ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1758/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1758/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Deliberând asupra recursurilor

penale de față, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 60 din 2 februarie 2009 a

Tribunalului Galați inculpatul B.S. a fost condamnat la 1 an și 6 luni

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prevăzută de

art. 257 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74

alin. (1) lit. a) C. pen. în referire la art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa

accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a, b) și c) C. pen.

S-a dispus suspendarea condiționată

a executării pedepsei principale și a celei accesorii pe durata unui termen de

încercare de 3 ani și 6 luni și s-a atras atenția inculpatului asupra

consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 83 C. pen.

Totodată, în baza art. 88 C. pen.

s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii de 24 ore din data de 31 mai

2007.

S-a luat act că sumele provenite din

săvârșirea infracțiunii au fost restituite denunțătorului C.R.

În baza art. 191 alin. (1)

inculpatul a fost obligat la plata către stat a sumei de 300 RON cu titlu de

cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî astfel prima

instanță a reținut următoarele:

Inculpatul B.S. a lucrat ca agent de

poliție în cadrul Inspectoratului de Poliție al județului Galați - Sectorul

Poliției de Frontieră Oancea.

În cursul anului 2005, inculpatul și-a

instalat la domiciliu un post fix de telefon în rețeaua R. și, în această

împrejurare, a cunoscut pe denunțătorul C.R., lucrător la R.

Ulterior, inculpatul și denunțătorul

C.R. s-au mai întâlnit cu diverse ocazii, prilej în care acesta din urmă a

aflat că inculpatul lucrează ca agent de poliție la I.J.P.F. Galați.

Întrucât fiul denunțătorului urma să

termine satisfacerea stagiului militar, acesta a întrebat pe inculpat dacă îl

poate ajuta să ocupe un post în cadrul I.J.P.F. Galați, știind că se organizează

examen de admitere.

Inculpatul a lăsat să se înțeleagă

(prin comportamentul său) că are cunoștințe printre șefi atât la Galați cât și

la București, dar vor discuta după ce fiul denunțătorului termină stagiul

militar.

După terminarea stagiului militar, în

luna februarie 2006, denunțătorul C.R. a contactat pe inculpat și a întrebat

din nou dacă îl poate ajuta, acesta răspunzându-i că îl va ajuta și i-a

solicitat suma de 500 euro.

Pentru a face rost de această sumă

de bani, denunțătorul a făcut un împrumut pentru nevoi personale la B. -

Sucursala Galați.

După ce a intrat în posesia banilor,

denunțătorul s-a deplasat la domiciliul inculpatului, unde, în prezența fiului

său și a soției inculpatului, i-a dat suma de 500 euro.

Cu această ocazie, inculpatul a dat

fiului denunțătorului materialele didactice cuprinse în tematica examenului de

admitere pe care le procurase cu ușurință.

Conform înțelegerii, denunțătorul

urma să fie contactat de către inculpat. Întrucât se apropia perioada

susținerii examenului și nu primise niciun "semnal", denunțătorul

C.R. l-a sunat pe inculpat, întrebându-l ce se întâmplă și dacă are vreo

certitudine cu privire la promovarea examenului de către fiul său.

La această solicitare, denunțătorul

a primit un răspuns din partea inculpatului: "să fie calm și să aibă

răbdare, că totul se va rezolva".

În lunile noiembrie și decembrie

2006, s-a organizat examen pentru angajarea de subofițeri în structurile I.P.F.

Galați. În acest context, fiul denunțătorului C.R. s-a înscris, urmând să

completeze dosarul cu toate documentele necesare printre care și fișa medicală.

Din nou, denunțătorul a contactat pe

inculpat, și acesta din urmă a precizat că îl ajută, dar pentru fișa medicală

îi trebuie suma de 250 RON și suma de 150 RON pentru "promovarea probei

sportive". Denunțătorul s-a conformat și a dat sumele de bani solicitate.

