ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2281/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2281/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

a) Cererea de chemare

în judecată.

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul I.N.

a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, să se constate

refuzul nejustificat al acestuia de a-i soluționa în termen legal cererile

înregistrate sub nr. 25516 din 29 februarie 2008 și nr. 8343 din 13 mai 2008,

și obligarea pârâtului Ministerul Justiției prin Administrația Națională a

Penitenciarelor de a aproba declasificarea documentelor solicitate prin aceste

cereri.

În motivarea în fapt

a cererii reclamantul a arătat că a funcționat ca subofițer și în gradul de

plutonier-major la Penitenciarul Ploiești în perioada iulie 1983 - august 2001.

În perioada 1955 - 2001, din cauza atitudinii sale de neacceptare a o serie de

compromisuri care i-au fost propuse, detaliate în acțiune, și pe fondul

conflictului deschis în care a intrat cu fosta conducere a S.I.P.A., au fost

întocmite pe numele său o serie de rapoarte de natură să-l discrediteze care

conțineau neadevăruri, informații false.

A fost trecut în

rezervă la data de 31 iulie 2001 ca urmare a declarării ca inapt militar și apt

limitat pe timp de război de către Penitenciarul Ploiești în urma certificatului

de decizie medicală emis de către Comisia de Expertize Medico - Militară de pe

lângă Spitalul M.I. București, boala fiind contactată în timpul serviciului pe

fondul unor multiple agresiuni psihice exercitate de factori de comandă din

penitenciarul Ploiești.

În drept, cererea a

fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 554/2004, iar în susținere a depus

cererile adresate pârâtului.

La data de 7

octombrie 2008, reclamantul a formulat o cerere precizatoare prin care a arătat

că înțelege să se judece cu Ministerul Justiției în calitate de pârât

solicitând obligarea acestuia la declasificarea documentelor care conțin

informații cu privire la persoana sa în perioada 2001 - 2006, data desființării

Secției S.I.P.A.

La data de 26 mai 2010,

reclamantul a depus o precizare la acțiune solicitând să se dispună

declasificarea documentelor, înscrisurilor, Notelor întocmite, semnate și

parafate de către col. P.M. și lt.col. D.M., ce privesc persoana, sa din

perioada 1995-2006 și care se află la dosarul clasificat clasa secret de stat

din arhiva Ministerului Justiției - Administrația Națională a Penitenciarelor.

b) Întâmpinarea

formulată în cauză.

Prin întâmpinare

pârâtul Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată

arătând că după analiza solicitărilor petentului s-a constatat că răspunsurile

la care face referire, fac parte din arhiva fostului serviciu Independent de

Protecție și Anticorupție, transformat ulterior în Direcția Generală de

Protecție și Anticorupție și au caracter clasificat „secret de stat”, putând fi

declasificate doar prin Hotărâre de Guvern, termenul de păstrare este de 50 de

ani și respectiv 30 de ani, potrivit art. 12 alin. (2) din H.G. nr. 585/2002

neexpirând.

Comisia înființată în

temeiul art. 2 alin. (3) din H.G. nr. 127/2006 a fost desființată urmare a

expirării termenului de 90 de zile pentru desfășurarea activității pentru care

a fost înființată, iar la data formulării memoriilor de către petent nu exista

o comisie de inventariere a documentelor aparținând acestei instituții.

La data de 12

octombrie 2009 pârâtul a invocat excepția de tardivitate a acțiunii, arătând că

reclamantul a solicitat declasificarea unor documente care au fost întocmite în

perioada 1995-2006, plângerea fiind formulată în luna februarie 2008 cu depășirea

termenului maxim de 6 luni prevăzut de lege.

De asemenea la data

de 22 ianuarie 2010, pârâtul a invocat excepția lipsei calității procesuale

pasive.

c) Sentința și

motivarea primei instanțe.

