ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1277/2011
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1277/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Deliberând asupra recursului comercial de față, reține următoarele: Prin Sentința comercială nr. 14725 din 7 decembrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 16482/3/2007, judecătorul din cadrul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului P.C.; a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanții R.C. și R.I.M. în contradictoriu cu pârâta SC S.A.L. SRL ca și formulată împotriva unei persoane fără calitatea procesuală pasivă față de pârâtul P.C. În considerentele sentinței, judecătorul fondului a reținut că reclamanții au solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de asociere în participațiune nr. 1 din 24 iunie 1997 încheiat între R.C.C.
și SC S.A.L. SRL, pentru lipsa cauzei imediate și datorită existenței clauzei leonine. Având în vedere obiectul acțiunii, judecătorul a constatat lipsa calității procesuale active a pârâtului P.C., reținând că acesta nu a participat la încheierea actului juridic a cărui nulitate se solicită a fi constatată, iar dobândirea ulterioară a calității de asociat în cadrul societății pârâte nu îi conferă legitimare procesuală. Pe fondul cauzei, a reținut că actul dintre părți - contract de asociere în participațiune, a avut ca obiect înființarea, amenajarea, construirea și obținerea tuturor avizelor; organizarea, aprovizionarea cu materii prime și exploatarea în comun a construcțiilor și amenajărilor din str. I. nr. 21. Contractul a fost încheiat pe o perioadă de 9 ani începând cu data de 24 iunie 1997, cu posibilitatea prelungirii.
La data de 11 martie 1999 asociatul R.C.C. a decedat, moștenitorii fiind reclamanții din cauză. Din analiza convenției părților, judecătorul a reținut că potrivit contractului, asociatul R.C.C., proprietarul terenului urma să primească din momentul începerii activității până la data recuperării investiției făcute de ceilalți asociați o sumă fixă lunară de 250 dolari SUA, plătită din profitul net, iar în cazul dizolvării sau lichidării asociației urma să-i despăgubească pe ceilalți doi asociați cu sumele reprezentând investițiile efectuate la imobilele de pe teren; s-a reținut, deci, că prin contract s-a stipulat care este suma ce îi revine asociatului R.C.C. până la lichidarea sumelor cuantificate ca participare la investiția inițială, ulterior beneficiul net urmând a fi împărțit sub formă de dividende prin hotărârea Consiliului de administrație, respectiv 33,33%, anulându-se suma fixă lunară de 250 dolari SUA.
În raport de aceste clauze, judecătorul a apreciat că niciuna din clauzele contractului de asociere nu prevede atribuirea foloaselor unui singur asociat sau scutirea unui asociat de a participa la pierderi, astfel încât nu este aplicabilă sancțiunea nulității prevăzută de art. 1513 C. civ. A fost înlăturată și susținerea reclamanților potrivit căreia actul juridic este nul întrucât lipsește cauza imediată din contractul de asociere în participațiune, nefiind prevăzută modalitatea de împărțire a foloaselor și pierderilor și nici evaluarea aportului adus asocierii de fiecare parte contractantă. S-a reținut că scopul imediat este reprezentat, în cazul contractelor sinalagmatice, de prefigurarea mentală de către fiecare parte a contraprestației celeilalte părți.
Din contract, rezultă că aportul asociatului R.C.C. a constat în transmiterea folosinței asupra terenului proprietatea sa, aportul societății pârâte fiind reprezentat de servicii (industria sa, activitatea societății); în consecință, s-a apreciat că lipsește scopul imediat, contraprestația fiecărei părți fiind prevăzută în contract. Nu a fost reținută nici critica referitoare la lipsa prevederilor referitoare la modalitatea de împărțire a foloaselor și pierderilor și nici evaluarea aporturilor fiecărei părți, apreciindu-se că evaluarea aporturilor în lipsa convenției părților, se poate face și prin expertiză, iar repartizarea foloaselor și a pierderilor se poate face nu numai în cursul asocierii, cât și la încetarea acesteia.
În ceea de privește modalitatea de desocotire între asociați, s-a reținut că raportul juridic dintre R.C.C. și SC S.A.L. SRL a fost dublat, prin același act, de un alt raport juridic, între părțile asocierii în participațiune și ceilalți doi asociați ai societății, I.Ș.I. și S.S.C.; în funcție de raporturile astfel stabilite, contractul de asociere prevede că la încetarea contractului prin ajungere la termen, dreptul la 33,33% din valorile mobile și imobile revin celor doi asociați, această voință putând fi interpretată în sensul că partea ce revenea societății pârâte ca urmare a desocotirii să fie transmisă acestor doi asociați, ținându-se seama de contribuția acestora la desăvârșirea scopului asocierii.