Conform susținerilor denunțătorului

și a convorbirilor dintre denunțător și inculpat redate în procesul-verbal din

dosarul de urmărire penală, inculpatul a pretins în mod repetat aceste sume

(500 euro, 250 RON, 150 RON) sub pretextul că are influență asupra unui ofițer

superior din I.G.P.F. sau M.A.I., pentru a interveni în vederea angajării

martorului C.D. ca subofițer, pentru a-i facilita obținerea fișei medicale și

promovarea probei sportive, la examenele susținute în noiembrie și decembrie

2006.

Întrucât martorul C.D. nu a fost

admis la concursul organizat în noiembrie - decembrie 2006, inculpatul a

asigurat denunțătorul (în contul sumelor de bani primite) continuarea

demersurilor în anul 2007, pentru angajarea la I.S.U. Galați sau I.J.J. Galați.

Și aceste demersuri au rămas fără

rezultat, motiv pentru care denunțătorul C.R. a solicitat restituirea sumelor

de bani.

La această solicitare, inculpatul a

precizat că nu are cum să-i restituie toată suma de bani primită deoarece el a

intervenit la examenul psihologic și "a costat 100 euro".

În cursul lunii martie 2007, fiul

denunțătorului, martorul C.D., a susținut concursul organizat la I.J.J. Galați,

la sediul din Tecuci, pentru ocuparea unui post de subofițer la subunitatea

mobilă din Galați, fiind admis, independent de demersurile inculpatului.

În legătură cu acest fapt,

denunțătorul C.R. a discutat telefonic cu inculpatul, solicitând ferm

restituirea sumelor de bani. Întrucât inculpatul nu a restituit sumele de bani,

având un comportament reticent, pretinzând că are probleme familiale,

denunțătorul a sesizat organele de cercetare penală.

În cursul lunii august 2008,

inculpatul B.S. s-a prezentat la domiciliul denunțătorului C.R., unde, găsind

pe soția acestuia, a restituit suma de 2.300 RON.

Audiat fiind în cursul urmăririi

penale, în prezența unui apărător desemnat din oficiu, inculpatul B.S. a

recunoscut săvârșirea faptei.

Ulterior (după ce în cauză s-a

respins propunerea de luare a măsurii arestării preventive), în prezența unui

apărător ales, inculpatul a revenit asupra declarațiilor date inițial,

susținând că suma de bani despre care se susține că i-ar fi dat-o denunțătorul,

a fost sub formă de împrumut deoarece avea probleme în familie, soția sa urma

să se opereze și cum avea o situație materială precară, a solicitat acest

împrumut de la denunțător întrucât îl considera prieten, denunțătorul fiind de

acord să îl împrumute.

A precizat că în momentul în care a

vrut să îi restituie, denunțătorul i-a spus să îi mai țină întrucât avea un

fiu, despre care inculpatul știa că dorește să îl angajeze, posibil la Poliția

de Frontieră, rugându-l pe inculpat să îl înștiințeze când se susține examen,

care sunt probele, spunându-i că dacă are nevoie de bani pentru protocol, suma

împrumutată o are la dispoziție. Inculpatul a arătat că nu a putut să îl ajute

și nu avea de gând să folosească banii, însă odată cu trecerea timpului și

rezolvarea problemei fiului său denunțătorul i-a solicitat să îi restituie.

A mai arătat că a purtat numeroase

discuții telefonice în care îi solicita expres să intervină, dar de fiecare

dată se eschiva, știind că nu îl poate ajuta. În acest sens a precizat că ori

de câte ori încerca să îi sugereze că trebuie să îi restituie suma de bani,

denunțătorul, printr-o atitudine hotărâtă, îl amâna, spunând că trebuie să îi

ajute copilul (în sensul să îl angajeze la jandarmi, la pompieri, la M.Ap.N).

Inculpatul a arătat că nu a perceput

niciun moment că suma de bani împrumutată reprezintă mită, singura sa intenție

fiind aceea de a-l informa cu privire la unele date (data examenului, probele

susținute) care oricum aveau caracter oficial.

