ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6432/2012
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6432/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
La
29 mai 2008, reclamantul M.I.C. a formulat plângere împotriva mai multor încheieri
de carte funciară nenominalizate, pronunțate de O.C.P.I. Zărnești, solicitând să
se dispună înscrierea sa ca proprietar în mai multe cărți funciare.
Prin sentința civilă nr. 1673, Judecătoria
Zărnești a respins plângerea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, prima
instanță a reținut că petentul nu a produs nicio dovadă privind îndreptățirea sa
la înscrierea în cărțile funciare aferente imobilelor de care pretinde că a fost
„deposedat” abuziv, singurul înscris de acest fel fiind o copie a testamentului
autentificat de către notarul B.I., la data de 07 martie 1996 și care cuprinde voința
pentru cauză de moarte a numitei K.S., constând în testarea întregii sale averi
în favoarea petentului. Petentul nu a făcut nicio dovadă a bunurilor cuprinse în
patrimoniul succesoral al autoarei sale, susținând însă că i se cuvin și bunurile
„rudelor” acesteia, pentru care a depus extrase de carte funciară doveditoare, susținere
evident neîntemeiată date fiind limitele dobândirii moștenirii, circumscrise strict
la bunurile aflate în patrimoniul testatorului în momentul decesului și de care
acesta putea dispune în mod liber în timpul vieții. Legatul universal nu se referă
la bunuri determinate, ci se caracterizează prin conferirea vocației la întreaga
moștenire, constând în posibilitatea legatarului de a culege emolumentul moștenirii
determinat strict în componența sa concretă din momentul decesului, până la acel
moment putând interveni schimbări care să mărească sau să micșoreze patrimoniul
testatorului.
Este de notorietate că în cazul unor imobile
care au făcut obiectul legilor proprietății, la momentul preluării de către stat
nu au fost efectuate operațiunile de înscriere a statului ca proprietar, ceea ce
nu are semnificația faptului că ulterior anului 1991 aceste imobile au revenit de
drept în patrimoniul proprietarilor anterior înscriși, ci numai în condițiile speciale
reglementate de Legea nr. 18/1991 și legile ce i-au succedat, condiția sine qua
non fiind o cerere depusa de către persoanele îndreptățite până la termenul limită
stabilit de Legea nr. 247/2005.
Concluzionând, instanța a reținut că petentul
nu a făcut dovada niciunui demers de acest fel, în termenul legal, sau a vreunei
decizii a Comisiilor de aplicare a legilor fondului funciar care să îl îndreptățească
la înscrierea sa ca proprietar, nedepunând nici o documentație în sensul solicitat
de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 7/1996.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel
reclamantul.
Prin decizia nr. 109/AP din 15 aprilie
2011, Tribunalul Brașov, secția civilă, a menținut sentința Tribunalului prin respingerea,
ca nefondat, a apelului reclamantului.
Recursul declarat de reclamant împotriva
deciziei Tribunalului a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Brașov, secția
civilă, prin decizia nr. 9/Rcc din 28 iunie 2012.
Împotriva acestei din urmă decizii, reclamantul
a declarat un nou recurs înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție
la 16 august 2011.
Înalta Curte urmează să rețină caracterul
inadmisibil al recursului, față de considerentele ce urmează:
Potrivit dispozițiilor art. 299 alin.
(1) C. proc. civ., pot constitui obiect al recursului, hotărârile date fără drept
de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile
altor organe cu activitate jurisdicțională.
Hotărârea prin care s-a soluționat calea
de atac a recursului are, conform art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., caracter
irevocabil și este nesusceptibilă de a mai fi supusă controlului legalității, prin
intermediul unui alt recurs.
În speță, un recurs la recurs nu poate
forma obiect de examinare, întrucât se încalcă dispozițiile procedurale mai sus
evocate și principiul unicității declarării unei căi de atac.
În consecință, recursul este inadmisibil
și va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat
de reclamantul M.I.C. împotriva deciziei nr. 9/Rcc din 28 iunie 2011 a Curții de
Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte
de muncă și asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19
octombrie 2012.