ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4847/2012

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată formulată

la data de 5 iunie 2008 și înregistrată la Judecătoria sector 1, reclamanta

Parohia B. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Primăria sector 1,

Consiliul local al sectorului 1, Primăria Generală prin Primar General și

Consiliul General al Municipiului București ca prin hotărârea ce se va pronunța

să se constate dobândirea dreptului de proprietate prin prescripție achizitivă

asupra terenului în suprafață de 5.252 mp situat în București, str. E., nr. 5 -

7 (fostă Șoseaua N.) reprezentând cimitirul parohial și, prin accesiune,

dobândirea dreptului de proprietate a construcțiilor existente în cimitir.

În drept a invocat

dispozițiile art. 480 și urm, art. 492 și urm., art. 1846 și urm și art. 1890

și urm. C. civ.

Prin Sentința civilă

nr. 10577 din 12 septembrie 2008 Judecătoria sector 1 București a admis

excepția necompetenței materiale și a declinat soluționarea cauzei în favoarea

Tribunalului București reținând incidența dispozițiilor art. 2, pct. 1, lit. b)

C. proc. civ.

Prin cererea

precizatoare formulată la data de 8 mai 2009 reclamanta a arătat că dorește ca

pârâți să fie Municipiul București prin Primar General și Statul Român prin

Ministerul Finanțelor Publice.

Prin Sentința civilă

nr. 934 din 25 iunie 2010 Tribunalul București, secția a V-a civilă, a respins

acțiunea.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța a reținut că pentru a dobândi proprietatea unui bun

prin prescripția achizitivă se impune ca acesta să fie susceptibil de a fi

uzucapat și în cauză această condiție nu este îndeplinită deoarece imobilul în

litigiu este un bun aparținând proprietății publice a Municipiului București.

Împotriva acestei

sentințe reclamanta a formulat apel susținând că în anul 1958 Cimitirul B.

figura în evidențele fiscale ale primăriei fără mențiunea dacă aparține

domeniului public sau vreunei entități locale. În lista de inventariere nr. 5 a

terenurilor proprietatea parohiei din 1 noiembrie 1969 la poziția 2 este

menționat Cimitirul B. din Șos. N., primit ca donație din anul 1964. Există

patru categorii de cimitire: cele aparținând autorităților administrative

locale, cele confesionale, militare și parohiale.

Prin Decizia civilă

nr. 604 A din 8 iunie 2011 Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a

respins apelul reținând în esență că din actele dosarului rezultă că în anul 1990

imobilul aparținea Municipiului București, fiind supus unui proiect de

sistematizare din anul 1980. Regimul proprietății publice stabilit de Legea nr.

213/1998 împiedică curgerea termenului prescripției achizitive, bunurile

proprietate publică fiind inalienabile, insesizabile și imprescriptibile.

Împotriva acestei

decizii reclamanta a formulat recurs invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

În critici se susține

că instanța de apel a făcut o aplicare greșită a legii constatând că bunul

aparține proprietății publice a Municipiului București și că nu sunt aplicabile

dispozițiile Codului civil privind dobândirea de către parohie a dreptului de

proprietate prin uzucapiune.

Înscrisuri

administrative respectiv Adresa nr. 904196/3531 din 14 aprilie 2010 a Primăriei

Municipiului București, decizia din 28 mai 1980 a Consiliului Popular al

Municipiului București și decizia din 10 iunie 1980 a aceluiași consiliu nu pot

constitui potrivit Codului civil moduri de dobândire a proprietății. În Decizia

nr. 1231 din 26 august 1980 nu e menționată vreo hotărâre luată cu privire la

trecerea cimitirului B. în patrimoniul Municipiului București. Această decizie

nu a fost niciodată comunicată reclamantei.

La termenul de azi,

Înalta Curte a invocat excepția nulității recursului, dat fiind că susținerile

recurentului din motivarea căii de atac nu pot fi încadrate în cazurile de

modificare ori casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., reținând cauza spre

soluționare pe acest aspect.

Față de excepția

invocată din oficiu, Înalta Curte apreciază că este întemeiată și o va admite

ca atare, pentru următoarele considerente:

Conform art. 306

alin. (1) și (3) C. proc. civ., neîncadrarea motivelor de recurs în vreunul

dintre cazurile prevăzute de art. 304 C. proc. civ., conduce la nulitatea

recursului.

În cauză, chiar dacă

recurentul a invocat art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată că susținerile

formulate, nu vizează nelegalitatea hotărârii ci aspecte de fond, legate de

netemeinicia hotărârii și greșita interpretare a probelor. Aceasta face ca

susținerile să nu se încadreze în ipoteza reglementată de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

Înalta Curte constată

că nu este posibilă încadrarea criticilor în vreunul din cazurile de modificare

sau casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., care atrag modificarea ori

casarea deciziei date în apel.

Potrivit art. 306

alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul

legal, cu excepția cazurilor prevăzute de alin. (2) al aceluiași text,

respectiv, când există motive de ordine publică ce pot fi invocate din oficiu

de instanța de recurs, ceea ce în speță nu este cazul.

Alin. (3) al

aceluiași articol dispune: "Indicarea greșită a motivelor de recurs nu

atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea

lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304".

Or, în urma analizei

memoriului de recurs nu s-au găsit critici încadrabile în motivele prevăzute de

art. 304 C. proc. civ. și în aceste condiții, operează sancțiunea nulității

recursului reglementată de art. 306 alin. (1) C. proc. civ. În consecință,

Înalta Curte va constata nul recursul, admițând excepția cu acest obiect,

invocată din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul

declarat de reclamanta Parohia B. împotriva Deciziei nr. 604A din 8 iunie 2011

a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 iunie 2012.

Procesat

de GGC - NN