A mai arătat că nu a purtat vreo

discuție privind angajarea fiului denunțătorului cu nicio persoană, nu a promis

vreo sumă de bani și nu a avut intenția de a considera suma drept o răsplată a

unui serviciu.

În cursul cercetării judecătorești

inculpatul a precizat că menține doar declarația dată în 23 octombrie 2007 în

faza de urmărire penală, pe celelalte nu le menține întrucât a fost luat pe

nepregătite și i s-a spus că există înregistrări telefonice (declarație dosar

instanță).

A susținut că la rugămintea

denunțătorului de a-i ajuta fiul să se angajeze într-o instituție militară, i-a

spus că îl poate ajuta în sensul de a-l anunța când are loc examenul, să îi dea

tematica, însă fiul acestuia trebuia să învețe pentru examen, că l-a anunțat că

urma să se susțină un examen la poliția de frontieră și ulterior, denunțătorul

a venit și a insistat să îi dea suma de 500 euro, inculpatul nu a vrut să o

primească, denunțătorul spunând că așa se procedează și așa trebuia să facă. A

mai susținut inculpatul că fiul denunțătorului nu a promovat acest examen și

deși a încercat să îi restituie cei 500 euro, aceasta a mai venit cu 500 euro

pentru a-l ajuta din nou, însă inculpatul nu a mai primit această sumă de bani,

văzând că fiul denunțătorului nu învăța și nu era pregătit pentru examen.

A arătat că, după un timp, martorul

denunțător l-a sunat și i-a cerut să îi restituie cei 500 euro, însă inculpatul

i-a spus că a folosit banii întrucât soția sa a avut o problemă de sănătate,

spunându-i totodată că îi va restitui această sumă, motiv pentru care

denunțătorul a venit la I.P.F. Galați cu scopul de a i se reține această sumă

din salariu, însă ofițerul de la cercetări penale l-a reținut și a spus să

meargă împreună la parchet pentru a formula un denunț.

A precizat inculpatul că banii i-a

folosit în scop personal, arătând totodată că nu avea cunoștințe în sistem

pentru a-l ajuta pe fiul denunțătorului la examene.

În drept, s-a reținut că fapta

inculpatului B.S. care în cursul anului 2006, în calitate de agent de poliție

în cadrul I.J.P.F.R., pentru a obține angajarea martorului C.D. ca subofițer la

I.J.P.F. Galați a pretins și primit de la tatăl acestuia, denunțătorul C.R., în

mod repetat sumele de 500 euro, 250 RON și 150 RON pentru a facilita obținerea

fișei medicale și promovarea probei sportive la examenul organizat în luna

noiembrie 2006 la această unitate, întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., texte de lege în baza cărora a procedat la

condamnarea inculpatului.

La individualizarea pedepsei

aplicate inculpatului, prima instanță a avut în vedere criteriile generale de

individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., ținând seama de

dispozițiile Părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în

partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana

inculpatului, precum și de împrejurările care atenuează sau agravează

răspunderea penală.

Din fișa de cazier judiciar a

inculpatului (dosar instanță) rezultă că nu are antecedente penale.

Având în vedere acest aspect, instanța

a făcut aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. în referire la art. 76

alin. (1) lit. d) C. pen.

Împotriva acestei sentințe penale au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și inculpatul B.S.

Parchetul a criticat sentința pentru

nelegalitate, susținând că în mod greșit instanța nu a procedat la confiscarea

sumei de 300 de euro, atât timp cât inculpatul nu a restituit-o, iar

denunțătorul nu a solicitat-o. Acest motiv de apel nu a mai fost susținut de

procurorul de ședință care a precizat că hotărârea este legală.

