ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6432/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: La 29 mai 2008, reclamantul M.I.C. a formulat plângere împotriva mai multor încheieri de carte funciară nenominalizate, pronunțate de O.C.P.I. Zărnești, solicitând să se dispună înscrierea sa ca proprietar în mai multe cărți funciare. Prin sentința civilă nr. 1673, Judecătoria Zărnești a respins plângerea ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că petentul nu a produs nicio dovadă privind îndreptățirea sa la înscrierea în cărțile funciare aferente imobilelor de care pretinde că a fost „deposedat” abuziv, singurul înscris de acest fel fiind o copie a testamentului autentificat de către notarul B.I., la data de 07 martie 1996 și care cuprinde voința pentru cauză de moarte a numitei K.S., constând în testarea întregii sale averi în favoarea petentului.

Petentul nu a făcut nicio dovadă a bunurilor cuprinse în patrimoniul succesoral al autoarei sale, susținând însă că i se cuvin și bunurile „rudelor” acesteia, pentru care a depus extrase de carte funciară doveditoare, susținere evident neîntemeiată date fiind limitele dobândirii moștenirii, circumscrise strict la bunurile aflate în patrimoniul testatorului în momentul decesului și de care acesta putea dispune în mod liber în timpul vieții. Legatul universal nu se referă la bunuri determinate, ci se caracterizează prin conferirea vocației la întreaga moștenire, constând în posibilitatea legatarului de a culege emolumentul moștenirii determinat strict în componența sa concretă din momentul decesului, până la acel moment putând interveni schimbări care să mărească sau să micșoreze patrimoniul testatorului.

Este de notorietate că în cazul unor imobile care au făcut obiectul legilor proprietății, la momentul preluării de către stat nu au fost efectuate operațiunile de înscriere a statului ca proprietar, ceea ce nu are semnificația faptului că ulterior anului 1991 aceste imobile au revenit de drept în patrimoniul proprietarilor anterior înscriși, ci numai în condițiile speciale reglementate de Legea nr. 18/1991 și legile ce i-au succedat, condiția sine qua non fiind o cerere depusa de către persoanele îndreptățite până la termenul limită stabilit de Legea nr. 247/2005. Concluzionând, instanța a reținut că petentul nu a făcut dovada niciunui demers de acest fel, în termenul legal, sau a vreunei decizii a Comisiilor de aplicare a legilor fondului funciar care să îl îndreptățească la înscrierea sa ca proprietar, nedepunând nici o documentație în sensul solicitat de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 7/1996.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul. Prin decizia nr. 109/AP din 15 aprilie 2011, Tribunalul Brașov, secția civilă, a menținut sentința Tribunalului prin respingerea, ca nefondat, a apelului reclamantului. Recursul declarat de reclamant împotriva deciziei Tribunalului a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, prin decizia nr. 9/Rcc din 28 iunie 2012. Împotriva acestei din urmă decizii, reclamantul a declarat un nou recurs înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 16 august 2011. Înalta Curte urmează să rețină caracterul inadmisibil al recursului, față de considerentele ce urmează: Potrivit dispozițiilor art. 299 alin. (1) C. proc.

civ., pot constitui obiect al recursului, hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională. Hotărârea prin care s-a soluționat calea de atac a recursului are, conform art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., caracter irevocabil și este nesusceptibilă de a mai fi supusă controlului legalității, prin intermediul unui alt recurs. În speță, un recurs la recurs nu poate forma obiect de examinare, întrucât se încalcă dispozițiile procedurale mai sus evocate și principiul unicității declarării unei căi de atac. În consecință, recursul este inadmisibil și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul M.I.C. împotriva deciziei nr. 9/Rcc din 28 iunie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 octombrie 2012.