ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1790/2010

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 38 din 4 martie 2010, Curtea de Apel Bacău a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta G.L. împotriva Rezoluției nr. 1295/P/2009 din 9 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, pe care a menținut-o. Instanța a reținut că petenta G.L. a depus plângere la organul de urmărire penală la data de 4 iunie 2009 împotriva executorului judecătoresc P.C.S. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., constând în aceea că sus-numitul a organizat o licitație de vânzare a două terenuri aparținând debitorului C.D., deși petenta a înregistrat la Biroul de Carte Funciară două opoziții la vânzare.

Prin Rezoluția nr. 1295/P/2009 din 9 octombrie 2009 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a dispus neînceperea urmăririi penale față de executorul judecătoresc P.C.S. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., reținând că fapta nu există. S-a constatat, urmare actelor premergătoare, că petenta G.L., în calitate de moștenitoare a cetățeanului german H.G. a preluat toate creanțele acestuia, inclusiv cele față de numitul C.D., pentru valorificarea cărora a fost declanșat un proces civil. La data de 15 iulie 2004, când încă procesul se afla pe rol - hotărârea rămânând irevocabilă abia în anul 2008 - petenta a înregistrat la Biroul de Carte Funciară Onești două opoziții de la vânzare a două terenuri proprietatea numitului C.D.

Executorul judecătoresc a procedat la data de 28 august 2007 la vânzarea la licitație a celor două terenuri, în favoarea creditoarei C.V. S-a arătat în rezoluția de neurmărire că executorul judecătoresc a îndeplinit procedurile prevăzute de lege cu această ocazie, la dosarul de executare fiind atașate și cele două extrase de carte funciară în care figurează opozițiile la vânzare. Potrivit Legii nr. 7/1996, însă, instituția „opoziției la vânzare nu este recunoscut, înscrierea acesteia în cartea funciară fiind făcută în baza cutumei datorată unor neclarități legislative și nu poate fi opozabilă terților atâta timp cât nu decurge dintr-un drept real. În aceste condiții, executorul judecătoresc nu a încălcat nicio dispoziție legală.

Plângerea împotriva acestei soluții de netrimitere în judecată a fost respinsă prin Rezoluția nr. 847/II/2/2009 din 8 decembrie 2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău. Împotriva rezoluției de neurmărire petenta G.L. a formulat plângere la judecătorul Curții de Apel Craiova, în conformitate cu prevederile art. 278 1 C. proc. pen., care, așa cum s-a arătat, prin Sentința penală nr. 38 din 4 martie 2010 a respins-o ca nefondată. Instanța a constatat că soluția de netrimitere în judecată este legală și temeinică, opozițiile la vânzare făcute de petentă neconstituind un impediment legal pentru vânzarea la licitație. Referindu-se și la critica din plângerea petiționarei privind neefectuarea tuturor actelor premergătoare necesare stabilirii adevărului, respectiv neascultarea petentei și a executorului judecătoresc, instanța a reținut că potrivit prevederilor art. 200 C. proc.

pen., care reglementează obiectul urmăririi penale și art. 224 din același cod, care consacră actele premergătoare, organul de urmărire penală apreciază ce acte se impune a fi efectuate pentru a dispune începerea urmăririi penale numai în cazurile în care aceasta este necesară. Hotărârea sus-menționată a fost atacată cu recurs de către petenta G.L., care a criticat-o prin motivele scrise pentru neefectuarea unor verificări, între care ascultarea făptuitorului, a martorilor, nenominalizați și solicitarea de relații de la Biroul de carte funciară din Onești. Verificând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, sub toate aspectele, în conformitate cu prevederile art. 385 6 alin. (3) C. proc.

pen., Curtea constată că recursul nu este fondat. Pentru a adopta soluția de netrimitere în judecată față de executorul judecătoresc P.C.S., procurorul a avut în vedere materialul judiciar aflat la dosar, respectiv, alături de plângerile petentei G.L. și o declarație a acesteia, precum și mai multe înscrisuri care privesc temeiurile pretențiilor petentei față de C.D., hotărârile judecătorești în materie civilă, mențiunile de opoziții la vânzare și cele referitoare la efectuarea licitației. Procurorul a apreciat ca suficiente actele depuse pentru a constata că în cauză există un impediment de punere în mișcare a acțiunii penale, respectiv cel prevăzut de art. 10 lit. a) C. proc. pen. - fapta nu există.

Această constatare a procurorului este și legală și întemeiată întrucât, în raport de prevederile Legii nr. 7/1996, opoziția la vânzare nu constituie un impediment în luarea unor dispoziții cu privire la acel bun. Pe de altă parte, petenta avea la îndemână alte mijloace, prevăzute de lege, pentru a împiedica licitația, cum ar fi, de exemplu, contestația la executarea titlului aparținând creditoarei C.V. Toate aceste aspecte au fost reținute și de instanță a cărei hotărâre a fost atacată, astfel încât hotărârea acesteia este legală și temeinică. Față de cele ce preced, recursul petentei G.L. urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat recursul declarat de petiționara G.L. împotriva Sentinței penale nr. 38 din 4 martie 2010 a Curții de Apel Bacău. Obligă recurenta petiționară la 160 RON cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 mai 2010.