Al doilea motiv de apel a vizat

netemeinicia sentinței în raport de cuantumul pedepsei aplicate. S-a susținut

că operațiunea de individualizare a pedepsei este greșită, lipsa antecedentelor

penale neputând fi reținută automat ca o circumstanță atenuantă, mai ales că

inculpatul a avut o atitudine nesinceră pe parcursul procesului, căutând să

diminueze până la anulare răspunderea penală, împrejurare în care coborârea

pedepsei sub minimul special apare ca netemeinică.

Inculpatul nu și-a motivat în scris

apelul.

Oral, prin apărătorul desemnat din

oficiu a reiterat solicitarea privind achitarea întemeiat pe dispozițiile art.

11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. b

1

)

C. proc. pen. și art. 18

1

C. pen. susținând că este singurul

întreținător al familiei, că soția este bolnavă și în cazul în care i se va

aplica o pedeapsă nu va mai avea loc de muncă.

Verificând legalitatea și temeinicia

sentinței penale atacate în raport de motivele invocate, dar și din oficiu, sub

toate aspectele de fapt și de drept, conform dispozițiilor art. 371 alin. (2)

C. proc. pen. Curtea constată că prima instanță deși a reținut o corectă

situație de fapt pe baza probatoriului administrat, atât în cursul urmăririi

penale, cât și nemijlocit în cursul cercetării judecătorești, a dat faptei

deduse judecății o greșită încadrare juridică.

În fapt, astfel cum rezultă din

ansamblul probator, inculpatul B.S., în calitatea sa de agent de poliție în

cadrul Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră Galați a pretins și

primit de la martorul denunțător C.R. în mod repetat sumele de 500 euro, 250

RON și 150 RON, pentru a obține angajarea martorului C.D. (fiul său) ca

subofițer la I.J.P.F. Galați, lăsând să se înțeleagă că are influență printre

șefii de la Galați și București, la medicul de la poliție care completa fișa

medicală, precum și la comisia sportivă.

Este de precizat că pentru angajarea

sa la I.J.P.F. Galați martorul C.D. urma să susțină în perioada noiembrie -

decembrie 2006 un examen care implica anterior probei scrise, întocmirea

dosarului compus între altele și din fișa medicală, precum și trecerea testului

sportiv, ca probă eliminatorie.

Inițial inculpatul a pretins

(februarie 2006) și primit (iunie - iulie 2006), suma de 500 euro, după care,

înainte de depunerea dosarului s-a oferit să se ocupe de întocmirea fișei

medicale, pretinzând și primind 250 RON, și anterior susținerii probei sportive

a pretins și primit de la martorul denunțător suma de 150 RON.

Curtea observă că actele reținute ca

formând obiectul infracțiunii de trafic de influență în formă continuată

reprezintă acțiuni care decurg din natura faptei, părți constitutive ale

realizării elementului material al laturii obiective, infracțiunea

consumându-se la momentul pretinderii sumei de 500 de euro (februarie 2006),

inculpatul lăsându-l pe cumpărătorul de influență să creadă că are influență

asupra unor persoane cu rang înalt din cadrul Poliției de Frontieră, pe care

le-ar fi putut determina să-l ajute pe C.D. să acceadă într-o funcție de

polițist urmare examenului planificat la finele anului 2006.

Faptul că inculpatul a primit în

vara anului 2006 (iunie - iulie) suma pretinsă și că ulterior a pretins și

primit de la același cumpărător de influență alte sume de bani care ar fi fost

necesare îndeplinirii formalităților înscrierii la examen (fișa medicală),

respectiv participării la proba eliminatorie (testul sportiv), nu poate duce la

concluzia că infracțiunea dedusă judecății a îmbrăcat forma infracțiunii

continuate atât timp cât acțiunile subsecvente consumării considerate în

ansamblul lor, se îmbină între ele în mod natural, alcătuind o singură acțiune,

acestea reprezentând fiecare în parte elementele constitutive cerute de art.

257 C. pen., ci elementele unei unități naturale de infracțiune.

Se constată așadar că în mod greșit

s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen.

