ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 13 decembrie 2011, s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, plângerea formulată de petiționara M.S.F. împotriva rezoluției din 14 octombrie 2011 dată în dosarul nr. 1043/P/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Urmărire Penală și Criminalistică. Prin rezoluția din 14 octombrie 2011 dată în dosarul nr. 1043/P/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Urmărire Penală și Criminalistică, s-a dispus neînceperea urmăririi penale, în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen., față de B.E., Prim-ministru al Guvernului României, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 261 și art. 262 C. muncii, republicat, respectiv, art. 271 și art. 246 C. pen., reținându-se că faptele nu există în materialitatea lor, pentru următoarele motive : Petenta a formulat plângere, susținând că organele abilitate refuză să pună în executare sentința civilă nr. 18 din 10 septembrie 2008 a Curții de Apel Timișoara. A mai invocat faptul că Tribunalul Arad i-a respins recursul, prin decizia civilă nr. 1088/R din 16 decembrie 2009, cu motivarea că potrivit prevederilor art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 71/2009, plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești, având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială, stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la 31 decembrie 2009, se va realiza potrivit unei proceduri de executare pe anii 2010, 2011, 2012. Petenta a susținut că O.U.G.

nr. 71/2009 este nelegală și neconstituțională, întrucât tergiversează plata drepturilor salariale acordate printr-o hotărâre judecătorească, care nu poate fi pusă astfel în executare, solicitând a se reține culpa premierului E.B. prin adoptarea acestei ordonanțe, în scopul de fraudare în dauna avutului personal, a dreptului de proprietate, bun câștigat prin Legea nr. 567/2004 în vigoare. Cu privire la fapta de nerespectare a hotărârii judecătorești definitive, procurorul a reținut că aspectele sesizate de petenta nu intră sub incidența prevederilor art. 271 C. pen., care reglementează alt sistem de relații sociale. S-a reținut că aspectele semnalate nu se circumscriu nici în prevederile art. 261 C. muncii, nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, care se referă la neexecutarea unei hotărâri judecătorești definitive privind reintegrarea în muncă a unui salariat.

Pentru aceste motive, s-a apreciat că în sarcina intimatului nu poate fi reținută niciuna din infracțiunile reclamate de petenta, întrucât prevederile ordonanței sus-menționate nu au urmărit lezarea intereselor legale ale petentei, fiind un act emis de Primul-ministru în exercitarea prerogativelor sale legale. Rezoluția de neîncepere a urmăririi penale a fost ulterior confirmată, prin rezoluția nr. 2695/ll-2/2011 din 15 noiembrie 2011 a procurorului șef al Secției de Urmărire penală și criminalistică. Plângerea petiționarei, formulată la instanță, nu este fondată. Din examinarea lucrărilor și actelor dosarului, rezultă că soluția procurorului este temeinică și legală. Într-adevăr, așa cum rezultă din actele premergătoare efectuate în cauză, în cauză nu sunt indicii cu privire la săvârșirea infracțiunilor reclamate în sarcina intimatului.

Nemulțumirea petiționarei referitoare la modul de desfășurare a prerogativelor intimatului, în calitate de Prim ministru, nu poate constitui prin ea însăși infracțiunea incriminată de legiuitor, prin textul art. 246 C. pen., și nici infracțiunile prevăzute de Codul muncii. Măsurile luate de șeful executivului, într-un anume context economic și în exercitarea prerogativelor sale legale nu pot antrena răspunderea penală a acestuia, decât în măsura în care există probe că a acționat cu rea-credință. Or, în cauză, nu au rezultat indicii cu privire la săvârșirea vreunei fapte prevăzute de legea penală de către intimat. În raport de considerentele expuse, se constată că rezoluția de neîncepere a urmăririi penale este temeinică și legală, urmând a fi respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petiționara M.S.F.

împotriva rezoluției din 14 octombrie 2011 dată în dosarul nr. 1043/P/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Urmărire Penală și Criminalistică, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționara M.S.F. împotriva rezoluției din 14 octombrie 2011 dată în dosarul nr. 1043/P/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Urmărire Penală și Criminalistică, rezoluție pe care o menține. Obligă petiționara la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 aprilie 2012.