Sentința de fond a fost apelată de reclamanții R.C. și R.I.M., care au solicitat admiterea apelului și schimbarea sentinței în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată, prin Decizia comercială nr. 172 din 1 aprilie 2009, completul de judecată din cadrul Curții de Apel București, secția a V-a comercială, respingând apelul ca nefondat. Judecătorii apelului au reținut corecta și legala apreciere a probatoriului administrat și temeinicia sentinței pronunțate de judecătorul fondului. Decizia de apel a fost casată prin Decizia nr. 14 din 12 ianuarie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, cauza fiind trimisă spre rejudecarea apelului, fiind reținut că nu s-a procedat la o analiză a motivelor de apel.
În rejudecare, prin Decizia comercială nr. 393 din 28 iunie 2010, completul de judecată din cadrul Curții de Apel București, secția a V-a comercială, a respins apelul reclamanților ca nefondat, cu următoarele considerente: judecătorii apelului au apreciat corecta reținere a situației de fapt de către judecătorul fondului; în raport de obiectul acțiunii (constatarea nulității contractului de asociere în participațiune, sau, în subsidiar a clauzei 9 din acest contract), judecătorii apelului au reținut că în mod corect s-a apreciat inexistența clauzei leonine, în condițiile în care din analiza prevederilor contractuale nu rezultă ca toate câștigurile să revină unui singur asociat, sau ca unul sau mai mulți asociați să fie absolvit de pierderi; în acest sens, judecătorii au menționat prevederile art. 7, 8 și 9 din contract care reglementează atât modul de repartizare a beneficiului între asociați, cât și participarea acestora la pierderi.
S-a apreciat, totodată, că lipsa unor prevederi prin care să fie reglementată modalitatea concretă de împărțire a pierderilor și foloaselor, precum și evaluarea aporturilor fiecărui asociat nu este de natură a conduce la concluzia inexistenței cauzei contractului, sub forma cauzei obligațiilor asumate de fiecare dintre părțile contractante, în condițiile în care repartizarea foloaselor și a pierderilor se poate determina conform art. 1511 și 1512 C. civ., în raport de evaluarea aportului social constituit de fiecare parte, stabilit printr-o expertiză de specialitate. Judecătorii apelului au mai reținut că reclamanții apelanți nu au dovedit inexistența cauzei contractului de asociere sau a caracterului ilicit al aceste cauze, în condițiile în care clauza 9 prevede modalitatea de desocotire a părților.
S-a mai apreciat că nu există motive de nulitate care să afecteze clauza 9 din contract, acesta reglementând modalitatea de desocotire între părți, în sensul că partea ce revenea pârâtei intimate SC S.A.L. SRL să fie transmisă asociaților I.Ș.I. și S.S.C., în raport de contribuția acestora la desăvârșirea scopului asocierii conform art. 4 din contract. Această concluzie a fost dedusă din dublarea raportului juridic dintre părți, respectiv suprapunerea contractului de asociere în participațiune peste actul constitutiv al SC S.A.L. SRL. Decizia de apel a fost recurată de reclamanții R.C. și R.I.M., aceștia solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârilor pronunțate de instanțele inferioare în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
Criticile reclamanților, subsumate prevederilor art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., au vizat următoarele aspecte: - decizia de apel nu cuprinde motivele pe care se sprijină, reclamanții apreciind că judecătorii apelului nu au răspuns tuturor criticilor formulate în recurs, menționând neanalizarea criticilor referitoare la faptul că foștii asociați ai pârâtei SC S.A.L.
SRL nu pot fi părți în contractul de asociere în participațiune, la lipsa cauzei imediate a contractului de asociere în participațiune, la lipsa evaluării aporturilor, la lipsa contraprestației societății pârâte, neexistând o contraprestație a asociaților societății față de asociere, precum și cea referitoare la cheltuielile de judecată; - hotărârea de apel cuprinde motive contradictorii, judecătorii consemnând că există prevederi contractuale care să reglementeze modul de repartizare a beneficiului și a pierderilor, pentru ca ulterior să menționeze că și dacă nu sunt reglementate în contract există posibilitatea de stabilire a modului de repartizare al beneficiilor și pierderilor; - judecătorii apelului au interpretat greșit actul juridic dedus judecății, schimbând natura și înțelesul vădit și neîndoielnic al acestuia, prin faptul că s-a reținut existența unor drepturi și obligații pentru ceilalți doi asociați ai societății pârâte în cadrul asocierii în participațiune; - decizia de apel a fost dată cu greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor legale, reclamanții apreciind că autorul lor, asociat în cadrul asocierii în participațiune, și care a adus aport la constituirea acesteia, nu a primit nicio participare la beneficiile și pierderile operațiunilor asocierii; au mai susținut interpretarea greșită a prevederilor art. 1511 și 1512 C. civ.,
reclamanții susținând că aceste texte legale privesc doar situația aporturilor în bani, iar nu situația aporturilor în natură sau în industrie, în acest context, reclamanții au apreciat existența clauzei leonine, raportată la inexistența scopului imediat al asocierii. Reclamanții au mai arătat că nu au criticat nici în apel, nici în recurs soluția dată de judecătorul fondului în ce îl privește pe pârâtul P.C., apreciind că sentința de fond a intrat sub puterea lucrului judecat sub acest aspect. Deși citată în cauză, societatea pârâtă nu a formulat întâmpinare. În cursul judecării recursului, ca urmare a deschiderii procedurii de insolvență față de societatea pârâtă, s-a dispus citarea acesteia prin administrator judiciar.
