ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1896/2010

Asupra recursului de

față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 20/PI din 01

februarie 2010 Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen. - a respins ca nefondată plângerea petentului

C.T. prin mandatar P.V.D. împotriva Rezoluțiilor nr. 676/P din 2 noiembrie 2009

și nr. 1249/II/2 din 9 decembrie 2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Timișoara, obligându-l totodată la cheltuieli judiciare statului.

În esență, instanța

de fond a reținut că inspectorul N.I. de la Direcția Urbanism Timișoara,

subcomisar A.C. și numitele I.D., T.I. și P.I. nu au săvârșit infracțiunile

prev. de art. 192 C. pen. întrucât cele două apartamente în care au pătruns nu

erau locuibile, fiind în curs de amenajare și sporire confort prin lucrări de

construcție specifice, din punct de vedere al teoriei penale lipsind latura

obiectivă a infracțiunii.

De asemenea, a

constatat lipsa laturii obiective și în ceea ce privește infracțiunea de

denunțare calomnioasă, numitele I.D., P.I. și T.I. limitându-se la a face doar

sesizări în legătură cu lucrările de construcție efectuate la apartamentele

petentului, care nu îmbracă însă forma juridică a unor denunțuri sau plângeri

penale.

Cu privire la numita

I.D. din cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă, organele de urmărire

penală au reținut că nu a participat la niciuna din activitățile reclamate.

În termen legal

petentul a exercitat calea ordinară de atac a recursului, inițial criticând

soluția instanței de fond pentru că judecătorul nu ar fi disjuns cauza în două

dosare separate care să atragă competențe de judecată diferite și nu a amânat

pronunțarea pentru a studia actele pe care le-a depus în susținerea plângerii.

Ulterior și-a

completat criticile susținând că intimații au săvârșit infracțiunile pe care

le-a reclamat la organele de urmărire penală.

Examinând criticile

în raport cu actele și lucrările cauzei, hotărârea atacată cât și din oficiu,

sub toate aspectele de fapt și de drept - conform disp.art. 385 alin. (3) C.

proc. pen. - Înalta Curte constată că sunt nefondate pentru considerentele ce

vor fi expuse în cele ce urmează.

Corect a dispus

instanța de fond conexarea Dosarului nr. 3/59/2010 la Dosar nr. 1439/59/2009

întrucât privea plângerea petentului împotriva Rezoluției nr. 1249/II/2/2009

prin care procurorul ierarhic superior respinsese plângerea petentului -

formulată în baza controlului ierarhic intern reglementat de disp. art. 275 -

276 C. proc. pen. - în condițiile în care obiectul dosarului dedus judecății

consta numai în Rezoluția nr. 676/P/2009.

De altfel, disp. art.

278

1

alin. (1) C. proc. pen. se referă numai la soluția de

netrimitere în judecată și nu la soluția prin care se respinge plângerea

petentului împotriva unei asemenea soluții în cadrul controlului ierarhic

intern.

Împrejurarea că intimații A.C., N.I., I.C., I.D.,

T.I. și P.I. au pătruns în cele două apartamente proprietatea petentului pentru

a verifica respectarea autorizației de construcție, imobilele aflându-se în

faza de modernizare și sporire a confortului - deci fiind nelocuite - nu

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 192 alin. (1)

și (2) C. pen., teoria și practica judiciară fiind unanimă în aprecierea că

situația premisă, respectiv „locuința” pentru a îndeplini cerințele penale

trebuia să fie efectiv locuită, ceea ce nu este cazul în speță.

Referitor la

pătrundere fără drept, este de menționat că chiar lucrători care înlocuiau

instalația electrică au fost cei care au permis pătrunderea intimaților în

apartamente.

Nelipsit de

importanță este și aspectul că intenția care caracterizează latura subiectivă a

infracțiunii respective a lipsit, din moment ce s-a întocmit un proces-verbal

de verificare a stadiului lucrărilor de către inspectori de specialitate,

pentru a se constata dacă structura de rezistență a blocului a fost sau nu

afectată.

Pe de altă parte, sub

aspectul infracțiunii de denunțare calomnioasă este de observat că cele 3

colocatare ale petentului, intimatele I.D., P.D. și T.I. au sesizat Instituția

Prefectului și Inspectoratul de Stat în Construcții de teama afectării

structurii de rezistență a blocului în care locuiau și nicidecum nu au sesizat

organele penale pentru pretinse infracțiuni, așa cum cer disp. art. 259 C.

proc. pen.

Cum I.D. nu a

participat la niciuna din activitățile reclamante, corect au apreciat organele

de urmărire penală că se impune neînceperea urmării penale față de aceasta.

Soluțiile organului

de urmărire penală cât și a instanței de fond fiind legale, în temeiul disp.

art. 385

19

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. recursul va fi respins ca

nefondat.

Văzând și disp. art. 192 alin. (2) și de art. 193 C.

proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petentul C.T. împotriva Sentinței penale nr.

20/PI din 1 februarie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurentul

petent la plata sumelor de 200 RON cheltuieli judiciare către stat, 600 RON

cheltuieli judiciare către intimata P.I. și la câte 1.225 RON, cheltuieli

judiciare către intimații A.C. și N.I.

Definitivă.

Pronunțată în ședința

publică, azi 13 mai 2010.