Prin sentința nr. 552

din 29 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, au fost respinse excepțiile

privind tardivitatea și lipsa calității procesuale pasive ca neîntemeiate și a

fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul I.N. în contradictoriu

cu Ministerul Justiției, în sensul că a fost obligat pârâtul să procedeze la

analiza actelor la care reclamantul a făcut referire în cererile din 29

februarie 2008 și 13 mai 2008, în vederea declasificării.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamantul I.N. s-a adresat

pârâtului Ministerul Justiției la data de 29 februarie 2008 și Administrației

Naționale a Penitenciarelor, la data de 13 mai 2008 solicitând să procedeze la

declasificarea documentelor care conțin informații cu privire la persoana sa

întocmite în perioada 1995-2001 de S.I.P.A.

Prin adresa nr.

72250/958/P din 5 septembrie 2008 emisă de Ministerul Justiției s-a comunicat

reclamantului că documentele la care se face referire fac parte din arhiva

fostului serviciu independent de protecție și anticorupție, transformat ulterior

în Direcția Generală de Protecție și Anticorupție și au caracter clasificat ca

fiind „secret de stat” și „secret”, iar aceste documente pot fi declasificate

doar în condițiile art. 20 din H.G. nr. 585/2002 prin hotărâre de guvern. S-a

arătat că termenul de păstrare este de 50 de ani și respectiv 30 de ani și nu a

expirat, potrivit art. 12 alin. (2) din H.G. nr. 585/2002 prin hotărâre de

guvern.

Instanța din oficiu a

solicitat pârâtului transmiterea dosarului reclamantului, iar acesta a răspuns

că accesul la documentele avizate presupune reînființarea unei comisii

ministeriale pentru desigilarea arhivei, identificarea, studierea și

inventarierea actelor care conțin informațiile la care face reclamantul

referire, iar la momentul de față activitatea comisiei este suspendată, iar

arhiva sigilată.

Instanța de fond a

constatat că deși s-au comunicat instituției pârâte toate datele solicitate de

aceasta și s-a acordat termen pentru parcurgerea etapelor prezentate ca fiind

necesare pentru desigilarea arhivei, pârâtul nu a procedat la demararea

activităților necesare.

Instanța de fond a

reținut că nu se poate susține că Ministerul Justiției nu are calitate

procesuală pasivă, întrucât această autoritate este deținătorul documentelor

solicitate prin cererea introductivă, iar pentru desigilarea arhivei, identificarea,

studierea și inventarierea actelor fostei Direcții Generale de Protecție și

Anticorupție a fost înființată o comisie ministerială prin H.G. nr. 127/2006, a

cărei activitate a fost suspendată.

Cu privire la

excepția de tardivitate, de asemenea, instanța a reținut că este neîntemeiată

întrucât reclamantul nu a formulat o contestație în temeiul art. 20 din Legea nr.

182/2002, ci a reținut că se află în fața unui act administrativ asimilat,

respectiv este vorba de refuzul nejustificat de soluționare a cererilor sale de

declasificare a unor documente aflate în arhiva fostei Direcții Generale de

Protecție și Anticorupție și deținute de pârât, iar reclamantul s-a adresat la

data de 23 iunie 2008, înlăuntrul termenului de 6 luni prevăzut de lege.

În concluzie,

instanța a constatat refuzul nejustificat de analiză a documentelor solicitate

de reclamant în vederea declasificării.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției.

a) Motivele de recurs.

În motivele de

recurs, recurentul a susținut că nu are calitate procesuală pasivă întrucât în

baza art. 25 alin. (4) din Legea nr. 182/2002 și art. 19 din H.G. nr. 585/2002,

documentele clasificate pot fi declasificate prin hotărâri de Guvern, numai la

solicitarea motivată a emitentului.

A precizat că în

raport de aceste prevederi legale nu are calitatea de a emite hotărârea

prevăzută de art. 19 din H.G. nr. 585/2002.

Recurentul a

menționat că nu este deținătorul legal al arhivei și a documentelor clasificate

care fac obiectul acțiunii, astfel că nu are calitate procesuală pasivă.

b) Analiza motivelor

de recurs.

Înalta Curte,

examinând motivele de recurs, acțiunea, situația de fapt și legislația

aplicabilă în cauză, reține:

Situația de fapt.