Nu au fost administrate înscrisuri noi în recurs. Analizându-se legalitatea deciziei recurate, în raport de criticile formulate, se apreciază că recursul nu este fondat. Nu poate fi reținută critica întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., din analiza deciziei de apel rezultând că au fost analizate toate criticile formulate de reclamanți în calea de atac a apelului. Faptul că judecătorii apelului nu au analizat distinct fiecare critică, ci le-au cuprins în considerente comune nu echivalează cu o necercetare a motivelor invocate, critica reclamanților fiind, astfel, apreciată ca nefondată. Este înlăturată și critica reclamanților vizând o pretinsă contradicție între considerentele deciziei de apel.
Se observă că judecătorii apelului au avut în vedere atât aspectul legat de o inițială stabilire a participării asociaților la pierderi și beneficii (prin clauza 7 din contractul de asociere în participațiune), cât și aspectul legat de participarea la beneficii și pierderi după acest moment inițial (al recuperării investițiilor efectuate de ceilalți doi asociați ai societății pârâte), în raport de procent stabilit prin clauza 8 a contractului de asociere în participațiune, considerentele judecătorilor privind evaluarea acestora vizând exclusiv determinarea faptică a acestor procente stabilite prin clauza menționată. Este înlăturată și critica întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc.
civ., judecătorii apelului făcând o legală interpretare a actului juridic dedus judecății, cunoscut fiind că interpretarea unui act sau a clauzelor cuprinse în acesta se face după intenția comună a părților și în sensul în care poate avea un efect. În acest context, în mod legal au reținut judecătorii apelului existența unor raporturi juridice suprapuse, legate de contractul de asociere în participațiune și de contractul de societate, fiind evidentă intenția autorului reclamanților de a nu constitui un aport la societate sub forma terenului, acesta optând pentru încheierea unei asocieri în participațiune, în accepțiunea sa un asemenea contract oferindu-i mai multe beneficii. Se observă, totodată, că în chiar contractul de asociere în participațiune se indică această suprapunere de raporturi juridice, prin faptul că participarea asociatului - SC S.A.L.
SRL este exprimată prin contribuția celorlalți doi asociați ai societății I.Ș.I. și S.S.C.; de asemenea, se indică faptul că repartizarea beneficiilor și pierderilor se va hotărî în cadrul consiliului de administrație al societății, format, la momentul încheierii celor două contracte din cei doi asociați menționați și autorul reclamanților. În consecință, față de voința astfel cum a fost exprimată a părților care au încheiat actul juridic dedus judecății, nu se poate aprecia o greșită interpretare a acestui act, dedusă doar din nemulțumirea reclamanților care nu mai vor să respecte această înțelegere. Este nefondată și critica întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., art. 1511 și 1512 C. civ.
fiind incidente în cauză, interpretarea dată de reclamanți în sensul că aceste texte legale ar viza doar aportul în bani neputând fi reținută. Se observă că în măsura în care aportul ar consta într-o sumă de bani, expertul nu ar avea ce evalua, suma fiind stabilită prin însuși contractul de asociere în participațiune. Referirea din textul art. 1511 C. civ. referitoare la proporționalitatea între pierderi și câștig cu suma pusă în comun de fiecare, are în vedere suma rezultată din evaluarea aportului adus în natură sau sub forma industriei. Critica reclamanților, formulată în cadrul acestui motiv de recurs și vizând lipsa participării la beneficii și pierderi, a fost deja analizată astfel încât nu mai este necesar a se relua considerentele referitoare la modalitatea în care părțile au înțeles să stabilească modalitatea de participare la beneficii și pierderi.
Pentru considerentele reținute și constatându-se legalitatea deciziei de apel, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanții R.C. și R.I.M. împotriva Deciziei comerciale nr. 393 din 28 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția V-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 martie 2011.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.