ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1277/2011

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1277/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Deliberând asupra recursului

comercial de față, reține următoarele:

Prin Sentința comercială nr. 14725 din 7 decembrie 2007,

pronunțată în Dosarul nr. 16482/3/2007, judecătorul din cadrul Tribunalului

București, secția a VI-a comercială, a admis excepția lipsei calității

procesuale pasive a pârâtului P.C.; a respins ca neîntemeiată acțiunea

formulată de reclamanții R.C. și R.I.M. în contradictoriu cu pârâta SC S.A.L.

SRL ca și formulată împotriva unei persoane fără calitatea procesuală pasivă

față de pârâtul P.C.

În considerentele sentinței,

judecătorul fondului a reținut că reclamanții au solicitat să se constate

nulitatea absolută a contractului de asociere în participațiune nr. 1 din 24

iunie 1997 încheiat între R.C.C. și SC S.A.L. SRL, pentru lipsa cauzei imediate

și datorită existenței clauzei leonine.

Având în vedere obiectul acțiunii,

judecătorul a constatat lipsa calității procesuale active a pârâtului P.C.,

reținând că acesta nu a participat la încheierea actului juridic a cărui

nulitate se solicită a fi constatată, iar dobândirea ulterioară a calității de

asociat în cadrul societății pârâte nu îi conferă legitimare procesuală.

Pe fondul cauzei, a reținut că actul

dintre părți - contract de asociere în participațiune, a avut ca obiect

înființarea, amenajarea, construirea și obținerea tuturor avizelor;

organizarea, aprovizionarea cu materii prime și exploatarea în comun a

construcțiilor și amenajărilor din str. I. nr. 21. Contractul a fost încheiat

pe o perioadă de 9 ani începând cu data de 24 iunie 1997, cu posibilitatea

prelungirii. La data de 11 martie 1999 asociatul R.C.C. a decedat, moștenitorii

fiind reclamanții din cauză.

Din analiza convenției părților,

judecătorul a reținut că potrivit contractului, asociatul R.C.C., proprietarul

terenului urma să primească din momentul începerii activității până la data

recuperării investiției făcute de ceilalți asociați o sumă fixă lunară de 250

dolari SUA, plătită din profitul net, iar în cazul dizolvării sau lichidării

asociației urma să-i despăgubească pe ceilalți doi asociați cu sumele

reprezentând investițiile efectuate la imobilele de pe teren; s-a reținut,

deci, că prin contract s-a stipulat care este suma ce îi revine asociatului

R.C.C. până la lichidarea sumelor cuantificate ca participare la investiția

inițială, ulterior beneficiul net urmând a fi împărțit sub formă de dividende

prin hotărârea Consiliului de administrație, respectiv 33,33%, anulându-se suma

fixă lunară de 250 dolari SUA.

În raport de aceste clauze,

judecătorul a apreciat că niciuna din clauzele contractului de asociere nu

prevede atribuirea foloaselor unui singur asociat sau scutirea unui asociat de

a participa la pierderi, astfel încât nu este aplicabilă sancțiunea nulității

prevăzută de art. 1513 C. civ.

A fost înlăturată și susținerea

reclamanților potrivit căreia actul juridic este nul întrucât lipsește cauza

imediată din contractul de asociere în participațiune, nefiind prevăzută

modalitatea de împărțire a foloaselor și pierderilor și nici evaluarea

aportului adus asocierii de fiecare parte contractantă. S-a reținut că scopul

imediat este reprezentat, în cazul contractelor sinalagmatice, de prefigurarea

mentală de către fiecare parte a contraprestației celeilalte părți. Din

contract, rezultă că aportul asociatului R.C.C. a constat în transmiterea

folosinței asupra terenului proprietatea sa, aportul societății pârâte fiind

reprezentat de servicii (industria sa, activitatea societății); în consecință,

s-a apreciat că lipsește scopul imediat, contraprestația fiecărei părți fiind

prevăzută în contract.

Nu a fost reținută nici critica

referitoare la lipsa prevederilor referitoare la modalitatea de împărțire a

foloaselor și pierderilor și nici evaluarea aporturilor fiecărei părți,

apreciindu-se că evaluarea aporturilor în lipsa convenției părților, se poate

face și prin expertiză, iar repartizarea foloaselor și a pierderilor se poate

face nu numai în cursul asocierii, cât și la încetarea acesteia.

În ceea de privește modalitatea de

desocotire între asociați, s-a reținut că raportul juridic dintre R.C.C. și SC

S.A.L. SRL a fost dublat, prin același act, de un alt raport juridic, între

părțile asocierii în participațiune și ceilalți doi asociați ai societății,

I.Ș.I. și S.S.C.; în funcție de raporturile astfel stabilite, contractul de

asociere prevede că la încetarea contractului prin ajungere la termen, dreptul

la 33,33% din valorile mobile și imobile revin celor doi asociați, această

voință putând fi interpretată în sensul că partea ce revenea societății pârâte

ca urmare a desocotirii să fie transmisă acestor doi asociați, ținându-se seama

de contribuția acestora la desăvârșirea scopului asocierii.

