ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3414/2009

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 592/F din 28 mai 2009, pronunțată

în Dosarul nr. 6871/3/2009, al Tribunalului București, secția penală, s-a

dispus, în baza art. 20, raportat la art. 174 C. pen., condamnarea inculpatului

O.C. la o pedeapsă de 6 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit.

a), b) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc.

pen. a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului, iar în baza

art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării

preventive de la 2 octombrie 2008 până la zi.

Totodată, inculpatul a fost obligat

la plata despăgubirilor civile către părțile civile și la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că în seara de 24 septembrie 2009, după ce a consumat băuturi

alcoolice la un bar împreună cu partea vătămată V.N., inculpatul O.C., l-a

invitat la locuința sa, unde avea să rămână peste noapte. Întrucât soția sa nu

a fost de acord cu cazarea părții vătămate, între cei doi a izbucnit un

conflict, prilej cu care inculpatul a înjunghiat partea vătămată cu un cuțit în

regiunea abdominală. În urma agresiunii, partea vătămată a suferit plăgi

abdominale - în regiunea hipocondrului drept, profundă, penetrantă în cavitatea

abdominală, perforantă hepatic, în regiunea hipogastrului flancului stâng,

profundă, penetrantă, în cavitatea abdominală, perforantă a intestinului

subțire cu hemoperitoneu masiv, ce au necesitat pentru vindecare 35 zile de

îngrijiri medicale și i-au pus în primejdie viața.

Prin Decizia penală nr. 178/A din 20

august 2009 pronunțată în Dosarul nr. 6871/3/2009, al Curții de Apel București,

secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost respins,

ca nefondat, apelul declarat de inculpatul O.C., fiind menținută starea de

arest a acestuia. Totodată, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

Nemulțumit de hotărârea instanței de

apel, inculpatul a atacat-o cu recurs, solicitând, prin apărătorul desemnat din

oficiu, reindividualizarea pedepsei, pe care o consideră prea aspră, în raport

de fapta comisă și de persoana sa.

Înalta Curte, examinând motivele de

recurs invocate, cât și din oficiu ambele hotărâri, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 385

6

alin. (1) și art. 385

7

alin. (1) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat, pentru

considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Instanțele de fond și de apel au

făcut o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului O.C., atât sub

aspectul naturii și al cuantumului acesteia, cât și ca modalitate de executare,

fiind respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen.

Potrivit art. 52 C. pen., pedeapsa

este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul

ei fiind prevenirea de noi infracțiuni. Ca măsură de constrângere pedeapsa are,

pe lângă scopul său represiv, și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând

dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală

săvârșită, cât și în ce privește comportamentul făptuitorului.

Ca atare, pedeapsa și modalitatea de

executare a acesteia trebuie individualizate în așa fel încât inculpatul să se

convingă de necesitatea respectării legii penale și să evite în viitor săvârșirea

de fapte penale.

În speța de față, a proceda în

sensul reducerii pedepsei, așa cum a solicitat inculpatul O.C., ar însemna ca

pedeapsa să nu-și mai atingă finalitatea înscrisă în art. 52 C. pen. ceea ce,

evident, nu este în spiritul legii.

Inculpatul a fost trimis în judecată

pentru săvârșirea unei infracțiuni deosebit de grave, ce vizează integritatea

fizică și viața persoanei.

Condițiile concrete în care a fost

săvârșită infracțiunea și gradul de pericol social al faptei comise exclud

posibilitatea de reevaluare a criteriilor de individualizare cu care au operat

instanțele în prezenta cauză.

Pentru aceste considerente, în

temeiul art. 385

15

alin. (1), pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta

Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O.C..

În conformitate cu dispozițiile art.

385

17

alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. se va

deduce din pedeapsa aplicată timpul reținerii și arestării preventive de la 2

octombrie 2008 până la zi.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul O.C. împotriva Deciziei penale nr. 178/A din 20 august

2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori

și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 2 octombrie 2008

la 26 octombrie 2009.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

26 octombrie 2009.