ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1606/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 3257 din 30 noiembrie 2006,

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios, administrativ și fiscal, a

respins cererea de revizuire a sentinței din 12 iunie 2001 a aceleiași instanțe,

formulată de reclamantul P.M.F., în contradictoriu cu M.A.I. (în prezent, M.I.R.A.),

ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța a admis excepția inadmisibilității cererii de revizuire, invocată

de intimat, reținând, în esență, că revizuentul, care își întemeiază cererea pe

dispozițiile art. 322 pct. 4 C. proc. civ., nu a depus la dosar hotărârea penală

definitivă prin care să se fi constatat definitiv, de către instanța penală competentă,

existența falsurilor materiale și intelectuale reclamate în dosarul trecerii sale

în rezerva.

În al doilea rând, reține

prima instanță, este inadmisibilă și lipsită de temei juridic solicitarea revizuentului

ca cercetarea falsurilor înscrisurilor să se facă, pe cale incidentală, de către

instanța de contencios administrativ care a fost investită cu însăși soluționarea

cererii de revizuire; aceasta, deoarece dispozițiile art. 322 pct. 4 C. proc.

civ., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 219/2005, nu mai permit instanței

de revizuire ca, pe cale incidentală, să se pronunțe asupra existentei sau inexistenței

infracțiunii de fals invocate.

Aceasta, se arata în considerentele

hotărârii recurate, cu atât mai mult cu cât, prin prezenta cerere de revizuire,

inadmisibilă în raport cu dispozițiile în vigoare ale art. 322 pct. 4 C. proc.

civ., revizuentul tinde la modificarea în totalitate a soluției din Dosarul nr.

610/2001, inclusiv sub aspectul reintegrării sale în M.A.I. și al plații drepturilor

salariale, în condițiile în care nu a probat, prin hotărâre penală definitivă, infracțiunile

de fals, pretins săvârșite de intimații persoane fizice față de care s-a admis excepția

lipsei calității procesuale pasive prin încheierea din 22 iunie 2006.

Împotriva acestei sentințe,

considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs revizuentul P.M.F.

recurentul arată că instanța de fond a făcut o interpretare și aplicare greșită

a legii, întrucât nu a ținut cont de dispozițiile art. 324 alin. (1) pct. 3 teza

finală C. proc. civ., prin care legiuitorul reglementează expres și cazul în care

revizuirea unei hotărâri se poate cere pe baza art. 322 alin. (1) pct. 4 C.

proc. civ., în lipsa unei hotărâri judecătorești penale definitive.

Consideră recurentul că,

în ipoteza normei juridice din art. 322 alin. (1) pct. 4, se încadrează și cazul

în care acțiunea publică s-a prescris, așa cum este în speța de față.

Ca urmare, consideră revizuentul-recurent

că cererea sa de revizuire a fost introdusă în termenul legal, calculat fiind de

la data când prin rezoluția Parchetului General, a luat act de împrejurările pentru

care constatarea infracțiunilor reclamate de el nu se mai putea face prin hotărâre

penală.

soluția instanței de a respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă, arătând că

a cerut acesteia „să se pronunțe pe cale incidentală” asupra infracțiunilor de fals

deoarece a folosit un cod de procedură mai vechi, dar instanța, chiar dacă textul

de lege fusese eliminat, trebuia să facă o calificare corectă juridic a acesteia,

iar nu să o respingă.

Ulterior, recurentul a

formulat o excepție de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 pct. 55 din

Legea nr. 219/ 2005 prin care a fost modificat art. 322 alin. (1) pct. 4 C.

proc. civ., fiind abrogate dispozițiile: „În cazul în care, în ambele situații,

constatarea infracțiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, instanța

de revizuire se va pronunța mai întâi, pe cale incidentală, asupra existenței sau

inexistenței infracțiunii invocate. La judecarea cererii va fi citat și cel învinuit

de săvârșirea infracțiunii”.

Cererea sa de sesizare

a Curții Constituționale a fost admisă.

Prin Decizia nr. 66/2008

din 31 ianuarie 2008, Curtea Constituțională, a admis excepția și a constatat că:

„dispozițiile art. 1 pct. 55 din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea O.U.G.

nr. 138/2000 pentru modificarea și completarea C. proc. civ. prin care s-a eliminat

din cuprinsul art. 322 pct. 4 din C. proc. civ. textul în conformitate cu care...

în cazul în care, în ambele situații, constatarea infracțiunii nu se mai poate face

printr-o hotărâre penală, instanța de revizuire se va pronunța mai întâi, pe cale

incidentală, asupra existenței sau inexistenței infracțiunii invocate. La judecarea

cererii va fi citat și cel învinuit de săvârșirea infracțiunii, sunt neconstituționale”.

Față de această situație

de fapt cu consecințe juridice, nouă în recurs și neimputabilă instanței de fond,

Curtea de față constată că în temeiul art. 312 alin. (5) C. proc. civ., recursul

trebuie admis iar sentința casată, revizuirea urmând a fi rejudecată în fond, pentru

următoarele considerente:

Este adevărat că, potrivit

art. 147 alin. (4) din Constituție, deciziile Curții Constituționale au putere numai

pentru viitor.

În speță însă, decizia

produce efecte directe și imediate, iar cererea de revizuire a fost respinsă pe

excepție, ca inadmisibilă. În prezent acel fine de neprimire a ei nu mai există.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de P.M.F. împotriva sentinței nr. 3257 din 30 noiembrie 2006 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios, administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată

și trimite cauza la aceeași instanță, spre rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 aprilie 2008.