ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4025/2009

Asupra contestației în anulare de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 60 din 24 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea în Dosarul nr. 2116/88/2008 s-a dispus condamnarea inculpatului M.G. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. În baza art. 65 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale. Au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

A fost obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile și la plata cheltuielilor judiciare către stat. În fapt, s-a reținut că în data de 5 aprilie 2008, inculpatul M.G., pe fondul unui comportament provocator al părții civile T.G., a lovit-o cu un cuțit în zone vitale, cauzându-i leziuni ce au necesitat internarea sa într-o clinică de specialitate. Prin Decizia penală nr. 52/P din 19 iunie 2009 Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a dispus admiterea apelului declarat de inculpatul M.G. În baza art. 86 1 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 6 ani. Au fost avute în vedere dispozițiile art. 86 4 C. pen.

privind revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere. Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs inculpatul M.G. invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 9, 17 și 18 C. proc. pen. Prin Decizia penală nr. 3217 din 12 octombrie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 211688/2008 s-a dispus respingerea recursului ca fiind tardiv. După rămânerea definitivă a hotărârii, respectiv la data de 26 octombrie 2009, contestatorul M.G. a formulat contestație în anulare invocând cazul de contestație prevăzut de art. 386 lit. a) C. proc. pen., în condițiile în care, la judecarea cauzei a fost lipsă de procedură cu partea vătămată T.G.

Contestația în anulare formulată de contestatorul M.G. este inadmisibilă pentru următoarele considerente: Legea recunoaște dreptul de a face contestație în anulare în primul rând părților din proces și anume inculpatul, partea vătămată, partea civilă și partea responsabilă civilmente. Sub acest aspect, potrivit dispozițiilor art. 387 alin. (1) C. proc. pen., contestația în anulare poate fi făcută de oricare dintre părți, iar contestația pentru motivele prevăzute în art. 386 lit. c) și d) și de către procuror. Textul invocat are în vedere atât partea care a declarat recurs și a căpătat calitatea de recurent, cât și partea cu privire la care s-a declarat recurs, având calitatea de intimat. Se impune a se reține că în privința părților din recurs trebuie făcute distincții în raport de cazul de contestație invocat.

Astfel, pentru primele două cazuri - când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii (art. 386 alin. (1) lit. a)); când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitatea de a se prezenta și de a înștiința instanța de împiedicare (art. 386 alin. (1) lit. b)) - nu poate face contestație decât partea care nu a fost legal citată și a lipsit de la judecata în recurs sau partea care a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța de împiedicarea pe care a avut-o. Nici o altă parte din proces nu poate folosi contestația în anulare, care este proprie numai părți care a lipsit la judecata în recurs.

În cauza dedusă judecății inculpatul M.G. - prezent la data judecării recursului, respectiv la 12 octombrie 2009 - a invocat lipsa de procedură cu partea vătămată T.G., viciu care putea fi invocat, în mod exclusiv, numai de această parte. Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 391 C. proc. pen., se respinge contestația în anulare formulată de contestatorul M.G. ca fiind inadmisibilă. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. contestatorul condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat M.G., împotriva Deciziei penale nr. 3217 din 12 octombrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în Dosarul nr. 2116/88/2008. Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 02 decembrie 2009.