ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin plângerea întemeiată pe dispozițiile art. 278 2 C. proc. pen., înregistrată sub nr. 9398/1/2011, petiționarul B.E. a solicitat desființarea soluției adoptate în dosarul nr. 2413/VIII-1/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică. În motivarea plângerii, petiționarul a arătat că este nemulțumit de soluția adoptată de procuror, care este netemeinică și nelegală întrucât nu s-au efectuat nici un fel de cercetări în cauză. Din analiza actelor dosarului, se reține că prin rezoluția nr. 2413/VIII-1/2011 din 14 noiembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, s-a dispus închiderea și arhivarea plângerii formulate de petiționarul B.E.

În motivare s-a reținut, în esență, că aspectele sesizate de petiționar au făcut obiectul dosarelor penale nr. 1250/P/2010 și nr. 386/P/2011, în care s-a dispus, în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale, din actele premergătoare rezultând că faptele reclamate nu există în materialitatea lor, iar soluția a fost comunicată petiționarului. Potrivit art. 278 l C. proc. pen., după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 C. proc. pen. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței, ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277, art. 278 C. proc.

pen., la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță. Interpretând per a contrario dispozițiile legale sus-menționate, rezultă că plângerea formulată de către petiționar împotriva unei rezoluții a procurorului prin care s-a dispus închiderea și arhivarea plângerii este inadmisibilă, întrucât acest act nu se regăsește printre cele limitativ enumerate de art. 278 1 C. proc. pen., în acest sens fiind și decizia nr. LVII (57)/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., va respinge ca inadmisibilă plângerea formulată împotriva rezoluției nr. 2413/VIII-1/2011 din 14 noiembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiționarul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 lei, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE Respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiționarul B.E. împotriva rezoluției nr. 2413/VIII-1/2011 din 14 noiembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică. Obligă petiționarul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 martie 2012.