ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2382/2010

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 72 din 16 martie

2010 pronunțată de Curtea de Apel București s-a respins, ca inadmisibilă,

contestația la executare formulată de petentul I.I.E. împotriva Deciziei penale

nr. 65 din 12 ianuarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, în Dosarul

nr. 5197/94/2009.

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut următoarele:

Prin contestația la

executare formulată la 16 februarie 2010, petentul I.I.E. a solicitat în baza

art. 461 lit. c) C. proc. pen. lămurirea Deciziei penale nr. 65 din 12 februarie

2010 a Curții de Apel București sub aspectul cheltuielilor judiciare.

Procedând la

examinarea contestației în raport de actele de la dosar, cât și de prevederile

invocate, instanța a constatat - pe de o parte - că dispozitivul deciziei

atacate este clar sub aspectul cheltuielilor judiciare, iar pe de altă parte,

că atât cheltuielile judiciare acordate statului, cât și cele acordate părților

nu pot fi supuse cenzurii prin prisma dispozițiilor art. 461 alin. (1) lit. c)

C. proc. pen.

În termen legal, împotriva

acestei soluții a declarat recurs contestatorul, care, în esență, a reiterat

susținerile privind examinarea cauzei cu privire la cheltuielile personale, cât

și la obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Examinând legalitatea

și temeinicia soluției atacate în raport de această critică, de dispozițiile

art. 385

6

C. proc. pen., cât și din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., se constată că recursul este nefondat.

În raport de

prevederile art. 461 C. proc. pen. care stabilesc prin cazurile, limitativ și

expres reglementate, limitele în care funcționează această instituție de drept

procesual penal nu pot fi invocate decât aspecte ce privesc exclusiv executarea

hotărârilor, neputându-se pune în discuție nici legalitatea și temeinicia

hotărârilor, nici modificarea acestora și nici discutarea obligării la

cheltuieli judiciare.

Întrucât, contestația

la executare constituie un demers jurisdicțional de rezolvare a incidentelor

survenite în cursul executării pedepsei, este inadmisibil ca pe această cale să

se solicite înlăturarea obligării la plata cheltuielilor judiciare la care a

fost obligat prin decizia penală atacată, așa cum a procedat contestatorul.

Cum contestatorul

tinde - ca pe această cale - să soluționeze nu o problemă de executare conform

art. 461 C. proc. pen., ci una care vizează fondul și care este rezolvată cu

autoritate de lucru judecat prin decizia atacată, în mod legal, contestația a

fost respinsă, ca inadmisibilă.

Drept urmare, pentru

aceleași considerente critica este nefondată și potrivit art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. recursul declarat de petentul I.I.E. se va

respinge, ca atare.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de contestatorul I.I.E. împotriva Sentinței penale

nr. 72 din 16 martie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul

contestator la 160 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 16 iunie 2010.

Procesat

de GGC - CT