ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1790/2010

Asupra recursului de

față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 38 din 4 martie

2010, Curtea de Apel Bacău a respins ca nefondată plângerea formulată de

petenta G.L. împotriva Rezoluției nr. 1295/P/2009 din 9 octombrie 2009 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, pe care a menținut-o.

Instanța a reținut că

petenta G.L. a depus plângere la organul de urmărire penală la data de 4 iunie

2009 împotriva executorului judecătoresc P.C.S. pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 246 C. pen., constând în aceea că sus-numitul a organizat o

licitație de vânzare a două terenuri aparținând debitorului C.D., deși petenta

a înregistrat la Biroul de Carte Funciară două opoziții la vânzare.

Prin Rezoluția nr.

1295/P/2009 din 9 octombrie 2009 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a

dispus neînceperea urmăririi penale față de executorul judecătoresc P.C.S. sub

aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., reținând că

fapta nu există.

S-a constatat, urmare

actelor premergătoare, că petenta G.L., în calitate de moștenitoare a

cetățeanului german H.G. a preluat toate creanțele acestuia, inclusiv cele față

de numitul C.D., pentru valorificarea cărora a fost declanșat un proces civil.

La data de 15 iulie

2004, când încă procesul se afla pe rol - hotărârea rămânând irevocabilă abia

în anul 2008 - petenta a înregistrat la Biroul de Carte Funciară Onești două

opoziții de la vânzare a două terenuri proprietatea numitului C.D.

Executorul

judecătoresc a procedat la data de 28 august 2007 la vânzarea la licitație a

celor două terenuri, în favoarea creditoarei C.V.

S-a arătat în

rezoluția de neurmărire că executorul judecătoresc a îndeplinit procedurile

prevăzute de lege cu această ocazie, la dosarul de executare fiind atașate și

cele două extrase de carte funciară în care figurează opozițiile la vânzare.

Potrivit Legii nr. 7/1996,

însă, instituția „opoziției la vânzare nu este recunoscut, înscrierea acesteia

în cartea funciară fiind făcută în baza cutumei datorată unor neclarități

legislative și nu poate fi opozabilă terților atâta timp cât nu decurge

dintr-un drept real.

În aceste condiții,

executorul judecătoresc nu a încălcat nicio dispoziție legală.

Plângerea împotriva

acestei soluții de netrimitere în judecată a fost respinsă prin Rezoluția nr.

847/II/2/2009 din 8 decembrie 2009 a procurorului general al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Bacău.

Împotriva rezoluției

de neurmărire petenta G.L. a formulat plângere la judecătorul Curții de Apel

Craiova, în conformitate cu prevederile art. 278

1

C. proc. pen.,

care, așa cum s-a arătat, prin Sentința penală nr. 38 din 4 martie 2010 a

respins-o ca nefondată.

Instanța a constatat

că soluția de netrimitere în judecată este legală și temeinică, opozițiile la

vânzare făcute de petentă neconstituind un impediment legal pentru vânzarea la

licitație.

Referindu-se și la

critica din plângerea petiționarei privind neefectuarea tuturor actelor

premergătoare necesare stabilirii adevărului, respectiv neascultarea petentei

și a executorului judecătoresc, instanța a reținut că potrivit prevederilor

art. 200 C. proc. pen., care reglementează obiectul urmăririi penale și art.

224 din același cod, care consacră actele premergătoare, organul de urmărire

penală apreciază ce acte se impune a fi efectuate pentru a dispune începerea

urmăririi penale numai în cazurile în care aceasta este necesară.

Hotărârea

sus-menționată a fost atacată cu recurs de către petenta G.L., care a

criticat-o prin motivele scrise pentru neefectuarea unor verificări, între care

ascultarea făptuitorului, a martorilor, nenominalizați și solicitarea de

relații de la Biroul de carte funciară din Onești.

Verificând hotărârea

atacată pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, sub toate aspectele, în

conformitate cu prevederile art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen.,

Curtea constată că recursul nu este fondat.

Pentru a adopta

soluția de netrimitere în judecată față de executorul judecătoresc P.C.S.,

procurorul a avut în vedere materialul judiciar aflat la dosar, respectiv,

alături de plângerile petentei G.L. și o declarație a acesteia, precum și mai

multe înscrisuri care privesc temeiurile pretențiilor petentei față de C.D.,

hotărârile judecătorești în materie civilă, mențiunile de opoziții la vânzare

și cele referitoare la efectuarea licitației.

Procurorul a apreciat

ca suficiente actele depuse pentru a constata că în cauză există un impediment

de punere în mișcare a acțiunii penale, respectiv cel prevăzut de art. 10 lit.

a) C. proc. pen. - fapta nu există.

Această constatare a

procurorului este și legală și întemeiată întrucât, în raport de prevederile

Legii nr. 7/1996, opoziția la vânzare nu constituie un impediment în luarea

unor dispoziții cu privire la acel bun.

Pe de altă parte,

petenta avea la îndemână alte mijloace, prevăzute de lege, pentru a împiedica

licitația, cum ar fi, de exemplu, contestația la executarea titlului aparținând

creditoarei C.V.

Toate aceste aspecte

au fost reținute și de instanță a cărei hotărâre a fost atacată, astfel încât

hotărârea acesteia este legală și temeinică.

Față de cele ce

preced, recursul petentei G.L. urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat

recursul declarat de petiționara G.L. împotriva Sentinței penale nr. 38 din 4

martie 2010 a Curții de Apel Bacău.

Obligă recurenta

petiționară la 160 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 5 mai 2010.