Sentința de fond a fost apelată de

reclamanții R.C. și R.I.M., care au solicitat admiterea apelului și schimbarea

sentinței în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată, prin

Decizia comercială nr. 172 din 1 aprilie 2009, completul de judecată din cadrul

Curții de Apel București, secția a V-a comercială, respingând apelul ca

nefondat. Judecătorii apelului au reținut corecta și legala apreciere a

probatoriului administrat și temeinicia sentinței pronunțate de judecătorul

fondului.

Decizia de apel a fost casată prin

Decizia nr. 14 din 12 ianuarie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, cauza fiind trimisă spre rejudecarea apelului, fiind reținut că nu

s-a procedat la o analiză a motivelor de apel.

În rejudecare, prin Decizia comercială

nr. 393 din 28 iunie 2010, completul de judecată din cadrul Curții de Apel

București, secția a V-a comercială, a respins apelul reclamanților ca nefondat,

cu următoarele considerente: judecătorii apelului au apreciat corecta reținere

a situației de fapt de către judecătorul fondului; în raport de obiectul

acțiunii (constatarea nulității contractului de asociere în participațiune,

sau, în subsidiar a clauzei 9 din acest contract), judecătorii apelului au

reținut că în mod corect s-a apreciat inexistența clauzei leonine, în

condițiile în care din analiza prevederilor contractuale nu rezultă ca toate

câștigurile să revină unui singur asociat, sau ca unul sau mai mulți asociați

să fie absolvit de pierderi; în acest sens, judecătorii au menționat prevederile

art. 7, 8 și 9 din contract care reglementează atât modul de repartizare a

beneficiului între asociați, cât și participarea acestora la pierderi. S-a

apreciat, totodată, că lipsa unor prevederi prin care să fie reglementată

modalitatea concretă de împărțire a pierderilor și foloaselor, precum și

evaluarea aporturilor fiecărui asociat nu este de natură a conduce la concluzia

inexistenței cauzei contractului, sub forma cauzei obligațiilor asumate de

fiecare dintre părțile contractante, în condițiile în care repartizarea

foloaselor și a pierderilor se poate determina conform art. 1511 și 1512 C.

civ., în raport de evaluarea aportului social constituit de fiecare parte,

stabilit printr-o expertiză de specialitate.

Judecătorii apelului au mai reținut

că reclamanții apelanți nu au dovedit inexistența cauzei contractului de

asociere sau a caracterului ilicit al aceste cauze, în condițiile în care

clauza 9 prevede modalitatea de desocotire a părților.

S-a mai apreciat că nu există motive

de nulitate care să afecteze clauza 9 din contract, acesta reglementând

modalitatea de desocotire între părți, în sensul că partea ce revenea pârâtei

intimate SC S.A.L. SRL să fie transmisă asociaților I.Ș.I. și S.S.C., în raport

de contribuția acestora la desăvârșirea scopului asocierii conform art. 4 din

contract. Această concluzie a fost dedusă din dublarea raportului juridic

dintre părți, respectiv suprapunerea contractului de asociere în participațiune

peste actul constitutiv al SC S.A.L. SRL.

Decizia de apel a fost recurată de

reclamanții R.C. și R.I.M., aceștia solicitând admiterea recursului și

modificarea hotărârilor pronunțate de instanțele inferioare în sensul admiterii

acțiunii astfel cum a fost formulată.

Criticile reclamanților, subsumate

prevederilor art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., au vizat următoarele

aspecte:

- decizia de apel nu cuprinde

motivele pe care se sprijină, reclamanții apreciind că judecătorii apelului nu

au răspuns tuturor criticilor formulate în recurs, menționând neanalizarea

criticilor referitoare la faptul că foștii asociați ai pârâtei SC S.A.L. SRL nu

pot fi părți în contractul de asociere în participațiune, la lipsa cauzei

imediate a contractului de asociere în participațiune, la lipsa evaluării

aporturilor, la lipsa contraprestației societății pârâte, neexistând o

contraprestație a asociaților societății față de asociere, precum și cea

referitoare la cheltuielile de judecată;

- hotărârea de apel cuprinde motive

contradictorii, judecătorii consemnând că există prevederi contractuale care să

reglementeze modul de repartizare a beneficiului și a pierderilor, pentru ca

ulterior să menționeze că și dacă nu sunt reglementate în contract există

posibilitatea de stabilire a modului de repartizare al beneficiilor și

pierderilor;

- judecătorii apelului au

interpretat greșit actul juridic dedus judecății, schimbând natura și înțelesul

vădit și neîndoielnic al acestuia, prin faptul că s-a reținut existența unor

drepturi și obligații pentru ceilalți doi asociați ai societății pârâte în

cadrul asocierii în participațiune;

- decizia de apel a fost dată cu

greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor legale, reclamanții apreciind

că autorul lor, asociat în cadrul asocierii în participațiune, și care a adus

aport la constituirea acesteia, nu a primit nicio participare la beneficiile și

pierderile operațiunilor asocierii; au mai susținut interpretarea greșită a

prevederilor art. 1511 și 1512 C. civ., reclamanții susținând că aceste texte

legale privesc doar situația aporturilor în bani, iar nu situația aporturilor

în natură sau în industrie, în acest context, reclamanții au apreciat existența

clauzei leonine, raportată la inexistența scopului imediat al asocierii.

