ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale

de față;

La data de 7

septembrie 2009 a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe plângerea penală

formulată de petiționarul A.I. împotriva magistratului S.V., procuror la

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,sub aspectul

săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, favorizarea

infractorului și fals intelectual.

În motivarea

plângerii se arată că la data de 13 august 2009 a înaintat la Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție o plângere penală împotriva

magistratului susmenționat, la care nu a primit până în prezent nici un

răspuns.

În drept,petentul a

invocat disp. art. 278

1

alin. (2) C. proc. pen.

Curtea reține că,

potrivit art. 278

1

C. proc. pen.,cenzura instanței de judecată este

limitată la soluțiile de neurmărire sau netrimitere în judecată,neputându-se

interfera în activitatea organului de urmărire penală până la emiterea unei

asemenea soluții și,cu atât mai puțin,în lipsa unei asemenea soluții.

În același

timp,plângerea,ca modalitate de sesizare prev. de art. 222 C. proc. pen.,trebuie

să cuprindă descrierea faptei care formează obiectul său;în lipsa acestei

mențiuni obligatorii,organul de urmărire penală se află practic în

imposibilitate de a efectua cercetări în cauză și de a dispune asupra începerii

urmăririi penale,în condițiile prev. de art. 228 C. proc. pen.

Este adevărat că

potrivit art. 222 alin. (7) C. proc. pen., în situația în care a fost greșit

îndreptată,plângerea se trimite organului competent,însă această dispoziție

legală are în vedere situația în care plângerea cuprinde formal mențiunile

înscrise în art. 222 alin. (2) C. proc. pen.

Or, în speță, Curtea

constată pe de o parte că în cauză organul de urmărire penală nu a dispus una

dintre soluțiile care,potrivit art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen.,pot

fi atacate în fața instanței (lucru pe care însuși petentul îl recunoaște în

plângerea adresată Curții),iar pe de altă parte că,deși intitulată „plângere

penală”, aceasta nu cuprinde una dintre mențiunile obligatorii,respectiv

descrierea faptei imputate intimatului.

În aceste

condiții,nefiind incidente nici disp. art. 278

1

C. proc. pen. și

nici cele ale art. 222 alin. (7) C. proc. pen.,Curtea va respinge ca

inadmisibilă plângerea petentului,obligându-l la plata cheltuielilor judiciare

către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge ca

inadmisibilă

plângerea

formulată de petiționarul A.I.

Obligă petiționarul

la plata sumei de 200 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință

publică, azi 22 octombrie 2009.