ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3555/2009

Asupra recursului penal de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 382 din 27 noiembrie 2008, Tribunalul Harghita a dispus achitarea, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., a inculpatului T.A.  trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 269 alin. (1) C. pen.

În fapt, s-a reținut că la 28 august 2008, inculpatul aflat în Penitenciarul Miercurea Ciuc în executarea unei pedepse de 6 ani și 8 luni închisoare, a fost învoit 24 de ore pentru a participa la înmormântarea mamei sale, iar la ora 8,30 - stabilită de penitenciar, nu s-a prezentat.

La ora 10,45 a fost depistat de poliție și reîncarcerat.

Tribunalul a dispus achitarea inculpatului, fapta nefiind prevăzută de legea penală, întrucât inculpatul nu se afla în stare legală de reținere sau deținere, iar evadarea înseamnă a scăpa, a fugi din penitenciar, o acțiune care în speță nu s-a produs.

Apelul declarat de parchet prin care s-a cerut condamnarea inculpatului T.A., a fost respins de Curtea de Apel Târgu Mureș prin Decizia nr. 28/A din 20 februarie 2009.

În motivele de apel, parchetul a susținut că latura obiectivă a infracțiunii de evadare este nedefinită, aceasta constând într-o acțiune a unei persoane de a se sustrage în mod voit și ilegal de la privarea de libertate, neavând relevanță dacă cel condamnat executa pedeapsa, dacă lucrează sau se găsește în alt loc decât în penitenciar.

Curtea a motivat că în cauză, fapta inculpatului nu s-a comis printr-o acțiune, așa cum prevăd dispozițiile art. 264 C. pen., iar omisiunea inculpatului de a se întoarce în penitenciar după înmormântarea mamei sale nu constituie infracțiune.

Recursul declarat de parchet, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen. este nefondat, se susține că ambele instanțe au comis o gravă eroare de fapt, achitându-l pe inculpat, întrucât acțiunea neprezentării, de a se sustrage în mod voit și ilegal de la privarea de libertate reprezintă latura obiectivă a infracțiunii.

Argumentarea parchetului nu își găsește aplicabilitate, în raport de prevederile art. 269 C. pen., care incriminează infracțiunea de evadare.

Potrivit acestui text, infracțiunea de evadare constă în sustragerea de la privarea de libertate la care o persoană este supusă, părăsind în mod voit și ilegal locul de reținere sau deținere, deci latura obiectivă constituind o acțiune.

De asemenea, condiția esențială este ca persoana să se afle în stare legală de reținere sau deținere - într-un penitenciar, centru de reținere, unitate militară disciplinară, sau prin scăparea de sub paza locului unde presta o anumită activitate.

Este necesar deci ca persoana să se afle în stare de deținere și să se sustragă de la executare, ceea ce în speță nu s-a produs.

Inculpatul era învoit din penitenciar pentru a participa la înmormântarea mamei sale iar împrejurarea că nu s-a întors la ora stabilită de penitenciar, prin omisiune și nu poate constitui infracțiunea de evadare.

A interpreta astfel înseamnă a accepta că și cel a cărui întrerupere a executării pedepsei a expirat și nu se întoarce în penitenciar, să comită infracțiunea de evadare, ceea ce însă nu este prevăzut de lege, condiția esențială fiind aceea ca persoana să se afle în stare legală, de reținere sau de lucru și să acționeze în sensul sustragerii de la executarea unei pedepse, prin părăsirea în mod voit a locului de deținere.

Față de aceste considerente, recursul parchetului va fi respins ca nefondat, conform dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) Codul de procedură penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș împotriva Deciziei penale nr. 28/A din 20 februarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul T.L.A.

Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu în sumă de 200 RON se va plăti din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 2 noiembrie 2009.