Reclamanții au mai arătat că nu au

criticat nici în apel, nici în recurs soluția dată de judecătorul fondului în

ce îl privește pe pârâtul P.C., apreciind că sentința de fond a intrat sub

puterea lucrului judecat sub acest aspect.

Deși citată în cauză, societatea

pârâtă nu a formulat întâmpinare. În cursul judecării recursului, ca urmare a

deschiderii procedurii de insolvență față de societatea pârâtă, s-a dispus

citarea acesteia prin administrator judiciar.

Nu au fost administrate înscrisuri

noi în recurs.

Analizându-se legalitatea deciziei

recurate, în raport de criticile formulate, se apreciază că recursul nu este

fondat.

Nu poate fi reținută critica

întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., din analiza deciziei

de apel rezultând că au fost analizate toate criticile formulate de reclamanți

în calea de atac a apelului. Faptul că judecătorii apelului nu au analizat

distinct fiecare critică, ci le-au cuprins în considerente comune nu

echivalează cu o necercetare a motivelor invocate, critica reclamanților fiind,

astfel, apreciată ca nefondată.

Este înlăturată și critica

reclamanților vizând o pretinsă contradicție între considerentele deciziei de

apel. Se observă că judecătorii apelului au avut în vedere atât aspectul legat

de o inițială stabilire a participării asociaților la pierderi și beneficii

(prin clauza 7 din contractul de asociere în participațiune), cât și aspectul

legat de participarea la beneficii și pierderi după acest moment inițial (al

recuperării investițiilor efectuate de ceilalți doi asociați ai societății

pârâte), în raport de procent stabilit prin clauza 8 a contractului de asociere

în participațiune, considerentele judecătorilor privind evaluarea acestora

vizând exclusiv determinarea faptică a acestor procente stabilite prin clauza

menționată.

Este înlăturată și critica

întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., judecătorii apelului

făcând o legală interpretare a actului juridic dedus judecății, cunoscut fiind

că interpretarea unui act sau a clauzelor cuprinse în acesta se face după

intenția comună a părților și în sensul în care poate avea un efect. În acest

context, în mod legal au reținut judecătorii apelului existența unor raporturi

juridice suprapuse, legate de contractul de asociere în participațiune și de

contractul de societate, fiind evidentă intenția autorului reclamanților de a

nu constitui un aport la societate sub forma terenului, acesta optând pentru

încheierea unei asocieri în participațiune, în accepțiunea sa un asemenea

contract oferindu-i mai multe beneficii. Se observă, totodată, că în chiar

contractul de asociere în participațiune se indică această suprapunere de

raporturi juridice, prin faptul că participarea asociatului - SC S.A.L. SRL

este exprimată prin contribuția celorlalți doi asociați ai societății I.Ș.I. și

S.S.C.; de asemenea, se indică faptul că repartizarea beneficiilor și pierderilor

se va hotărî în cadrul consiliului de administrație al societății, format, la

momentul încheierii celor două contracte din cei doi asociați menționați și

autorul reclamanților. În consecință, față de voința astfel cum a fost

exprimată a părților care au încheiat actul juridic dedus judecății, nu se

poate aprecia o greșită interpretare a acestui act, dedusă doar din

nemulțumirea reclamanților care nu mai vor să respecte această înțelegere.

Este nefondată și critica întemeiată

pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., art. 1511 și 1512 C. civ. fiind

incidente în cauză, interpretarea dată de reclamanți în sensul că aceste texte

legale ar viza doar aportul în bani neputând fi reținută. Se observă că în

măsura în care aportul ar consta într-o sumă de bani, expertul nu ar avea ce

evalua, suma fiind stabilită prin însuși contractul de asociere în

participațiune. Referirea din textul art. 1511 C. civ. referitoare la

proporționalitatea între pierderi și câștig cu suma pusă în comun de fiecare,

are în vedere suma rezultată din evaluarea aportului adus în natură sau sub

forma industriei. Critica reclamanților, formulată în cadrul acestui motiv de

recurs și vizând lipsa participării la beneficii și pierderi, a fost deja

analizată astfel încât nu mai este necesar a se relua considerentele

referitoare la modalitatea în care părțile au înțeles să stabilească

modalitatea de participare la beneficii și pierderi.

Pentru considerentele reținute și

constatându-se legalitatea deciziei de apel, în temeiul art. 312 C. proc. civ.,

recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanții R.C. și R.I.M. împotriva Deciziei comerciale nr. 393 din 28 iunie

2010 a Curții de Apel București, secția V-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 24 martie 2011.