatare tehnico-științifică.

De asemenea, instanța a constatat că sunt îndeplinite și condițiile prev. de art. 148 lit. f) din C. proc. pen., în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Acest pericol concret rezultă atât din natura și gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpatului, modalitatea în care a săvârșit fapta, pericolul pentru sănătatea publică rezultat din punerea în circulație a drogurilor de mare risc, precum și din starea de neliniște indusă în relațiile sociale, ceea ce justifică menținerea arestării preventive, fiind îndeplinite și cerințele art. 5 parag.

1 lit. c) și parag. 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul S.N., iar în motivele prezentate oral de apărătorul ales, a susținut că pericolul concret pe care l-ar prezenta lăsarea sa în libertate s-a diminuat, deoarece a recunoscut și a regretat fapta, în timpul prevenției a realizat consecințele acesteia și are un copil minor în întreținere. Înalta Curte, analizând recursul declarat de inculpat și motivele invocate, constată că este nefondat, din următoarele considerente: Prin Încheierea de ședință din Camera de consiliu pronunțată la 24 septembrie 2009 de Tribunalul București, secția I penală, în Dos. 37603/3/2009 s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului S.N., zis „B.”, pe o durată de 30 de zile, de la 24 septembrie la 23 octombrie 2009 pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc, pedepsită cu închisoare de la 10 la 20 ani.

Pentru a adopta această măsură s-a reținut că, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în zilele de 7 iulie 2009 și 6 august 2009, în imobilul de domiciliu, inculpatul S.N. a vândut colaboratorului cu nume de cod C.A., supravegheat de investigatorul cu nume de cod S.A., câte 2 doze de heroină în amestec cu cafeină, de câte 0,11 gr. și, respectiv 0,11 gr. Tribunalul București, secția I penală, prin Sentința penală nr. 687 din 20 septembrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 40335/3/2009 s-a pronunțat cu privire la vinovăția inculpatului S.N. în legătură cu săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc și a aplicat față de acesta o pedeapsă, iar împotriva acestei hotărâri, inculpatul a exercitat calea de atac a apelului, cauza aflându-se în fața Curții de Apel București.

Instanța de apel a apreciat că se impune în continuare privarea inculpatului de libertate deoarece împrejurările care au determinat arestarea preventivă a inculpatului la 24 septembrie 2009 subzistă și în prezent, iar trecerea unui interval de timp de 13 luni nu a fost de natură să diminueze pericolul concret pentru ordinea publică, pe care l-ar prezenta lăsarea inculpatului în libertate, apreciere care este întemeiată. Astfel, există date certe că inculpatul S.N. a vândut în mod repetat droguri de mare risc în lunile iulie - august 2009 și numai intervenția organelor de urmărire penală a fost de natură să pună capăt activității infracționale și ținând seama de amploarea luată de astfel de fapte, de către tot mai multe persoane, fapte care pun în pericol grav starea de sănătate a populației, lăsarea în libertate a inculpatului ar crea neliniște și insecuritate.

Circumstanțele personale ale inculpatului invocate în susținerea recursului, nu sunt de natură prin ele însele, să conducă la concluzia că o măsură neprivativă de libertate ar fi oportun de luat față de acesta. Din considerentele arătate, încheierea recurată este temeinică și legală. Față de cele constatate, în baza art. 385 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca recursul declarat de inculpat să fie respins. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.N. împotriva Încheierii din 16 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 40335/3/2009. Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 noiembrie 2010.