ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4173/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Reclamanții C.I.N., M.E.S., A.E. și T.I. au formulat contestație împotriva dispoziției nr. 31717 din 16 decembrie 2003, prin care li s-a respins notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, privind restituirea în natură a imobilului situat în Brăila, cu motivarea că solicitanții nu au calitatea de persoane îndreptățite conform dispozițiilor art. 3 și art. 4 din lege. Prin sentința civilă nr. 753 din 15 octombrie 2009, Tribunalul Brăila a respins excepția de tardivitate, a admis contestația, a constatat că notificatorii au calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii privind imobilele ce formează obiectul notificării.

La dosarul cauzei, s-au depus actele de stare civilă și ordinul nr. 823 din 23 mai 2006 al Ministerul Finanțelor Publice prin care le-a fost constatată, reclamanților, calitatea de persoane îndreptățite, în calitatea acestora de moștenitori ai autorului N.C., căruia i-au aparținut imobilele revendicate prin notificare, respectiv imobilul din Brăila, str. T. nr. 15 și imobilul din Brăila, str. I. nr. 2. Prin decizia nr. 48 A din 11 februarie 2010, Curtea de Apel Galați, secția civilă, a respins apelul pârâtului, ca nefondat. Autorul reclamanților, N.C., a fost acționar principal la banca C., fapt ce rezultă din ordinul susmenționat, înscris care materializează propunerea de acordare a despăgubirilor reprezentând valoarea recalculată a acțiunilor.

Prin decizia civilă nr. 2712 din 24 martie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul pârâtului, a casat decizia și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță. S-a avut în vedere faptul că insuficiența motivării în privința unor aspecte relevante pentru cauză este echivalentă necercetării fondului cauzei, situație care atrage sancțiunea casării hotărârii și trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. În procesul de elaborare a unei hotărâri judecătorești, instanța trebuie să pună de acord, prin motivare, faptele alegate, probele administrate, respectiv consecințele desprinse din operațiunea de apreciere a acestora, în raport de regulile de drept pe care le-a identificat a fi aplicabile raportului juridic litigios - în cauza de față, au fost invocate dispozițiile art. 3 și art. 4 din Legea nr. 10/2001, art. 31 din același act normativ.

Prin decizia civilă nr. 143 A din 24 mai 2011, Curtea de Apel Galați, secția civilă, a admis apelul pârâtului Municipiul Brăila, a schimbat în tot sentința, și, în rejudecare, a respins, ca nefondată, contestația reclamanților. Respectând recomandările instanței supreme, Curtea a pus în discuția părților necesitatea depunerii actelor doveditoare privind modalitatea de trecere a imobilului din patrimoniul băncii în cel al autorului reclamanților. Reclamanții, contestând dispoziția nr. 31717 din 16 decembrie 2003, au susținut greșita respingere a cererii de restituire în natură a imobilului, întrucât, din actele depuse la dosar, a rezultat cu certitudine că autorul lor, N.C. a fost acționar majoritar al Băncii C. În acest context, în opinia reclamanților, s-a susținut că s-a făcut dovada calității de persoană îndreptățită conform art. 3 și art. 4 din Legea nr. 10/2001.

Coroborând actele existente la dosar cu susținerile părților – inclusiv Ordinul nr. 823 din 23 mai 2006, prin care s-a propus acordarea de despăgubiri în cuantum de 748.932.000.000 lei, reprezentând valoarea recalculată a acțiunilor deținute de acționarul principal C., anexa la decretul pentru naționalizarea, conform căreia, la poziția 770 apare ca fiind naționalizată Banca C., 17 apartamente situate în Brăila, P. nr. 15 și București, C.P. nr. 147 - 157, 163 - Curtea a apreciat că, în lipsa actelor de trecere a imobilului băncii în patrimoniul autorului reclamanților, care avea calitate de acționar principal, nu se poate reține calitatea reclamanților de persoane îndreptățite asupra imobilului solicitat.

Deși reclamanții nu recunosc că ar fi primit despăgubirile acordate prin Ordinul nr. 823/2006, reprezentând valoarea acțiunilor deținute de autorul lor la banca C. la momentul lichidării băncii, aceștia susțin că prin chiar acest ordin li s-ar fi recunoscut calitatea de persoane îndreptățite. Curtea nu a primit această susținere, întrucât nu există nici un document din care să rezulte ce s-a întâmplat cu imobilul reprezentând sediul băncii lichidate. Curtea a concluzionat în sensul că în mod justificat li s-a respins, reclamanților, cererea de restituire a imobilului, simpla calitate de acționar principal al autorului lor neputând fi interpretată în sensul pretins de reclamanți. Împotriva deciziei instanței de apel au formulat cerere de recurs la data de 02 august 2011, reclamanții C.I.N., M.E.S., A.E.

