ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 18.11.2009

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5179/2009

HOTĂRÂRE
18.11.2009
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5179/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamantul H.S. a chemat în judecată A.N.R.P.

– Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar și Ministerul Finanțelor,

solicitând instanței să pronunțe o hotărâre judecătorească în vederea recuperării

valorii pecuniare a bunurilor imobiliare preluate abuziv de Statul Român.

După declinarea competenței

de soluționare a cauzei de către Tribunalul Botoșani în favoarea Curții de Apel

Suceava, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, reclamantul

și-a modificat cererea în sensul chemării în judecată și a C.C.S.D., pentru obligarea

acesteia la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că în anul 1982, proprietatea sa, situată în Botoșani str.

D.R., a fost expropriată de Statul Român.

Prin întâmpinare, A.N.R.P.

a invocat excepția prematurității acțiunii formulate împotriva sa, pe considerentul

că reclamantul neaflându-se în posesia unui titlu de despăgubire emis de C.C.S.D.,

nu are dreptul de opțiune prevăzut de dispozițiile Cap.V, Titlul VII din Legea

nr. 147/2005.

Curtea de Apel Suceava,

secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 98

din 4 mai 2009, a admis acțiunea formulată de reclamant, obligând pârâta să emită

decizia referitoare la acordarea titlului de despăgubire pentru imobilul teren 130

m.p. și construcție demolată situată în Botoșani, str. D.R.

Totodată, a respins acțiunea

formulată împotriva A.N.R.P. ca prematură, iar pe aceea formulată împotriva pârâtului

Ministerului Economiei și Finanțelor pentru lipsa calității procesuale pasive.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța a reținut că, deși decizia emisă de primar este datată 27 februarie

2006, Comisia Centrală nu a emis încă decizia referitoare la acordarea titlului

de despăgubire.

Referitor la acțiunea

formulată împotriva A.N.R.P., s-a reținut că este prematură, întrucât acordarea

de despăgubiri în numerar se acordă doar persoanelor cărora li s-a emis titluri

de plată.

Cât privește acțiunea

formulată împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor, aceasta a fost respinsă

pentru lipsa calității procesuale pasive, întrucât emiterea titlurilor de despăgubire

și a despăgubirilor în numerar nu este de competența acestui minister, ci a celorlalți

doi pârâți.

Împotriva acestei sentințe

considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs pârâta C.C.S.D.

Recurenta a susținut,

în principal, faptul că i-a fost încălcat dreptul la apărare, întrucât nu a fost

citată în cauză și, că A.N.R.P. citată în cauză este o entitate distinctă de C.C.S.D.

În subsidiar, recurenta

a susținut că în cazul în care instanța ar fi acordat atenție întregii proceduri

administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, ar fi observat că

decizia reprezentând titlul de despăgubire se emite după întocmirea raportului de

evaluare.

Cum raportul de evaluare

a fost întocmit și comunicat reclamantului la data de 8 aprilie 2009, acesta avea

la dispoziție 30 de zile pentru a depune eventuale contestări, însă, reclamantul

nu a făcut acest lucru astfel că, la data introducerii cererii de chemare în judecată

procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 se afla

încă în deplină desfășurare.

Așa fiind, susține recurenta,

C.C.S.D. ar fi continuat procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din lege

și fără să fie obligată de către instanța judecătorească.

Examinând sentința atacată

în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum

și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

vor fi expuse în cele ce urmează:

Astfel, prin cererea introductivă

de instanță, intimatul – reclamant H.S. a chemat în judecată A.N.R.P.- Direcția

pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar, în vederea recuperării valorii pecuniare

a bunurilor imobiliare la valoarea de piață actuală, a prejudiciilor cauzate de

sistarea dreptului de folosință și a cheltuielilor de judecată.

Ulterior, ca urmare a

declinării cauzei spre competentă soluționare Curții de Apel Suceava, reclamantul

a solicitat introducerea în cauză și a C.C.S.D.

Prin dispoziția din 27

februarie 2006, primarul Municipiului Botoșani, a respins cererea reclamantului

privind acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilul preluat abuziv și a propus

acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

În acest sens, dispoziția

împreună cu documentația aferentă a fost înaintată Secretariatului Comisiei Centrale,

după care, în temeiul art. 13 lit. a) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, dosarul

a fost transmis unui evaluator, în vederea întocmirii raportului de evaluare.

