ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale de față;

La data de 8 iulie 2009 a fost

înregistrată pe rolul acestei instanțe plângerea penală formulată de

petiționarul A.I. împotriva magistraților A.P., I.C.M.,

M.C.B., V.C.P., V.D.I.,

D.A., I.M., N.B.I. și B.M. judecători la Înalta

Curte de Casație și Justiție, precum și

E.N.,

procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, sub

aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor, favorizarea infractorului și fals intelectual.

Î

n motivarea plângerii se arată că la data de 12

iunie 2009 a

înaintat la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție o plângere penală împotriva magistraților susmenționați, la care nu

a primit până în prezent nici un răspuns.

În

drept, petentul a invocat disp. art. 278/1 alin. (2) C. proc. pen.

Curtea reține că, potrivit art. 278/1 C. proc.

pen., cenzura instanței

de judecată este limitată la soluțiile de

neurmărire sau netrimitere în judecată, neputându-se interfera în activitatea

organului de urmărire penală până la emiterea unei asemenea soluții și, cu atât

mai puțin în lipsa unei asemenea soluții.

Î

n același timp, plângerea, ca modalitate de

sesizare prev. de

art. 222 C. proc. pen., trebuie să cuprindă

descrierea faptei care formează obiectul său; în lipsa acestei mențiuni

obligatorii, organul de urmărire penală se află practic în imposibilitate de a

efectua

cercetări în cauză și de a dispune

asupra începerii urmăririi penale

, în condițiile prev.

de art. 228 C. proc. pen.

Este adevărat că potrivit art. 222 alin. (7) C.

proc. pen., în situația în

care a fost greșit îndreptată, plângerea se

trimite organului competent însă această dispoziție legală are în vedere

situația în

care plângerea cuprinde formal

mențiunile înscrise in art. 22 alin. (2)

C. proc. pen.

Or, în

speță, Curtea constată pe de o parte că în cauză organul de urmărire penală nu

a dispus una dintre soluțiile

care, potrivit

art. 278/1 alin. (1) C. proc. pen., pot fi atacate în fața instanței

(lucru pe care însuși petentul îl recunoaște în

plângerea adresată

Curții), iar pe de altă parte că, deși intitulată

„plângere penală", aceasta nu cuprinde una dintre mențiunile obligatorii, respectiv

descrierea faptei imputate intimaților.

În

aceste condiții, nefiind incidente nici disp. art.2 78/1

C. proc. pen. și nici cele ale art. 222 alin. (7)

C. proc. pen., Curtea va respinge

ca inadmisibilă plângerea petentului, obligându-l

la plata

cheltuielilor judiciare către stat

conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge ca

inadmisibilă plângerea formulată de petiționarul

A.I.

Obligă petiționarul la plata sumei de 200 de

lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică, azi 30 octombrie

2009.