ÎCCJ, decizie (scj.ro #81769)

Cerere de restituire în natură a unui imobil aflat

în patrimoniul unei bănci, preluat abuziv de stat. Calitatea autorului

persoanelor care au formulat notificare de acționar majoritar al

băncii. Lipsa calității de persoană

îndreptățită.

Cuprins pe materii :

Drept civil. Drepturi reale. Drept de proprietate.

Index alfabetic :

notificare

-

persoane

îndreptățite

-

imobil

Legea nr. 10/2001, art. 3, art. 4, art. 31

Nu se poate reține calitatea de

persoană îndreptățită asupra imobilului solicitat a fi

restituit în procedura Legii nr. 10/2001, în situația în care autorul

acesteia a avut doar calitatea de acționar majoritar al băncii nu și

pe aceea de proprietar al imobilului aflat în patrimoniul băncii și

nu s-a făcut dovada trecerii acestui bun din patrimoniul băncii în

patrimoniul autorului său. Simpla calitate de acționar principal al

autorului persoanei care a formulat notificarea, nu poate fi interpretată

în sensul dispozițiilor art. 3 și art. 4 din Legea nr. 10/2001.

Secția I

civilă, decizia nr. 4173

din 7

iunie 2012

Reclamanții C.I.N., M.E.S., A.E. și T.I. au

formulat contestație împotriva dispoziției nr. 31717/2003, prin care

li s-a respins notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, privind

restituirea în natură a imobilului situat în Brăila, cu motivarea

că solicitanții nu au calitatea de persoane îndreptățite

conform dispozițiilor art. 3 și 4 din lege.

Prin sentința civilă nr. 753/2009, Tribunalul

Brăila a respins excepția de tardivitate, a admis contestația, a

constatat că notificatorii au calitatea de persoane îndreptățite

la măsuri reparatorii privind imobilele ce formează obiectul

notificării.

La dosarul cauzei, s-au depus actele de stare civilă

și ordinul nr. 823/2006 al Ministerul Finanțelor Publice prin care

le-a fost constatată, reclamanților, calitatea de persoane

îndreptățite, în calitatea acestora de moștenitori ai autorului

N.C., căruia i-au aparținut imobilele revendicate prin notificare.

Prin decizia nr. 48 A din 11.02.2010, Curtea de Apel

Galați, Secția civilă a respins apelul pârâtului, ca nefondat.

Autorul reclamanților, N.C., a fost acționar

principal la Banca C., fapt ce rezultă din ordinul susmenționat,

înscris care materializează propunerea de acordare a despăgubirilor

reprezentând valoarea recalculată a acțiunilor.

Prin decizia civilă nr. 2712 din 24.03.2011, Înalta

Curte de Casație și Justiție a admis recursul pârâtului, a casat

decizia și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași

instanță.

S-a avut în vedere faptul că insuficiența

motivării în privința unor aspecte relevante pentru cauză este

echivalentă necercetării fondului cauzei, situație care atrage

sancțiunea casării hotărârii și trimiterii cauzei spre

rejudecare aceleiași instanțe. În procesul de elaborare a unei

hotărâri judecătorești, instanța trebuie să pună

de acord, prin motivare, faptele alegate, probele administrate, respectiv

consecințele desprinse din operațiunea de apreciere a acestora, în

raport de regulile de drept pe care le-a identificat a fi aplicabile raportului

juridic litigios - în cauza de față, au fost invocate

dispozițiile art. 3 și 4 din Legea nr. 10/2001, art. 31 din

același act normativ.

Prin decizia civilă nr. 143 A din 24.05.2011, Curtea

de Apel Galați, Secția civilă a admis apelul pârâtului

Municipiul Brăila, a schimbat în tot sentința, și, în

rejudecare, a respins, ca nefondată, contestația reclamanților.

Respectând recomandările instanței supreme,

Curtea a pus în discuția părților necesitatea depunerii actelor

doveditoare privind modalitatea de trecere a imobilului din patrimoniul

băncii în cel al autorului reclamanților. Reclamanții,

contestând dispoziția nr. 31717/2003, au susținut greșita

respingere a cererii de restituire în natură a imobilului, întrucât, din

actele depuse la dosar, a rezultat cu certitudine că autorul lor, N.C., a

fost acționar majoritar al Băncii C.

În acest context, în opinia reclamanților, s-a

susținut că s-a făcut dovada calității de

persoană îndreptățită conform art. 3 și 4 din Legea

nr. 10/2001.

Coroborând actele existente la dosar cu susținerile

părților – inclusiv Ordinul nr. 823/2006, prin care s-a propus

acordarea de despăgubiri în cuantum de 748.932.000.000 lei, reprezentând

valoarea recalculată a acțiunilor deținute de acționarul

principal C., anexa la decretul pentru naționalizarea, conform

căreia, la poziția 770 apare ca fiind naționalizată Banca

C., 17 apartamente situate în Brăila și București, Curtea a

apreciat că, în lipsa actelor de trecere a imobilului băncii în

patrimoniul autorului reclamanților, care avea calitate de acționar

principal, nu se poate reține calitatea reclamanților de persoane

îndreptățite asupra imobilului solicitat.

Deși reclamanții nu recunosc că ar fi

primit despăgubirile acordate prin Ordinul nr. 823/2006, reprezentând

valoarea acțiunilor deținute de autorul lor la Banca C. la momentul

lichidării băncii, aceștia susțin că prin chiar acest

ordin li s-ar fi recunoscut calitatea de persoane îndreptățite.

Curtea nu a primit această susținere, întrucât

nu există nici un document din care să rezulte ce s-a întâmplat cu

imobilul reprezentând sediul băncii lichidate.

