ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale

de față;

La data de 26

octombrie 2009 a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe plângerea penală

formulată de petiționarul A.I. împotriva

magistraților

R.A.P., E.C.P., I.I., A.V., M.D., E.D.M.,

I.D., E.C. și S.C.M.

,

judecători la Înalta Curte de Casație și Justiție,sub aspectul

săvârșirii

infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, favorizarea

infractorului fals intelectual și nerespectarea hotărârilor judecătorești.

În motivarea

plângerii se arată că la data de 28 septembrie 2009 a înaintat la Parchetul de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție o plângere penală împotriva

magistraților susmenționați, la care nu a primit până în prezent nici un

răspuns.

În drept,petentul a

invocat disp. art. 278

1

alin. (2) C. proc. pen.

Curtea reține că,

potrivit art. 278

1

C. proc. pen.,cenzura instanței de judecată este

limitată la soluțiile de neurmărire sau netrimitere în judecată,neputându-se

interfera în activitatea organului de urmărire penală până la emiterea unei

asemenea soluții și,cu atât mai puțin, în lipsa unei asemenea soluții.

În același

timp,plângerea,ca modalitate de sesizare prev. de art. 222 C. proc. pen.,trebuie

să cuprindă descrierea faptei care formează obiectul său;în lipsa acestei

mențiuni obligatorii,organul de urmărire penală se află practic în

imposibilitate de a efectua cercetări în cauză și de a dispune asupra începerii

urmăririi penale,în condițiile prev. de art. 228 C. proc. pen.

Este adevărat că

potrivit art. 222 alin. (7) C. proc. pen.,în situația în care a fost greșit îndreptată,

plângerea se trimite organului competent,însă această dispoziție legală are în

vedere situația în care plângerea cuprinde formal mențiunile înscrise în art. 222

alin. (2) C. proc. pen.

Or, în speță, Curtea

constată pe de o parte că în cauză organul de urmărire penală nu a dispus una

dintre soluțiile care,potrivit art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen.,pot

fi atacate în fața instanței (lucru pe care însuși petentul îl recunoaște în

plângerea adresată Curții), iar pe de altă parte că,deși intitulată „plângere

penală”, aceasta nu cuprinde una dintre mențiunile obligatorii,respectiv

descrierea faptei imputate intimaților.

În aceste condiții, nefiind

incidente nici disp. art. 278

1

C. proc. pen. și nici cele ale art. 222

alin. (7) C. proc. pen., Curtea va respinge ca inadmisibilă plângerea

petentului, obligându-l la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art.

192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge ca

inadmisibilă

plângerea

formulată de petiționarul A.I.

Obligă petiționarul

la plata sumei de 300 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință

publică, azi 3 decembrie 2009.