ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4991/2009

Asupra conflictului negativ

de competență;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului

București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, Consiliul General

al Municipiului București a formulat o contestație la executare împotriva executării

silite pornită la cererea creditoarei SC D. SA, în baza titlului executoriu reprezentat

de decizia civilă nr. 1708 din 26 octombrie 2007, solicitând anularea somației

din 07 noiembrie 2008 emisă în dosarul de executare nr. 731/2008 aflat pe rolul

Biroului Executori Judecătorești Asociați „C. și D.”, precum și suspendarea executării

până la soluționarea prezentei contestații.

În motivarea cererii,

contestatorul arată că, prin decizia civilă nr. 1708 din 26 octombrie 2007, pronunțată

de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

în Dosarul nr. 10192/3/2007, Consiliul General al Municipiului București a fost

obligat să emită o hotărâre prin care să soluționeze cererea reclamantei din 01

noiembrie 2006, privind eliberarea certificatelor de atestare a dreptului de proprietate.

În plus, contestatorul

precizează că Direcția Imobiliară și Cadastrală - Serviciul Evidența Proprietății

din cadrul Primăriei Municipiului București a transmis către societate adresa

din 27 februarie 2008, prin care cerea raportul de evaluare pentru terenurile solicitate,

condiție obligatorie stabilită de art. 6 din H.G. nr. 834/1991.

În concepția Consiliului

General al Municipiului București, față de împrejurarea că SC D. SA nu și-a îndeplinit

obligația de a transmite toate actele solicitate, care sunt necesare pentru emiterea

certificatului, contestatorul se află în imposibilitate de a emite/aproba hotărârea

privind eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate.

Pe de altă parte, contestatorul

a solicitat, în ceea ce privește obligația de plată a cheltuielilor de executare,

admiterea excepției lipsei capacității procesuale de folosință a Consiliului General

al Municipiului București, în raport de art. 21 alin. (1) și (5) și art. 23

alin. (1) din Legea nr. 215/2001, republicată.

În drept, acțiunea a fost

întemeiată pe dispozițiile art. 399 și urm. C. proc. civ.

Prin sentința civilă

nr. 63 din 07 ianuarie 2009, Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ

și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ

și fiscal.

Pentru a pronunța o asemenea

soluție, instanța a avut în vedere prevederile art. 137 alin. (1) C. proc. civ.,

art. 373 alin. (2) și art. 400 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor

art. 373 alin. (2) și art. 400 alin. (1) C. proc. civ., competența de soluționare

a cauzelor în care se judecă o contestație la executare revine instanței de executare.

De asemenea, Tribunalul

a luat în considerare art. 2 alin. (1) lit. ț) din Legea nr. 554/2004, care cuprinde

definiția noțiunii de „instanță de executare”.

Tribunalul a concluzionat

că instanța care a soluționat fondul litigiului de drept administrativ este Curtea

de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința civilă

nr. 2723 din 24 iunie 2009, Curtea de Apel București, secția contencios administrativ

și fiscal, a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a contencios

administrativ și fiscal, a constatat ivit conflict negativ de competență și a înaintat

cauza spre soluționarea conflictului la Înalta Curte de Justiție și Casație.

Pentru a pronunța o asemenea

soluție, Curtea a reținut că acțiunea reclamantei este întemeiată pe disp. art.

399 și urm. C. proc. civ. și privește contestația la executarea deciziei civile

nr. 1708 din 26 octombrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția contencios

administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 10192/3/2007.

Față de prevederile

art. 2 alin. (1) lit. ț) din Legea nr. 554/2004, Curtea a constatat că instanța

de executare este Tribunalul București, secția contencios administrativ și fiscal,

iar nu instanța de recurs (Curtea de Apel București, secția contencios administrativ

și fiscal), care a modificat în parte sentința pronunțată de Tribunalul București.

În optica instanței, se

aplică cu prioritate prevederile speciale ale Legii contenciosului administrativ

în raport cu dispozițiile de drept comun(art. 399 C. proc. civ.), care stabilesc

că instanța de executare este judecătoria din circumscripția căreia face parte debitorul.

Ca regulator de competență,

Înalta Curte constată următoarele:

În prezenta cauză, a fost

formulată o contestație la executare împotriva executării silite pornită la cererea

creditoarei SC D. SA împotriva debitorului Consiliul General al Municipiului București.

Titlul executoriu este

reprezentat de decizia civilă nr. 1708 din 26 octombrie 2007, prin care Curtea de

Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, a admis recursul declarat

de recurentul pârât Consiliul General al Municipiului București împotriva sentinței

civile nr. 2720 din 25 aprilie 2007 a Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte

de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu

cu intimata reclamantă SC D. SA, a modificat în parte sentința atacată, în sensul

că a obligat pârâtul să emită o hotărâre prin care să soluționeze cererea reclamantei

din 01 noiembrie 2006, privind eliberarea certificatelor de atestare a dreptului

de proprietate și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

Potrivit art. 399

alin. (1) teza I C. proc. civ., împotriva executării silite, precum și împotriva

oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau

vătămați prin executare.

Pe de altă parte, în temeiul

art. 400 alin. (1) C. proc. civ., contestația se introduce la instanța de executare.

Desigur, aceste ultime

prevederi legale sunt aplicabile și în materia contenciosului administrativ, în

raport de art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Potrivit art. 2 alin.

(1) lit. ț) din actul normativ anterior individualizat, instanța de executare este

instanța care a soluționat fondul litigiului de contencios administrativ.

În speța de față, trebuie

aplicate aceste prevederi ale legii speciale, față de regulile de drept comun instituite

de art. 373 alin. (2) C. proc. civ., care statuează că instanța de executare este

judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în

care legea dispune altfel.

Așadar, în litigiul dedus

judecății, trebuie aplicat principiul lex specialia generalibus derogant.

În altă ordine de idei,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat, în mod constant, că etapa executării

silite trebuie considerată ca făcând parte din procedurile judiciare de soluționare

a unui litigiu, și anume, ca a doua parte a acestor proceduri.

Este de netăgăduit că

și litigiile născute în faza de executare silită păstrează „nota” de contencios

administrativ pe care litigiul de fond a avut-o, sau pe care raporturile juridice

dintre părți o au.

Ca atare, așa cum impun

prevederile legale amintite mai sus, competența de soluționare a acestor litigii

revine instanței specializate (de contencios administrativ).

Pornind de la definiția

dată de legiuitor noțiunii de instanță de executare, dar și de la actele dosarului,

Înalta Curte apreciază că instanța care a soluționat fondul litigiului de contencios

administrativ este Tribunalul București, secția de contencios administrativ.

Așa cum s-a învederat

anterior, titlul executoriu (reprezentat de decizia nr. 1708/2007 a Curții de Apel

București) a modificat în parte o sentință a Tribunalului București.

Prin urmare, instanța

fondului este Tribunalul București, secția de contencios administrativ.

Pe cale de consecință,

în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția contencios administrativ

și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe Consiliul General al Municipiului București și

pe SC D. SA, în favoarea Tribunalului București, secția contencios administrativ

și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 10 noiembrie 2009.