ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2663/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 12 din 25 martie 2008, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a stabilit în favoarea Tribunalului Arad, ca instanță de contencios administrativ, competența materială de soluționare a acțiunii formulate de reclamantul M.T.A. împotriva pârâților Ministerul Economiei și Finanțelor și Autoritatea Națională a Vămilor, prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Timișoara. În acest mod s-a pronunțat instanța asupra conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Arad și Tribunalul Arad.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel Timișoara a reținut că obiectul acțiunii îl formează atât desființarea titlului executoriu reprezentat de actul constatator vamal din 22 noiembrie 2000 prin care s-au stabilit datorii vamale aferente unui import și a proceselor-verbale din 22 noiembrie 2000, din 31 ianuarie 2001 și din 6 septembrie 2005 prin care s-au calculat obligații accesorii, cât și anularea formelor de executare silită privind același debit. Se menționează în cuprinsul sentinței că Tribunalul, cu ocazia soluționării cauzei, va trebui să-și verifice competența materială în privința cererii de anulare a actelor de executare silită, urmând a se pronunța asupra disjungerii cererii și declinării în favoarea judecătoriei numai referitor la acest capăt de acțiune.

Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Timișoara criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, pârâta a invocat aplicarea greșită a legii, cu privire la stabilirea competenței Tribunalului Arad în soluționarea capătului de cerere privind anularea formelor de executare silită. În acest sens, pârâta a arătat că, în raport de prevederile art. 175 alin. (4) C. proc. fisc. și art. 1 C. proc. civ., soluționarea contestațiilor la executare este de competența judecătoriei ca instanță cu plenitudine de competență. Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și art. 304 1 C. proc.

civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare. Astfel, Curtea de Apel Timișoara a fost învestită exclusiv cu pronunțarea unui regulator de competență în condițiile art. 22 alin. (2) cu referire la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., cu respectarea procedurii prevăzute de art. 22 alin. (5) C. proc. civ. În acest sens, Curtea a procedat corect stabilind competența materială a Tribunalului, întrucât reclamantul M.T.A. a contestat însăși obligația de plată a taxelor vamale stabilite printr-un act administrativ fiscal, înscris ce poate fi atacat potrivit art. 188 alin. (2) C. proc. fisc. la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă. Astfel cum s-a procedat în sentința recurată, îi revine Tribunalului de a aprecia dacă sunt aplicabile prevederile art. 17 C. proc.

civ. cu privire la contestația la executare silită, ori, dacă solicitarea constituie o cerere principală care potrivit art. 169 alin. (4) C. proc. fisc., se introduce la instanța judecătorească competentă. În raport de cele expuse mai sus, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale, în nume propriu și pentru Autoritatea Națională a Vămilor, împotriva sentinței civile nr. 12 din 25 martie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 iunie 2008.