Curtea a concluzionat în sensul că în mod justificat

li s-a respins, reclamanților, cererea de restituire a imobilului, simpla

calitate de acționar principal al autorului lor neputând fi

interpretată în sensul pretins de reclamanți.

Împotriva deciziei instanței de apel au formulat

cerere de recurs la data de 02.08.2011, reclamanții C.I.N., M.E.S., A.E.

și T.I., prin care au criticat-o pentru nelegalitate, sub următoarele

aspecte:

Instanța a dat o interpretare greșită

prevederilor art. 3 din Legea nr. 10/2001, conform căruia sunt

îndreptățite, în înțelesul prezentei legi, la măsuri

reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent:

persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod

abuziv a acestora; persoanele fizice, asociați ai persoanei juridice care

deținea imobilele și alte active în proprietate la data

preluării acestora în mod abuziv.

Imobilul în litigiu a fost preluat fără titlu

de stat, fără nicio despăgubire și este mai mult decât

evident că, în privința imobilului care face obiectul

notificării, sunt incidente dispozițiile Legii nr. 10/2001.

La dosarul cauzei au fost depuse înscrisurile doveditoare

din care reiese că imobilul a aparținut autorului reclamanților,

așa cum în mod corect a constatat prima instanță de fond, dar si

Ministerul Finanțelor Publice.

Prin Ordinul nr. 823/2006 al Ministerul Finanțelor

Publice le-a fost recunoscută, reclamanților, calitatea de persoane

îndreptățite.

Dispozițiile Legii nr. 10/2001 prevăd și

situațiile speciale când, fiind imposibilă restituirea în natură

a imobilului, se impune acordarea despăgubirilor raportat la prețul

pieței.

În materia proprietății prima normă

aplicabilă este Convenția Europeană privitoare la Drepturile

Omului și Libertățile Fundamentale, ratificată de România

încă din 1994. Dreptul de proprietate este unul din drepturile recunoscute

prin Convenție, fiind enunțat, împreună cu limitările sale,

în art. 1 al Protocolului adițional nr. 1 la Convenție.

Art. 9 din Legea 10/2001 enunță regula potrivit

căreia: „Imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se

află în prezent, se restituie în natură, în starea în care se

află la data cererii de restituire și libere de orice sarcini. "

Recursul este nefondat.

În acord cu recomandarea instanței supreme, din

nevoia de a clarifica pe deplin situația de fapt și de drept a cauzei

pendinte, Curtea a pus în discuția părților necesitatea depunerii

actelor doveditoare privind modalitatea de trecere a imobilului din patrimoniul

băncii în cel al autorului reclamanților.

Poziția reclamanților din procesul de

contestare a dispoziției nr. 31717/2003, s-a întemeiat pe faptul pretins

cert că autorul lor, N.C., a fost acționar majoritar al Băncii

C. În opinia reclamanților, s-a făcut astfel dovada

calității de persoană îndreptățită conform art. 3

și art.4 din Legea nr. 10/2001.

Coroborând actele existente la dosar - inclusiv Ordinul

nr. 823/2006, prin care s-a propus acordarea de despăgubiri în cuantum de

748.932.000.000 lei, reprezentând valoarea recalculată a acțiunilor

deținute de acționarul principal C., anexa la decretul pentru

naționalizarea, conform căreia, la poziția 770 apare ca fiind

naționalizată Banca C., 17 apartamente situate în Brăila și

București, cu susținerile părților, foarte clar

reținute, Curtea a apreciat judicios că, în lipsa actelor de trecere

a imobilului băncii în patrimoniul autorului reclamanților, care avea

doar calitatea de acționar principal, nu și pe aceea de proprietar al

imobilului în litigiu, nu se poate reține calitatea reclamanților de

persoane îndreptățite asupra imobilului solicitat.

Curtea a concluzionat corect că pretenția

reclamanților trebuia respinsă, simpla calitate de acționar

principal al autorului acestora neputând fi interpretată în sensul pretins

de reclamanți.

Instanța de apel nu a dat o interpretare

greșită prevederilor art. 3 din Legea nr. 10/2001, conform

căruia sunt îndreptățite, în înțelesul prezentei legi, la

măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după

caz, prin echivalent: persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data

preluării în mod abuziv a acestora; persoanele fizice, asociați ai

persoanei juridice care deținea imobilele și alte active în

proprietate la data preluării acestora în mod abuziv, întrucât

dispoziția legală susmenționată trebuie coroborată cu

prevederile art. 31 alin. (1) din aceeași lege care prescrie că

persoanele arătate la art. 3 alin.(1) lit. b) au dreptul la despăgubiri

în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și

plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.

A susține că în situația imobilului în

litigiu - preluat fără titlu de stat, fără nicio

despăgubire - i se aplică dispozițiile Legii nr. 10/2001,

fără nici o altă specificație privind norma legală

incidentă, înseamnă o critică nepertinentă dedusă

judecății în recurs ce se impune a fi respinsă.

Referirea la fel de generică a

recurenților-reclamanți la înscrisurile administrate în cauză,

doveditoare în opinia lor a calității de persoane

îndreptățite, nu poate fi primită, întrucât excede

dispozițiilor art. 304 C.proc.civ.

Invocarea dispozițiilor art. 9 din Legea nr.

10/2001, care enunță regula potrivit căreia imobilele preluate

în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie

în natură, în starea în care se află la data cererii de restituire

și libere de orice sarcini, nu poate conduce la o altă soluție a

litigiului, întrucât condițiile impuse de norma legală vizează

cu evidență o altă situație de fapt.

Pentru toate aceste considerente de fapt

și de drept, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 312

alin.(1) C.proc.civ., a respins recursul formulat, ca nefondat.