ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 277/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamantul C.F. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții A.D.C., T.I.L., C.D., V.V., V.H.A.M., N.R.M., B.V.M., B.L., M.F. și V.G.M., în temeiul dispozițiilor Legii nr. 554/2004, ale Codului civil și Codului de procedură civilă, respectiv ale art. 46 alin. (1) și (2) din CEDO, rejudecarea dosarului penal în care a fost condamnat la 15 ani de închisoare cu executare pentru infracțiunea de omor calificat. În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că se impune reaudierea pârâților, care au fost martori în dosarul penal soluționat de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin Decizia nr. 317/2005, pentru a-și dovedi nevinovăția, solicitând și obligarea acestora la despăgubiri.

Prin sentința civilă nr. 1159 din 8 martie 2010 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantul C.F., deținut la Penitenciarul Giurgiu, în contradictoriu cu pârâții A.D.C., T.I.L., C.D., V.V., V.H.A.M., N.R.M., B.V.M., B.L., M.F. și V.G.M. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că cererea reclamantului nu se încadrează în dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004, aceasta fiind formulată cu scopul de a obține reaudierea unor martori ce au depus mărturie în cadrul procesului penal, astfel că nu se circumscrie dispozițiilor legale sus citate. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul C.F., fără a preciza motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, astfel cum prevăd dispozițiile art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc.

civ. Examinând cauza și sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că recursul este nul. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Cererea de recurs formulată de reclamantul C.F. la data de 26 mai 2010 nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, astfel cum prevăd dispozițiile art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. Potrivit acestor dispoziții: „cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității ….. c) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat". Astfel, din actele și lucrările dosarului rezultă că sentința atacată a fost comunicată reclamantului la data 20 mai 2010, dar motivele de recurs nu au fost depuse la dosarul cauzei nici până la data de 20 ianuarie 2011. Potrivit art. 301 C. proc.

civ.: „Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicare, dacă legea nu dispune altfel.” De asemenea, conform dispozițiilor art. 306 alin. (1) C. proc. civ. „recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal”, cu excepția cazurilor în care instanța de recurs ar putea reține din oficiu motive de casare de ordine publică. Or, în cauză nu există motive de ordine publică, ce ar fi putut fi invocate din oficiu de către instanță. Astfel fiind, față de considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 306 alin. (1) și ale art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., în raport cu faptul că cererea de recurs formulată nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se sprijină și nici dezvoltarea acestora, se va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nulitatea recursului declarat de C.F. împotriva sentinței civile nr. 1159 din 8 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2011.