ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2400/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 9 octombrie 2007,

reclamantul R.M. a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Internelor și Reformei

Administrative să-i transmită în scris, în termen de 30 de zile de la data rămânerii

irevocabile a hotărârii, o ofertă de despăgubire pentru contravaloarea terenului,

la care era îndreptățit, conform Legii nr. 44/1994.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că are calitatea de veteran de război și că pârâtul a refuzat

nejustificat să soluționeze petiția sa înregistrată sub nr. X din 16 august 2007,

referitoare la recunoașterea dreptului la despăgubirea prevăzută de art. 13

alin. (3) și (4) din Legea nr. 44/1994.

Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca inadmisibilă

prin sentința civilă nr. 2927 din 20 noiembrie 2007, reținând că atribuția de a

stabili despăgubirile revine prefectului județului și că reclamantul s-a adresat

greșit Ministerului pârât înainte de a obține un ordin emis în baza art. 6 din

H.G. nr. 1217/2003 pentru suma cuvenită.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs reclamantul și a solicitat casarea hotărârii ca nelegală și netemeinică.

Recurentul a susținut

că soluția de respingere a acțiunii încalcă dreptul său de proprietate constituit

prin sentința civilă nr. 871 din 23 septembrie 1998 pronunțată de Curtea de Apel

București și care nu a fost executată din cauza lipsei de teren disponibil, astfel

cum i s-a comunicat prin adresa din 26 martie 1999 a Primăriei Municipiului București.

De asemenea, recurentul

a susținut că fost încălcat dreptul la apărare, pentru că nu i-a fost comunicată

întâmpinarea depusă de intimat și că instanța de fond nu a avut în vedere prevederile

Ordonanței Guvernului nr. 27/2002, conform cărora, petiția sa trebuia trimisă autorității

competente în termen de 5 zile, dacă se constata că a fost greșit îndreptată și

aceasta cu atât mai mult cu cât, prefectul este subordonat direct al Ministrului

Internelor și Reformei Administrative.

Analizând acele și lucrările

dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304

1

C.

proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat, pentru următoarele

considerente:

Potrivit art. 13 din Legea

nr. 44/1994 republicată, cu modificările și completările ulterioare, veteranii de

război beneficiază de împroprietărirea cu 500 m.p. pentru loc de casă sau, dacă

acest lucru nu este posibil, cu 1 ha teren arabil extravilan, iar în cazul în care,

din cauza deficitului de teren nu au putut fi împroprietăriți, vor fi despăgubiți

cu o sumă ce reprezintă contravaloarea terenului la care erau îndreptățiți conform

legii, luându-se în considerare la stabilirea cuantumului despăgubirilor valoarea

terenului la data atribuirii, urmând ca plata să fie suportată din bugetul de stat.

Pentru aplicarea acestor

prevederi legale, în art. 6 din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 1217/2003

s-a prevăzut că prefectul județului, respectiv al Municipiului București, dispune

prin ordin emis în baza art. 36 din Legea nr. 18/1991, republicată, alocarea despăgubirilor

în limita sumelor transferate de la bugetul de stat, în termen de 30 de zile de

la data deschiderii creditelor bugetare, sumele necesare fiind acordate de la bugetul

de stat prin bugetul Ministerului Internelor și Reformei Administrative, plata efectuându-se

prin prefecturile județene și respectiv, Prefectura Municipiului București.

Față de această reglementare,

instanța de fond a constatat corect că Ministerul intimat nu are competența legală

să transmită recurentului o ofertă de despăgubire, ci doar să aloce sumele de bani

necesare la solicitarea prefectului, care dispune alocarea despăgubirilor prin ordin

emis conform art. 36 din Legea nr. 18/1991, republicată.

În consecință, soluția

instanței de fond nu încalcă dreptul recunoscut recurentului în art. 13 din Legea

nr. 44/1994, republicată, constatând numai că, anterior emiterii de către prefect

a ordinului pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor cuvenite acestuia în calitate

de veteran de război, nu se poate reține existența unui refuz nejustificat al intimatului

de a-i soluționa favorabil cererea de transmitere a ofertei de despăgubire.

Celelalte critici formulate

de recurent sunt de asemenea nefondate, întrucât necomunicarea unei copii a întâmpinării

nu a fost de natură să-i vatăme dreptul la apărare, iar prevederile Ordonanței Guvernului

nr. 27/2002 nu erau aplicabile în cauză față de obiectul cererii de chemare în judecată.

Recurentul a susținut

fără temei că instanța de fond nu a avut în vedere că Prefectul este subordonat

direct al Ministrului, dat fiind că, potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 340/2004,

Prefectul este reprezentantul Guvernului pe plan local și nu al Ministrului Internelor

și Reformei Administrative.

Pentru motivele expuse,

constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate,

Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de R.M. împotriva sentinței civile nr. 2927 din 20 noiembrie 2007 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 iunie 2008.