De asemenea, Curtea observă că la

momentul comiterii faptei inculpatul avea funcția de agent de poliție în cadrul

I.J.P.F. Galați, având atribuții cel puțin de constatare sau de sancționare a

contravențiilor împrejurare în care apreciază că în cauză erau incidente și

dispozițiile art. 7 alin. (3) în referire la alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Prin conduita sa infracțională

inculpatul a adus atingere relațiilor sociale referitoare la buna desfășurare a

îndatoririlor de serviciu, activitățile de interes public fiind incompatibile

cu ideea de funcționari corupți sau coruptibili, fiind afectat astfel

prestigiul funcției de polițist.

În acest context se constată că deși

instanța de fond a stabilit o corectă stare de fapt, nu i-a acordat valoarea

corespunzătoare în procesul de individualizare judiciară a pedepsei, stabilind

o pedeapsă mult prea redusă în raport cu gradul de pericol social concret al faptei

și de conduita procesuală oscilantă, parțial nesinceră adoptată de inculpat.

Se constată că în mod greșit

instanța de fond a reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă

judiciară prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., lipsa antecedentelor

penale și conduita bună la locul de muncă și în societate anterior săvârșirii

faptei, fiind elemente definitorii în exercitarea funcției de polițist și a

oricărei funcții publice, neputând constitui motiv de reducere a pedepsei sub

minimul prevăzut de lege, în lipsa altor elemente de fapt care coroborate să

conducă la concluzia că într-adevăr inculpatul merita o sancțiune penală mai

blândă.

Pentru considerentele expuse, Curtea

de Apel Galați, secția penală, prin Decizia penală nr. 106/A din 6 noiembrie

2009, a decis următoarele:

A admis apelul declarat de Parchetul

de pe lângă Tribunalul Galați împotriva Sentinței penale nr. 60/F din 2

februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Galați în Dosarul nr. 8588/121/2007.

A desființat în parte Sentința

penală nr. 60/F din 2 februarie 2009 a Tribunalului Galați și în rejudecare:

În baza art. 334 C. proc. pen.

A schimbat încadrarea juridică dată

faptei prin actul de sesizare din infracțiunea de trafic de influență în formă

continuată prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. în infracțiunea de trafic de influență prevăzută de art. 257 alin.

(1) C. pen. cu aplicarea art. 7 alin. (3) în referire la alin. (1) din Legea

nr. 78/2000 și în această încadrare, cu înlăturarea circumstanțelor atenuante

reținute în favoarea inculpatului.

A condamnat pe inculpatul B.S. la 2

ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență.

A menținut dispozițiile privind

suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a celei accesorii

și a majorat termenul de încercare de la 3 ani și 6 luni la 4 ani și 6 luni.

A menținut restul dispozițiilor

sentinței apelate.

A respins ca nefondat apelul

declarat de inculpatul B.S.

A obligat pe apelantul-inculpat la

plata către stat a sumei de 250 RON cu titlu de cheltuieli judiciare din care

suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu va fi

avansată din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești către

Baroul Galați.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, au formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și

inculpatul B.S.

Parchetul a criticat hotărârea

atacată pentru nelegalitate sub aspectul greșitei înlăturări a dispozițiilor

art. 41 alin. (2) C. pen. pentru motivele expuse pe larg în scris și susținute

oral.

În drept, recursul a fost întemeiat

pe dispozițiile art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen.

Inculpatul a criticat hotărârea

instanței de apel pentru netemeinicie sub aspectul greșitei înlăturări a

circumstanței atenuante reținute de prima instanță și a majorării pedepsei

aplicate. Inculpatul a solicitat menținerea dispozițiilor sentinței.

În drept, inculpatul și-a întemeiat

recursul pe dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Examinând hotărârea atacată prin

prisma motivelor formulate și a cazurilor de casare menționate, Înalta Curte

constată că recursurile formulate nu sunt fondate, soluția instanței de apel

fiind legală și temeinică.