și T.I., prin care au criticat-o pentru nelegalitate, sub următoarele aspecte: Instanța a dat o interpretare greșită prevederilor art. 3 din Legea nr. 10/2001, conform căruia sunt îndreptățite, în înțelesul prezentei legi, la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent: persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora; persoanele fizice, asociați ai persoanei juridice care deținea imobilele și alte active în proprietate la data preluării acestora în mod abuziv. Imobilul în litigiu a fost preluat fără titlu de stat, fără nicio despăgubire și este mai mult decât evident că, în privința imobilului care face obiectul notificării, sunt incidente dispozițiile Legii nr. 10/2001.

La dosarul cauzei au fost depuse înscrisurile doveditoare din care reiese că imobilul a aparținut autorului reclamanților, așa cum în mod corect a constatat prima instanță de fond, dar si Ministerul Finanțelor Publice. Prin Ordinul nr. 823/2006, Ministerul Finanțelor Publice le-a fost recunoscută, reclamanților, calitatea de persoane îndreptățite. Dispozițiile Legii nr. 10/2001 prevăd și situațiile speciale când, fiind imposibilă restituirea în natură a imobilului, se impune acordarea despăgubirilor raportat la prețul pieței. În materia proprietății prima normă aplicabilă este Convenția europeană privitoare la drepturile omului și libertățile fundamentale, ratificată de România încă din 1994. Dreptul de proprietate este unul din drepturile recunoscute prin Convenție, fiind enunțat, împreună cu limitările sale, în art. 1 al Protocolului adițional nr. 1 la Convenție.

Art. 9 din Legea 10/2001 enunță regula potrivit căreia: „Imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură, în starea în care se află la data cererii de restituire și libere de orice sarcini. " Recursul este nefondat. În acord cu recomandarea instanței supreme, din nevoia de a clarifica pe deplin situația de fapt și de drept a cauzei pendinte, Curtea a pus în discuția părților necesitatea depunerii actelor doveditoare privind modalitatea de trecere a imobilului din patrimoniul băncii în cel al autorului reclamanților. Poziția reclamanților din procesul de contestare a dispoziției nr. 31717 din 16 decembrie 2003, s-a întemeiat pe faptul pretins cert că autorul lor, N.C., a fost acționar majoritar al Băncii C. În opinia reclamanților, s-a făcut astfel dovada calității de persoană îndreptățită conform art. 3 și art. 4 din Legea nr. 10/2001.

Coroborând actele existente la dosar - inclusiv Ordinul nr. 823 din 23 mai 2006, prin care s-a propus acordarea de despăgubiri în cuantum de 748.932.000.000 lei, reprezentând valoarea recalculată a acțiunilor deținute de acționarul principal C., anexa la decretul pentru naționalizarea, conform căreia, la poziția 770 apare ca fiind naționalizată Banca C., 17 apartamente situate în Brăila, - cu susținerile părților, foarte clar reținute, Curtea a apreciat judicios că, în lipsa actelor de trecere a imobilului băncii în patrimoniul autorului reclamanților, care avea doar calitatea de acționar principal, nu și pe aceea de proprietar al imobilului în litigiu, nu se poate reține calitatea reclamanților de persoane îndreptățite asupra imobilului solicitat.

Curtea a concluzionat corect că pretenția reclamanților trebuia respinsă, simpla calitate de acționar principal al autorului acestora neputând fi interpretată în sensul pretins de reclamanți.

Instanța de apel nu a dat o interpretare greșită prevederilor art. 3 din Legea nr. 10/2001, conform căruia sunt îndreptățite, în înțelesul prezentei legi, la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent: persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora; persoanele fizice, asociați ai persoanei juridice care deținea imobilele și alte active în proprietate la data preluării acestora în mod abuziv, întrucât dispoziția legală susmenționată trebuie coroborată cu prevederile art. 31 alin. (1) din aceeași lege care prescrie că persoanele arătate la art. 3 alin. (1) lit. b) au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.

A susține că în situația imobilului în litigiu - preluat fără titlu de stat, fără nicio despăgubire - i se aplică dispozițiile Legii nr. 10/2001, fără nici o altă specificație privind norma legală incidentă, înseamnă o critică nepertinentă dedusă judecății în recurs ce se impune a fi respinsă. Referirea la fel de generică a recurenților-reclamanți la înscrisurile administrate în cauză, doveditoare în opinia lor a calității de persoane îndreptățite, nu poate fi primită, întrucât excede dispozițiilor art. 304 C. proc. civ.. Invocarea dispozițiilor art. 9 din Legea 10/2001 care enunță regula potrivit căreia imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură, în starea în care se află la data cererii de restituire și libere de orice sarcini, nu poate conduce la o altă soluție a litigiului, întrucât condițiile impuse de norma legală vizează cu evidență o altă situație de fapt.

Pentru toate aceste considerente de fapt și de drept, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul formulat în cauză, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții C.I.N., M.E.S., A.E. și T.I. împotriva deciziei nr. 143/A din 24 iunie 2011 a Curții de Apel Galați, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 iunie 2012.