ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 12.06.2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4308/2012

HOTĂRÂRE
12.06.2012
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4308/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin sentința nr. 728 din 22 mai 2007, Tribunalul București,

secția a III-a civilă, a respins contestația formulată de B.C. împotriva

Ordinului nr. 3052 din 12 ianuarie 2005, emis de Ministerul Educației și

Cercetării, Tineretului și Sportului, prin care i s-a respins notificarea

formulată în baza Legii nr. 10/2001, ce viza restituirea în natură a imobilului

din Botoșani, cu motivarea că imobilul nu intră în sfera de reglementare a

legii speciale, fiind preluat prin sentința civilă nr. 345/1953, ca urmare a

neachitării impozitelor restante de către fostul proprietar.

Soluția a fost menținută de Curtea

de Apel București, secția a III-a civilă, și pentru cauze cu minori și de

familie, care prin decizia nr. 523/A din 19 mai 2011, a respins apelul

contestatoarei reținând în esență că, potrivit art. 1169 C. civ., aceasta trebuia

să facă dovada împrejurării că autorul său nu și-a putut exercita drepturile

datorită unor măsuri abuzive impuse de stat.

Împotriva ultimei hotărâri, în

termen legal a declarat recurs reclamanta B.C., invocând temeiurile prevăzute

de art. 304, pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.

Susținerea de fapte și afirmații din

cuprinsul cererii de recurs nu este structurată din punct de vedere juridic în

așa fel încât să se poată reține vreo critică susceptibilă a fi încadrată în

temeiurile invocate.

Recursul este nul.

Cauza recursului constă în

nelegalitatea sau netemeinicia hotărârii ce se atacă pe această cale, care

trebuie să îmbrace una din formele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Așadar,

simpla nemulțumire a părții de hotărârea pronunțată nu este suficientă, după

cum nu este suficientă nici afirmația generală că hotărârea atacată este

nelegală sau netemeinică, recurentul fiind obligat să își sprijine recursul pe

cel puțin unul din motivele prevăzute limitativ de lege.

Potrivit art. 302

1

lit.

c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de

nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz,

mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu, separat.

Motivele de recurs sunt arătate

limitativ de art. 304 C. proc. civ., iar art. 306 alin. (1) C. proc. civ.

prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu

excepția cazurilor prevăzute la alin. (1), care se referă la motivele de ordine

publică.

A motiva recursul înseamnă, pe de o

parte, arătarea motivului de recurs, prin indicarea unuia dintre motivele

prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea

acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al

instanței, raportat la soluția pronunțată și la motivul de recurs invocat.

În prezenta cauză, recurenta nu s-a

conformat exigențelor cerute de art. 302

1

lit. c) C. proc. civ.

Aceasta a declarat recurs în

termenul prevăzut de lege și a invocat temeiurile prevăzute de art. 304 pct. 7,

8 și 9 C. proc. civ., dar nu a formulat critici care să facă posibilă

încadrarea în textele invocate.

Instanța învestită cu judecarea

recursului poate exercita un control judecătoresc eficient, numai în măsura în

care astfel de motive sunt indicate și dezvoltate într-o formă explicită, ceea

ce nu s-a realizat în cauză.

De asemenea, Înalta Curte nu a

constatat nici existența unor motive pe care, din oficiu, să le poată pune în

discuția părților și asupra cărora să delibereze.

Susținerile recurentei, care nu fac

posibilă încadrarea în temeiurile de recurs invocate și nici în alte motive din

cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., nu sunt susceptibile de a fi

examinate pe fond și, conform art. 306 alin. (1) C. proc. civ., se va constata

nul recursul declarat de reclamantă.

Constată nul recursul declarat de

contestatoarea B.C. împotriva deciziei nr. 523A din 19 mai 2011 a Curții de

Apel București, secția a-III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 iunie 2012.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-04-03
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2453/2012
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința nr. 1501 din 20 noiembrie 2007, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată la 17 aprilie 2003, prin care reclamantul P.A. a solicitat in
ÎCCJ 2012-09-13
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5260/2012
ului, însă, în mod nejustificat nu s-a procedat la emiterea dispoziției de restituire, în prezent terenul trecând în proprietatea altor persoane și fiind edificată o construcție pe acesta. Prin sentința civilă nr. 1365 din 19 noiembrie 2009
ÎCCJ 2012-04-25
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2774/2012
vedere aspectul că imobilul face obiectul legii speciale de restituire, reclamanții având posibilitatea redobândirii acestui imobil în procedura instituită de Legea nr. 10/2001, în raport de dispozițiile art. 6 din Legea nr. 213/1998, recla
ÎCCJ 2012-10-29
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6553/2012
aduse prin O.U.G. nr. 81/2007, coroborat cu art. 1 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, referitor la cele două înscrisuri care atestă imposibilitatea restituirii în natură, care datează din 12 iunie 2007 și 10 aprilie 2008 și nu corespund datei
ÎCCJ 2012-11-26
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7227/2012
nțată în legătură cu imobilul revendicat și care a rămas în proprietatea statului, încălcând, și sub acest aspect, dispozițiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ. Sunt întrunite, în consecință, cerințele motivului de recurs prevăzut de art. 304
Sursă