ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2382/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 72 din 16 martie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București s-a respins, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de petentul I.I.E. împotriva Deciziei penale nr. 65 din 12 ianuarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, în Dosarul nr. 5197/94/2009. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele: Prin contestația la executare formulată la 16 februarie 2010, petentul I.I.E. a solicitat în baza art. 461 lit. c) C. proc. pen. lămurirea Deciziei penale nr. 65 din 12 februarie 2010 a Curții de Apel București sub aspectul cheltuielilor judiciare.

Procedând la examinarea contestației în raport de actele de la dosar, cât și de prevederile invocate, instanța a constatat - pe de o parte - că dispozitivul deciziei atacate este clar sub aspectul cheltuielilor judiciare, iar pe de altă parte, că atât cheltuielile judiciare acordate statului, cât și cele acordate părților nu pot fi supuse cenzurii prin prisma dispozițiilor art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. În termen legal, împotriva acestei soluții a declarat recurs contestatorul, care, în esență, a reiterat susținerile privind examinarea cauzei cu privire la cheltuielile personale, cât și la obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat. Examinând legalitatea și temeinicia soluției atacate în raport de această critică, de dispozițiile art. 385 6 C. proc.

pen., cât și din oficiu, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., se constată că recursul este nefondat. În raport de prevederile art. 461 C. proc. pen. care stabilesc prin cazurile, limitativ și expres reglementate, limitele în care funcționează această instituție de drept procesual penal nu pot fi invocate decât aspecte ce privesc exclusiv executarea hotărârilor, neputându-se pune în discuție nici legalitatea și temeinicia hotărârilor, nici modificarea acestora și nici discutarea obligării la cheltuieli judiciare. Întrucât, contestația la executare constituie un demers jurisdicțional de rezolvare a incidentelor survenite în cursul executării pedepsei, este inadmisibil ca pe această cale să se solicite înlăturarea obligării la plata cheltuielilor judiciare la care a fost obligat prin decizia penală atacată, așa cum a procedat contestatorul.

Cum contestatorul tinde - ca pe această cale - să soluționeze nu o problemă de executare conform art. 461 C. proc. pen., ci una care vizează fondul și care este rezolvată cu autoritate de lucru judecat prin decizia atacată, în mod legal, contestația a fost respinsă, ca inadmisibilă. Drept urmare, pentru aceleași considerente critica este nefondată și potrivit art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. recursul declarat de petentul I.I.E. se va respinge, ca atare. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul I.I.E. împotriva Sentinței penale nr. 72 din 16 martie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul contestator la 160 RON cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 iunie 2010. Procesat de GGC - CT