Deși dispoziția de mai

sus a fost emisă de primar la data de 27 februarie 2006, Comisia Centrală nu a emis

decizia referitoare la acordarea de titluri de despăgubire, astfel că, în mod corect

instanța de fond a dispus obligarea acesteia la emiterea deciziei menționate.

Este adevărat că procedurile

administrative stabilite prin Legea nr. 247/2005 pentru acordarea despăgubirilor

aferente imobilelor preluate în mod abuziv și care nu pot fi restituite în natură

sunt proceduri complexe, cuprinzând mai multe etape distincte, în care, pe lângă

recurentă, mai sunt antrenate și alte entități, astfel încât, în mod obiectiv nu

pot fi soluționate în termenul prevăzut de art. 2 lit. h) din Legea nr. 554/2004,

modificată, care constituie dreptul comun în materia contenciosului administrativ.

Omisiunea legiuitorului de a stabili un termen în interiorul căruia să se deruleze

fiecare etapă a procedurii administrative nu poate conduce însă la ideea că autoritatea

publică este abilitată să determine ea însăși acest interval de timp, fiind necesar

ca deciziile reprezentând titlurile de despăgubire să fie emise într-un termen rezonabil,

în sensul dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului , astfel

cum s-a pronunțat în mod constant, instanța supremă.

Cât privește acțiunea

formulată împotriva A.N.R.P., în mod corect instanța a dispus respingerea ei ca

prematură, întrucât potrivit dispozițiilor art. 14

1

din Titlul VII al

Legii nr. 247/2005, acordarea de despăgubiri în numerar se acordă doar persoanelor

cărora li s-au emis titlurilor de despăgubiri ceea ce nu este cazul în speță.

Referitor la respingerea

acțiunii reclamanților față de Ministerului Economiei și Finanțelor, în mod corect

s-a reținut de către Curtea de Apel Suceava că acțiunea este îndreptată împotriva

unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă, dispunând respingerea acesteia,

pe acest temei.

Într-adevăr, una din condițiile

pentru a fi parte într-un proces derulat în fața instanței de contencios administrativ

este aceea a existenței calității procesuale, care constă în identitatea între persoana

pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus

judecății.

Instanța sesizată cu cererea

de chemare în judecată trebuie să verifice atât calitatea procesuală activă, cât

și calitatea procesuală pasivă.

În speța de față, pentru

a se stabili calitatea procesuală pasivă, trebuie să se aibă în vedere obiectul

acțiunii, respectiv, obligarea Statului Român, reprezentat prin C.C.S.D., la emiterea

unei despăgubiri privind restituirea prin echivalent a imobilului preluat în mod

abuziv - situat în Botoșani str. D.R.

Conform dispozițiilor

art. 25 din decretul nr. 31/1954, statul este persoana juridică în raporturile în

care participă în mod nemijlocit, în nume propriu, ca subiect de drepturi și obligații;

el participă în astfel de raporturi prin Ministerul Finanțelor, afară de cazurile

în care legea stabilește anume organe în acest scop.

În cauza dedusă judecății,

calitate procesuală pasivă, în reprezentarea Statului Român, o au alte organe, adică

Examinând și din oficiu

hotărârea atacată sub toate aspectele de legalitate și temeinicie și neconstatându-se

existența motivelor de casare, recursul declarat de C.C.S.D. va fi respins ca nefondat.

Respinge recursul declarat

de C.C.S.D. împotriva sentinței civile nr. 98 din 4 mai 20009 a Curții de Apel Suceava,

secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 18 noiembrie 2009.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2009-01-15
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 151/2009
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată sub nr. 199/39 din 24 iunie 2008, la Curtea de Apel Suceava, reclamantul S.R.A. a solicitat în cont
ÎCCJ 2009-01-08
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 22/2009
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, reclamantul P.D. a solicitat, în contrad
ÎCCJ 2011-11-15
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5384/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, reclamantul C.S., în contradictoriu cu pârâții Statul Român, prin Comisia Centrală pentru Stab
ÎCCJ 2012-02-17
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 828/2012
imobilul compus din clădire și teren, în suprafață de 1.620 mp, situat în municipiul Botoșani, care a aparținut autorului său, prin Notificarea nr. 242 din 14 august 2001 depusă la executorul judecătoresc. Prin Dispoziția nr. 5815 din 24 au
ÎCCJ 2005-06-27
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5629/2005
Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 2 septembrie 2003, reclamanta B.L. a chemat în judecată Primăria municipiului Botoșani, Prefectura județului Botoșani și Statul Român prin Mi
Sursă