ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4173/2012

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Reclamanții C.I.N., M.E.S.,

A.E. și T.I. au formulat contestație împotriva dispoziției nr. 31717 din 16

decembrie 2003, prin care li s-a respins notificarea formulată în temeiul Legii

nr. 10/2001, privind restituirea în natură a imobilului situat în Brăila, cu

motivarea că solicitanții nu au calitatea de persoane îndreptățite conform

dispozițiilor art. 3 și art. 4 din lege.

Prin sentința civilă

nr. 753 din 15 octombrie 2009, Tribunalul Brăila a respins excepția de

tardivitate, a admis contestația, a constatat că notificatorii au calitatea de

persoane îndreptățite la măsuri reparatorii privind imobilele ce formează

obiectul notificării.

La dosarul cauzei,

s-au depus actele de stare civilă și ordinul nr. 823 din 23 mai 2006 al

Ministerul Finanțelor Publice prin care le-a fost constatată, reclamanților,

calitatea de persoane îndreptățite, în calitatea acestora de moștenitori ai

autorului N.C., căruia i-au aparținut imobilele revendicate prin notificare,

respectiv imobilul din Brăila, str. T. nr. 15 și imobilul din Brăila, str. I.

nr. 2.

Prin decizia nr. 48 A

din 11 februarie 2010, Curtea de Apel Galați, secția civilă, a respins apelul

pârâtului, ca nefondat.

Autorul

reclamanților, N.C., a fost acționar principal la banca C., fapt ce rezultă din

ordinul susmenționat, înscris care materializează propunerea de acordare a

despăgubirilor reprezentând valoarea recalculată a acțiunilor.

Prin decizia civilă

nr. 2712 din 24 martie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis

recursul pârâtului, a casat decizia și a trimis cauza spre rejudecare la

aceeași instanță.

S-a avut în vedere

faptul că insuficiența motivării în privința unor aspecte relevante pentru

cauză este echivalentă necercetării fondului cauzei, situație care atrage

sancțiunea casării hotărârii și trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași

instanțe.

În procesul de

elaborare a unei hotărâri judecătorești, instanța trebuie să pună de acord,

prin motivare, faptele alegate, probele administrate, respectiv consecințele

desprinse din operațiunea de apreciere a acestora, în raport de regulile de

drept pe care le-a identificat a fi aplicabile raportului juridic litigios - în

cauza de față, au fost invocate dispozițiile art. 3 și art. 4 din Legea nr.

10/2001, art. 31 din același act normativ.

Prin decizia civilă

nr. 143 A din 24 mai 2011, Curtea de Apel Galați, secția civilă, a admis apelul

pârâtului Municipiul Brăila, a schimbat în tot sentința, și, în rejudecare, a respins,

ca nefondată, contestația reclamanților.

Respectând

recomandările instanței supreme, Curtea a pus în discuția părților necesitatea

depunerii actelor doveditoare privind modalitatea de trecere a imobilului din

patrimoniul băncii în cel al autorului reclamanților. Reclamanții, contestând

dispoziția nr. 31717 din 16 decembrie 2003, au susținut greșita respingere a cererii

de restituire în natură a imobilului, întrucât, din actele depuse la dosar, a rezultat

cu certitudine că autorul lor, N.C. a fost acționar majoritar al Băncii C.

În acest context, în

opinia reclamanților, s-a susținut că s-a făcut dovada calității de persoană

îndreptățită conform art. 3 și art. 4 din Legea nr. 10/2001.

Coroborând actele

existente la dosar cu susținerile părților – inclusiv Ordinul nr. 823 din 23

mai 2006, prin care s-a propus acordarea de despăgubiri în cuantum de

748.932.000.000 lei, reprezentând valoarea recalculată a acțiunilor deținute de

acționarul principal C., anexa la decretul pentru naționalizarea, conform

căreia, la poziția 770 apare ca fiind naționalizată Banca C., 17 apartamente

situate în Brăila, P. nr. 15 și București, C.P. nr. 147 - 157, 163 - Curtea a apreciat

că, în lipsa actelor de trecere a imobilului băncii în patrimoniul autorului

reclamanților, care avea calitate de acționar principal, nu se poate reține

calitatea reclamanților de persoane îndreptățite asupra imobilului solicitat.

Deși reclamanții nu

recunosc că ar fi primit despăgubirile acordate prin Ordinul nr. 823/2006,

reprezentând valoarea acțiunilor deținute de autorul lor la banca C. la

momentul lichidării băncii, aceștia susțin că prin chiar acest ordin li s-ar fi

recunoscut calitatea de persoane îndreptățite.

Curtea nu a primit

această susținere, întrucât nu există nici un document din care să rezulte ce

s-a întâmplat cu imobilul reprezentând sediul băncii lichidate.

Curtea a concluzionat

în sensul că în mod justificat li s-a respins, reclamanților, cererea de

restituire a imobilului, simpla calitate de acționar principal al autorului lor

neputând fi interpretată în sensul pretins de reclamanți.

