ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2663/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 12 din 25 martie 2008,

Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a stabilit

în favoarea Tribunalului Arad, ca instanță de contencios administrativ, competența

materială de soluționare a acțiunii formulate de reclamantul M.T.A. împotriva pârâților

Ministerul Economiei și Finanțelor și Autoritatea Națională a Vămilor, prin Direcția

Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Timișoara.

În acest mod s-a pronunțat

instanța asupra conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Arad și

Tribunalul Arad.

Pentru a pronunța această

hotărâre, Curtea de Apel Timișoara a reținut că obiectul acțiunii îl formează atât

desființarea titlului executoriu reprezentat de actul constatator vamal din 22

noiembrie 2000 prin care s-au stabilit datorii vamale aferente unui import și a

proceselor-verbale din 22 noiembrie 2000, din 31 ianuarie 2001 și din 6

septembrie 2005 prin care s-au calculat obligații accesorii, cât și anularea formelor

de executare silită privind același debit.

Se menționează în cuprinsul

sentinței că Tribunalul, cu ocazia soluționării cauzei, va trebui să-și verifice

competența materială în privința cererii de anulare a actelor de executare silită,

urmând a se pronunța asupra disjungerii cererii și declinării în favoarea judecătoriei

numai referitor la acest capăt de acțiune.

Împotriva sentinței a

declarat recurs pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Timișoara

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, pârâta a invocat

aplicarea greșită a legii, cu privire la stabilirea competenței Tribunalului Arad

în soluționarea capătului de cerere privind anularea formelor de executare silită.

În acest sens, pârâta

a arătat că, în raport de prevederile art. 175 alin. (4) C. proc. fisc. și art.

1 C. proc. civ., soluționarea contestațiilor la executare este de competența judecătoriei

ca instanță cu plenitudine de competență.

Analizând actele și lucrările

dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins

ca atare.

Astfel, Curtea de Apel

Timișoara a fost învestită exclusiv cu pronunțarea unui regulator de competență

în condițiile art. 22 alin. (2) cu referire la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., cu

respectarea procedurii prevăzute de art. 22 alin. (5) C. proc. civ.

În acest sens, Curtea

a procedat corect stabilind competența materială a Tribunalului, întrucât reclamantul

M.T.A. a contestat însăși obligația de plată a taxelor vamale stabilite printr-un

act administrativ fiscal, înscris ce poate fi atacat potrivit art. 188 alin.

(2) C. proc. fisc. la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă.

Astfel cum s-a procedat

în sentința recurată, îi revine Tribunalului de a aprecia dacă sunt aplicabile prevederile

art. 17 C. proc. civ. cu privire la contestația la executare silită, ori, dacă solicitarea

constituie o cerere principală care potrivit art. 169 alin. (4) C. proc. fisc.,

se introduce la instanța judecătorească competentă.

În raport de cele expuse

mai sus, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de

Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale, în nume propriu și pentru

Autoritatea Națională a Vămilor, împotriva sentinței civile nr. 12 din 25 martie

2008 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 iunie 2008.