Reclamantul a

solicitat obligarea Ministerului Justiției să aprobe declasificarea unor

documente din arhiva fostului serviciu intern de protecție și anticorupție (S.I.P.A.)

care îl priveau pe acesta.

Ministerul Justiției

i-a comunicat că astfel de documente se declasifică numai prin hotărâre de

guvern, în raport de nivelul de secretizare și că acestea nu se află în

păstrarea sa.

Legislația aplicabilă.

Legea nr. 182/2002

privind protecția informațiilor clasificate,

Art. 24 alin. (4). Informațiile

clasificate potrivit art. 15 lit. f) pot fi declasificate prin hotărâre a

Guvernului, la solicitarea motivată a emitentului.

Alin. (1). Declasificarea

ori trecerea la un nivel inferior de clasificare este realizată de persoanele

sau autoritățile publice competente să aprobe clasificarea și nivelul de

secretizare a informațiilor respective.

H.G. nr. 127/2006, art.

19 - Informațiile secrete de stat pot fi declasificate prin hotărâre a

Guvernului, la solicitarea motivată a emitentului.

Înalta Curte,

analizând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale active invocate de

recurent, constată că aceasta este fondată.

Potrivit prevederilor

H.G. nr. 637/2005 modificată prin H.G. nr. 586/2006, atribuțiile Direcției

Generale de Protecție și Anticorupție au fost preluate de Administrația

Națională a Penitenciarelor, arhivele fiind predate, cu avizul Consiliului

Suprem de Apărare a Țării, către Arhivele naționale, instituțiile din sistemul

de apărare, siguranța națională și ordine publică.

În consecință,

Ministerul Justiției nu are în păstrare documentele respective.

În ceea ce privește

operațiunea de declasificare potrivit art. 24 alin. (4) din Legea nr. 182/2002

și art. 19 din H.G. nr. 127/2006, declasificarea se face prin Hotărâre de

Guvern.

Instanța de fond a obligat

Ministerul Justiției să analizeze documentele la care a făcut referire

reclamantul, în cererile din data de 29 februarie 2008 și 13 mai 2008, în

vederea declasificării.

Se constată că

reclamantul a solicitat declasificarea documentelor și nu analiza acestora, ori

prin soluția pronunțată prima instanță a modificat obiectul acțiunii.

În baza art. 129 alin.

(6) C. proc. civ., judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse

judecății.

În raport de obiectul

acțiunii care privește declasificarea unor documente cuprinzând informații cu

caracter secret se constată că pârâtul-recurent nu are calitatea de a efectua

operațiunea ce formează obiectul sesizării instanței, competența de a efectua

declasificarea aparține Guvernului, care adoptă o astfel de măsură prin hotărâre.

Având în vedere că

prin Legea nr. 182/2002 și H.G. nr. 127/2007, este determinat cu certitudine

subiectul obligației de declasificare și ținând seama de obiectul cererii de

chemare în judecată, instanța de fond a respins greșit excepția lipsei

calității procesuale pasive a Ministerului Justiției.

Prin prisma

considerentelor enunțate mai sus, excepția lipsei calității procesuale pasive

este întemeiată întrucât Ministerul Justiției nu este titular al obligației ce

formează conținutul raportului juridic dedus analizei judiciare.

c) Soluția instanței

de recurs.

În baza art. 312 C.

proc. civ., recursul se va admite, motivele de recurs fiind fondate, se va

modifica sentința primei instanțe, în sensul că se va respinge cererea

reclamantului I.N. așa cum a fost precizată, ca fiind formulată împotriva unei

persoane fără calitate procesuală pasivă, menținând celelalte dispoziții ale

sentinței atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul

declarat de Ministerul Justiției împotriva sentinței nr. 552 din 29 ianuarie

2010 Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal.

Modifică sentința

atacată în parte în sensul că respinge cererea reclamantului I.N. așa cum a

fost precizată, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate

procesuală pasivă.

Menține celelalte

dispoziții ale sentinței atacată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 15 aprilie 2011.