Împotriva deciziei

instanței de apel au formulat cerere de recurs la data de 02 august 2011, reclamanții

C.I.N., M.E.S., A.E. și T.I., prin care au criticat-o pentru nelegalitate, sub

următoarele aspecte:

Instanța a dat o

interpretare greșită prevederilor art. 3 din Legea nr. 10/2001, conform căruia

sunt îndreptățite, în înțelesul prezentei legi, la măsuri reparatorii constând

în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent: persoanele fizice,

proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora; persoanele

fizice, asociați ai persoanei juridice care deținea imobilele și alte active în

proprietate la data preluării acestora în mod abuziv.

Imobilul în litigiu a

fost preluat fără titlu de stat, fără nicio despăgubire și este mai mult decât

evident că, în privința imobilului care face obiectul notificării, sunt

incidente dispozițiile Legii nr. 10/2001.

La dosarul cauzei au

fost depuse înscrisurile doveditoare din care reiese că imobilul a aparținut

autorului reclamanților, așa cum în mod corect a constatat prima instanță de

fond, dar si Ministerul Finanțelor Publice.

Prin Ordinul nr.

823/2006, Ministerul Finanțelor Publice le-a fost recunoscută, reclamanților,

calitatea de persoane îndreptățite.

Dispozițiile Legii

nr. 10/2001 prevăd și situațiile speciale când, fiind imposibilă restituirea în

natură a imobilului, se impune acordarea despăgubirilor raportat la prețul

pieței.

În materia

proprietății prima normă aplicabilă este Convenția europeană privitoare la drepturile

omului și libertățile fundamentale, ratificată de România încă din 1994. Dreptul

de proprietate este unul din drepturile recunoscute prin Convenție, fiind

enunțat, împreună cu limitările sale, în art. 1 al Protocolului adițional nr. 1

la Convenție.

Art. 9 din Legea

10/2001 enunță regula potrivit căreia: „Imobilele preluate în mod abuziv,

indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură, în starea

în care se află la data cererii de restituire și libere de orice sarcini.

"

Recursul este nefondat.

În acord cu recomandarea

instanței supreme, din nevoia de a clarifica pe deplin situația de fapt și de

drept a cauzei pendinte, Curtea a pus în discuția părților necesitatea

depunerii actelor doveditoare privind modalitatea de trecere a imobilului din

patrimoniul băncii în cel al autorului reclamanților.

Poziția reclamanților

din procesul de contestare a dispoziției nr. 31717 din 16 decembrie 2003, s-a

întemeiat pe faptul pretins cert că autorul lor, N.C., a fost acționar

majoritar al Băncii C. În opinia reclamanților, s-a făcut astfel dovada

calității de persoană îndreptățită conform art. 3 și art. 4 din Legea nr.

10/2001.

Coroborând actele

existente la dosar - inclusiv Ordinul nr. 823 din 23 mai 2006, prin care s-a

propus acordarea de despăgubiri în cuantum de 748.932.000.000 lei, reprezentând

valoarea recalculată a acțiunilor deținute de acționarul principal C., anexa la

decretul pentru naționalizarea, conform căreia, la poziția 770 apare ca fiind

naționalizată Banca C., 17 apartamente situate în Brăila, - cu susținerile

părților, foarte clar reținute, Curtea a apreciat judicios că, în lipsa actelor

de trecere a imobilului băncii în patrimoniul autorului reclamanților, care

avea doar calitatea de acționar principal, nu și pe aceea de proprietar al

imobilului în litigiu, nu se poate reține calitatea reclamanților de persoane

îndreptățite asupra imobilului solicitat.

Curtea a concluzionat

corect că pretenția reclamanților trebuia respinsă, simpla calitate de acționar

principal al autorului acestora neputând fi interpretată în sensul pretins de

reclamanți.

Instanța de apel nu a

dat o interpretare greșită prevederilor art. 3 din Legea nr. 10/2001, conform

căruia sunt îndreptățite, în înțelesul prezentei legi, la măsuri reparatorii

constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent: persoanele

fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora;

persoanele fizice, asociați ai persoanei juridice care deținea imobilele și

alte active în proprietate la data preluării acestora în mod abuziv, întrucât

dispoziția legală susmenționată trebuie coroborată cu prevederile art. 31 alin.

(1) din aceeași lege care prescrie că persoanele arătate la art. 3 alin. (1)

lit. b) au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul

de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod

abuziv.

A susține că în

situația imobilului în litigiu - preluat fără titlu de stat, fără nicio

despăgubire - i se aplică dispozițiile Legii nr. 10/2001, fără nici o altă

specificație privind norma legală incidentă, înseamnă o critică nepertinentă dedusă

judecății în recurs ce se impune a fi respinsă.

Referirea la fel de

generică a recurenților-reclamanți la înscrisurile administrate în cauză,

doveditoare în opinia lor a calității de persoane îndreptățite, nu poate fi

primită, întrucât excede dispozițiilor art. 304 C. proc. civ..

Invocarea

dispozițiilor art. 9 din Legea 10/2001 care enunță regula potrivit căreia imobilele

preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se

restituie în natură, în starea în care se află la data cererii de restituire și

libere de orice sarcini, nu poate conduce la o altă soluție a litigiului, întrucât

condițiile impuse de norma legală vizează cu evidență o altă situație de fapt.

Pentru toate aceste

considerente de fapt și de drept, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul formulat în cauză, ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de reclamanții C.I.N., M.E.S., A.E. și T.I.

împotriva deciziei nr. 143/A din 24 iunie 2011 a Curții de Apel Galați, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 7 iunie 2012.