ÎCCJ, Secția penală

Asupra

plângerii de față,

În baza

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin rezoluția din 18 iulie 2011

pronunțată în Dosarul nr. 223/P/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, în temeiul

art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de prim-ministrul E.B. sub aspectul

săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 208 - art. 209 și art. 246 C. pen.

Pe baza examinării

materialului de urmărire penală s-au reținut următoarele:

La data de 24

ianuarie 2011 a fost înregistrată la secția de urmărire penală și criminalistică

plângerea prin care petentul H.A. a solicitat să se efectueze cercetări față de

prim-ministrul E.B. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 208

C. pen.

În motivarea plângerii

persoana vătămată a arătat că în luna ianuarie 2011 a primit o pensie mai mică decât

în luna decembrie 2010 prin diminuarea cuantumului acesteia cu suma de 45 RON și

că vinovat de această reducere este prim-ministrul care, prin încălcarea dispozițiilor

constituționale referitoare la dreptul de proprietate, a dispus diminuarea pensiilor.

În argumentarea

soluției de neîncepere a urmăririi penale, procurorul a reținut că potrivit

art. 228 alin. (1) C. proc. pen. organul de urmărire penală sesizat prin vreunul

din modurile prevăzute în art. 221 C. proc. pen. dispune prin rezoluție începerea

urmăririi penale, când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare

efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a

acțiunii penale prevăzute la art. 10. în speță sunt aplicabile dispozițiile

art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Astfel, adoptarea

cu respectarea dispozițiilor legale, a unui act normativ apreciat ca necesar de

către autoritatea competentă nu poate constitui o faptă prevăzută de legea penală.

Reducerea pensiei

persoanei vătămate prin reținerea contribuției pentru asigurările sociale de sănătate

nu a fost arbitrară, ci justificată de interesul public, de aprecierea asupra unor

situații urgente și extraordinare a căror reglementare nu putea fi amânată. Dacă

măsurile dispuse de un guvern în mod legal sunt nepopulare, răspunderea membrilor

acestuia nu poate fi decât politică.

Nemulțumit de

soluția adoptată, petentul H.A. s-a adresat cu plângere în condițiile prevăzute

de art. 278

1

C. proc. pen. instanței de judecată competente, respectiv

Înaltei Curți de Casație și Justiție, plângerea fiind înregistrată pe rolul acestei

instanțe la data de 13 septembrie 2011.

Examinând actele

și lucrările dosarului, Înalta Curte reține următoarele:

Plângerea adresată

instanței de judecată competente de către persoana nemulțumită de modul în care

a fost soluționată în cadrul Ministerului Public plângerea prevăzută de art. 275-278

C. proc. pen. are, între altele, natura juridică a unei căi de atac și vizează controlul

judecătoresc al soluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori,

după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare

a urmăririi penale.

Această plângere,

astfel cum a fost reglementată prin art. 278

1

C. proc. pen., de natură

a da eficiență dispozițiilor art. 21 din Constituția României și art. 13 din Convenția

pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale investește instanța,

sub un prim aspect, cu examinarea legalității și temeiniciei rezoluției sau, după

caz, a ordonanței atacate.

Cum soluționarea

plângerii nu a fost reglementată printr-o procedură specială, aceasta este supusă

regimului căilor ordinare de atac și, ca atare, nu are aptitudinea provocării unui

control judecătoresc în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală.

Rezultă, așadar,

că, sesizată cu plângerea menționată, instanța de judecată nu este investită cu

atribuții de urmărire penală, așa încât controlul judecătoresc privește exclusiv

efectuarea actelor premergătoare sau, după caz, a urmăririi penale, cu respectarea

dispozițiilor legii procesuale.

În raport de concluziile

pe care această examinare le impune, cu referire la lucrările din dosarul cauzei

și a oricăror înscrisuri noi prezentate, instanța de judecată competentă pronunță

una din soluțiile prevăzute de art. 278

1

alin. (8) C. proc. pen.

În prezenta cauză

se constată că soluția adoptată de parchet față de intimatul E.B. este legală și

temeinică, având în vedere intervenția art. 10 lit. a) C. proc. pen., împrejurare

care a determinat în mod just pronunțarea soluției de neîncepere a urmăririi penale

față de acesta, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 208 -

art. 209 și art. 246 C. pen., întrucât faptele reclamate nu există, nefiind conturate

indiciile ale săvârșirii acestei infracțiuni.

Pentru considerentele

expuse, având în vedere că din actele premergătoare efectuate rezultă că intimatul

nu a comis vreo faptă care să atragă răspunderea penală a acestuia, Înalta

Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 278 alin. (8) lit. a) C. proc. pen.,

va respinge ca nefondată plângerea formulată împotriva rezoluției prin care s-a

dispus neînceperea urmăririi penale față de intimatul E.B., sub aspectul săvârșirii

infracțiunii infracțiunilor prevăzute de art. 208 - art. 209 și art. 246 C.

pen., rezoluție care va fi menținută.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., petentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat, în sumă de 200 RON, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca nefondată,

plângerea formulată de petentul H.A.

Împotriva rezoluției

din 18 iulie 2011 adoptată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția de urmărire penală și criminalistică.

Menține rezoluția

atacată.

Obligă petentul la plata sumei de

200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi

17 ianuarie 2012.