Pe baza probelor administrate a fost

stabilită corect situația de fapt, anterior expusă, fiind încadrată

corespunzător și în drept.

Astfel, s-a reținut că fapta

inculpatului B.S. agent de poliție în cadrul I.J.P.F. Galați care, în cursul

anului 2006, a pretins și a primit, diferite sume de bani de la denunțătorul

C.R., lăsând să se înțeleagă că are influență atât la Galați, cât și la

București, în vederea facilitării angajării martorului C.D. ca subofițer la

I.J.P.F. Galați, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic

de influență prevăzut de art. 257 alin. (1) cu referire la art. 7 alin. (3)

raportat la art. 1 din Legea nr. 78/2000.

Potrivit art. 257 C. pen., traficul

de influență este o infracțiune în legătură cu serviciul și constă în primirea

de bunuri de către o persoană sau pretinderea lor ori acceptarea unor promisiuni

în acest sens, pentru a interveni pe lângă un funcționar competent să

îndeplinească un anume act de serviciu, în scopul de a-l determina să facă ori

să nu facă acest act.

Consumarea infracțiunii are loc la

momentul efectivei primiri, pretinderi ori acceptării de promisiuni, toate

referindu-se la foloase patrimoniale pentru inculpat sau pentru oricare altă

persoană, întrucât infracțiunea presupune nu doar rezoluția traficantului de

influență, ci și de acordul cumpărătorului de influență.

Desigur că este posibilă și forma

continuată a infracțiunii, însă săvârșirea mai multor ipostaze ale elementului

material, în raport cu același cumpărător de influență, nu înlătură caracterul

de infracțiune unică prin natura sa.

În cauză, inculpatul, dând de

înțeles că are influență pe lângă diferiți funcționari, a pretins

denunțătorului o sumă de bani, primind ulterior de la acesta în mai multe

"tranșe" suma convenită. În acest caz, activitatea inculpatului B.S.

în ansamblu, se încadrează în dispozițiile art. 257 C. pen., fără aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen.

Infracțiunea de trafic de influență

s-a realizat, prin una din modalitățile sale alternative, în momentul

pretinderii folosului; acțiunile ulterioare, constând în primirea eșalonată a

folosului, deși multiple, constituie, împreună cu acțiunea de pretindere, care

le preceda, o unitate infracțională naturală, ceea ce înseamnă că existența și

pluralitatea lor este nerelevantă pentru ca fapta să fie o infracțiune

continuată așa cum susține parchetul.

Având în vedere considerentele

exprese, Înalta Curte constată că instanța de apel a încadrat, în drept, corect

fapta inculpatului, iar susținerile parchetului nu sunt fondate.

Înalta Curte constată că pedeapsa

aplicată inculpatului a fost corect individualizată în raport cu criteriile

generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv: natura și prețul de pericol

social concret al infracțiunii, modul de acționare și împrejurările comiterii

faptei, urmările socialmente periculoase prin crearea unui sentiment de

neîncredere al opiniei publice în instituțiile publice.

De asemenea, instanța de apel a avut

în vedere că circumstanțele personale pozitive ale inculpatului care este

infractor primar, conduita bună la locul de muncă și în societate anterior

săvârșirii faptei se datorau și funcției de polițist pe care o exercita.

Înalta Curte apreciază că nu există

motive pentru reducerea pedepsei, iar în raport de circumstanțele reale și

personale reținute, sancțiunea aplicată corespunde atât prin cuantum, cât și

prin modalitatea de executare, dublului său scop, educativ și exercitiv, astfel

cum este prevăzut de art. 52 C. pen.

În consecință, având în vedere

considerentele expuse, Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile

formulate de Parchet și inculpat, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și de inculpatul B.S.

împotriva Deciziei penale nr. 106/A din 6 noiembrie 2009 a Curții de Apel

Galați.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4

mai 2010.