ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale

de față;

La data de 19 octombrie 2009 a fost

înregistrată pe rolul acestei instanțe plângerea penală formulată de

petiționarul A.I. împotriva magistratului F.M.D.

, procuror la Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție,sub aspectul

săvârșirii infracțiunilor de abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor,favorizarea infractorului,fals

intelectual, nerespectarea hotărârilor judecătorești și conflict de interese.

În motivarea

plângerii se arată că prin rezoluția adoptată sub nr. 9743/4685/II/2/2009 a

Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul

Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, realizează nu conflict de

interese,cercetându-și șeful ierarhic superior direct.

În drept, petentul a

invocat disp. art. 275 C. proc. pen.

Curtea reține că,

potrivit art. 278

1

C. proc. pen.,cenzura instanței de judecată este

limitată la soluțiile de neurmărire sau netrimitere în judecată,neputându-se

interfera în activitatea organului de urmărire penală până la emiterea unei

asemenea soluții și,cu atât mai puțin,în lipsa unei asemenea soluții.

În același timp,plângerea,ca

modalitate de sesizare prev. de art. 222 C. proc. pen.,trebuie să cuprindă

descrierea faptei care formează obiectul său; în lipsa acestei mențiuni

obligatorii, organul de urmărire penală se află practic în imposibilitate de a

efectua cercetări în cauză și de a dispune asupra începerii urmăririi penale,în

condițiile prev. de art. 228 C. proc. pen.

Este adevărat că

potrivit art. 222 alin. (7) C. proc. pen.,în situația în care a fost greșit

îndreptată,plângerea se trimite organului competent, însă această dispoziție

legală are în vedere situația în care plângerea cuprinde formal mențiunile

înscrise în art. 222 alin. (2) C. proc. pen.

Or, în speță, Curtea

constată pe de o parte că în cauză organul de urmărire penală nu a dispus una

dintre soluțiile care,potrivit art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., pot

fi atacate în fața instanței (lucru pe care însuși petentul îl recunoaște

implicit în plângerea adresată Curții), iar pe de altă parte că, deși

intitulată „plângere penală”, aceasta nu cuprinde una dintre mențiunile

obligatorii,respectiv descrierea faptei imputate intimaților.

În aceste

condiții,nefiind incidente nici disp. art. 278

1

C. proc. pen. și

nici cele ale art. 222 alin. (7) C. proc. pen., Curtea va respinge ca

inadmisibilă plângerea petentului,obligându-l la plata cheltuielilor judiciare

către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge ca

inadmisibilă

plângerea

formulată de petiționarul A.I.

Obligă petiționarul

la plata sumei de 200 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință

publică, azi 19 noiembrie 2009.