ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1448/2008

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 4525 din 22 noiembrie 2007, secția de contencios, administrativ și fiscal, a Înaltei Curți de Casație și Justiție a respins, ca nefondate, recursurile declarate de Universitatea din Craiova și Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului împotriva sentinței nr. 140 din 23 aprilie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția contencios, administrativ și fiscal. Pentru a pronunța o asemenea soluție, instanța de recurs a reținut următoarele: Reclamantul G.P. a solicitat Curții de Apel Craiova, anularea parțială a Ordinului Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului, referitor la suprafața de 24.228 m.p.teren situat în Craiova.

Potrivit deciziei primarului municipiului Craiova, intimatul a redevenit proprietar al terenului în suprafață de 30.709 m.p. situat în zona Facultatea de E.ă. S-a reținut că din suprafața de teren de 54.244,88 m.p. care face obiectul ordinului în litigiu, 24.028 m.p, nu au făcut parte niciodată din baza materială a Universității și nu se află în incinta Complexului E. Conform Legii nr. 84/1995 baza materială a instituțiilor de învățământ superior de stat este de drept proprietatea acestora, Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului fiind acela care emite certificatul de atestare a dreptului de proprietate. Conform aceleiași legi emiterea acestor certificate este însă condiționată de existența dreptului real în patrimoniul instituției de învățământ sau de redobândirea acesteia.

Terenul în discuție a fost preluat de stat prin Decretul nr. 115/1959, conform actelor anexate, și din acel moment posesia și folosința lui au aparținut autorității administrative locale, din actele depuse rezultând fără posibilitate de tăgadă, că la data întocmirii ordinului, terenul făcea parte din proprietatea privată a Municipiului Craiova. Contestatoarea susține că instanța de recurs nu a analizat toate motivele cuprinse în cerere, nepronunțându-se asupra unei dovezi administrate în cauză, care era hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, respectiv documentația topografică a Complexului E. – schița cu vecinii. În contestație se arată că Primăria Craiova a recunoscut vecinătatea cu contestatoarea Universitatea din Craiova, în privința terenului în suprafață de 54.244,88 m.p.

pe care se află amplasat Complexul E. Totodată, contestatoarea mai susține că instanța de recurs nu s-a pronunțat nici asupra criticilor formulate în legătură cu împrejurarea că instanța de fond nu a analizat procesul-verbal de delimitare, deși în conformitate cu dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ. avea obligația să facă acest lucru. Consideră că neanalizarea acestor motive a influențat soluția pronunțată în recurs. Prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei după amânarea pronunțării, intimatul G.P. a solicitat acordarea de cheltuieli de judecată pe considerentul că executarea căii de atac s-a făcut cu rea-credință, împiedicând exercitarea dreptului de proprietate. Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte va respinge contestația în anulare formulată, apreciind-o ca neîntemeiată.

Potrivit art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., constituie motiv de contestație în anulare omisiunea instanței de recurs de a cerceta vreunul dintre motivele de recurs, instanța pronunțându-se fără a analiza toate motivele cu care a fost investită. Instanța de recurs nu este, însă, obligată să răspundă tuturor argumentelor de fapt și de drept care susțin motivul de casare sau de modificare, ci poate să le analizeze global, printr-un raționament juridic de sinteză ori să analizeze un singur aspect considerat esențial, astfel că omisiunea de a cerceta un anumit argument sau o afirmație a recurentului nu deschide calea contestației în anulare. În cuprinsul contestației se invocă faptul că instanța de recurs nu a examinat unul din motivele prezentate, nepronunțându-se asupra unei dovezi administrate în cauză, apreciată ca fiind hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii – documentația topografică a Complexului E., respectiv schița cu vecinii.

Or, în lumina celor prezentate, nu era necesar ca în cuprinsul deciziei atacate să se menționeze expres că a fost analizată schița cu vecinii, acest lucru rezultând implicit din concluziile și soluția instanței de recurs. De altfel examinarea documentului în care se face referire în contestație nu poate fi considerată un motiv de recurs propriu-zis, ci doar un argument în sprijinul tezei că suprafața de teren în litigiu ar fi făcut parte din baza materială a instituției de învățământ superior menționate. Referitor la cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de intimatul G.P. instanța constată că documentele de plată prezentate nu sunt întocmite pe formular tipizat și o va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de Universitatea din Craiova împotriva deciziei nr. 4525 din 22 noiembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios, administrativ și fiscal. Respinge cererea formulată de intimatul G.P. referitoare la acordarea de cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 3 aprilie 2008.