ÎCCJ, Secția penală

Asupra

plângerii de față

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

La data de 13

decembrie 2011, s-a înregistrat pe rolul Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția penală, plângerea formulată de

petiționara

M.S.F. împotriva rezoluției din 14 octombrie 2011 dată în dosarul nr. 1043/P/2011

al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Urmărire

Penală și Criminalistică.

Prin rezoluția

din 14 octombrie 2011 dată în dosarul nr. 1043/P/2011 al Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Urmărire Penală și

Criminalistică, s-a dispus

neînceperea urmăririi penale, în baza art. 228 alin.

(6) raportat la art. 10

alin. (1) lit. a) C. proc. pen., față de B.E.,

Prim-ministru al

Guvernului României, sub

aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute

de art. 261 și art. 262 C.

muncii, republicat, respectiv, art. 271 și art. 246 C. pen., reținându-se că

faptele nu există în materialitatea lor, pentru următoarele motive :

Petenta a

formulat plângere, susținând că organele abilitate refuză să pună în executare

sentința civilă nr. 18 din 10 septembrie 2008 a Curții de Apel Timișoara. A mai

invocat faptul că Tribunalul Arad i-a respins recursul, prin decizia civilă nr.

1088/R din 16 decembrie 2009, cu motivarea că potrivit prevederilor art. 1 alin.

(2) din O.U.G. nr. 71/2009, plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești,

având ca obiect acordarea unor drepturi de

natură salarială, stabilite

în favoarea personalului din sectorul

bugetar, devenite executorii

până la 31

decembrie 2009, se va realiza potrivit unei proceduri de

executare pe

anii 2010, 2011, 2012.

Petenta a

susținut că O.U.G. nr. 71/2009 este nelegală și neconstituțională, întrucât

tergiversează plata drepturilor salariale acordate printr-o hotărâre

judecătorească, care nu poate fi pusă

astfel

în executare, solicitând a se reține culpa premierului E.B.

prin

adoptarea acestei ordonanțe, în scopul de fraudare în dauna

avutului personal, a dreptului de proprietate, bun

câștigat prin Legea

nr. 567/2004 în vigoare.

Cu privire la

fapta de nerespectare a hotărârii judecătorești definitive, procurorul a

reținut că aspectele sesizate de petenta nu intră sub incidența prevederilor

art. 271 C. pen., care reglementează alt sistem de relații sociale.

S-a reținut că

aspectele semnalate nu se circumscriu nici în prevederile art. 261 C. muncii,

nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, care se

referă la neexecutarea

unei hotărâri

judecătorești definitive privind reintegrarea în muncă a

unui salariat.

Pentru aceste motive, s-a apreciat că în sarcina

intimatului nu

poate fi reținută niciuna din infracțiunile reclamate de

petenta, întrucât prevederile ordonanței sus-menționate nu au urmărit lezarea

intereselor legale ale petentei, fiind un act emis de Primul-ministru în

exercitarea prerogativelor sale legale.

Rezoluția de

neîncepere a urmăririi penale a fost ulterior

confirmată,

prin rezoluția nr. 2695/ll-2/2011 din 15 noiembrie 2011 a procurorului șef al

Secției de Urmărire penală și criminalistică.

Plângerea

petiționarei, formulată la instanță, nu este fondată.

Din examinarea

lucrărilor și actelor dosarului, rezultă că soluția procurorului este temeinică

și legală.

Într-adevăr, așa cum rezultă din actele premergătoare

efectuate în cauză, în cauză nu sunt indicii cu privire la săvârșirea

infracțiunilor reclamate în sarcina intimatului.

Nemulțumirea

petiționarei referitoare la modul de desfășurare a prerogativelor intimatului,

în calitate de Prim ministru, nu poate constitui prin ea însăși infracțiunea

incriminată de legiuitor, prin textul art. 246 C. pen., și nici infracțiunile

prevăzute de Codul muncii. Măsurile luate de șeful executivului, într-un anume

context economic și în exercitarea prerogativelor sale legale nu pot antrena

răspunderea penală a acestuia, decât în măsura în care există probe că a

acționat cu rea-credință.

Or, în cauză,

nu au rezultat indicii cu privire la săvârșirea vreunei fapte prevăzute de

legea penală de către intimat.

În raport de

considerentele expuse, se constată că rezoluția de neîncepere a urmăririi

penale este temeinică și legală, urmând a fi respinsă, ca nefondată, plângerea formulată

de petiționara M.S.F. împotriva rezoluției din 14 octombrie 2011 dată în

dosarul nr. 1043/P/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, Secția Urmărire Penală și Criminalistică, cu obligarea acesteia la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge, ca

nefondată, plângerea formulată de petiționara M.S.F. împotriva rezoluției din

14 octombrie 2011 dată în dosarul nr. 1043/P/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, Secția Urmărire Penală și Criminalistică,

rezoluție pe care o menține.

Obligă

petiționara la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 26 aprilie 2012.