ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2961/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamantul G.I.

i-a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești și E.N.E., în calitate de director al Direcției Cetățenie, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se constate refuzul nejustificat al pârâtului Ministerul Justiției, prin intermediul Direcției Cetățenie, de a-i soluționa cererea de redobândire a cetățeniei române; să se dispună obligarea pârâtului Ministerul Justiției să procedeze la analizarea/avizarea cererii de redobândire a cetățeniei române în termen de maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii instanței; obligarea pârâtului Ministerul Justiției la plata sumei de 100 RON pe fiecare zi de întârziere cu titlu de daune cominatorii, de la data introducerii cererii de chemare în judecată și până la avizarea dosarului, precum și la obligarea pârâților în solidar la plata cheltuielilor de judecată.

Prin întâmpinarea formulată la data de 23 septembrie 2009, pârâtul Ministerul Justiției a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, având în vedere intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 5 din 05 februarie 2010 pentru înființarea, organizarea și funcționarea A.N.C. La data de 20 mai 2010, reclamantul a formulat precizare la acțiune, în sensul că a solicitat introducerea în cauză a A.N.C. și a d-nei E.N.E., în calitate de Președinte al A.N.C. Prin încheierea din data de 20 mai 2010, instanța a constatat că a operat o transmisiune a calității procesuale pasive de la Ministerul Justiției la A.N.C., având în vedere dispozițiile art. 1 și art. 14 din O.U.G. nr. 5/2010 și a luat act de precizarea la acțiune, în sensul că au calitatea de pârâți în cauză A.N.C.

și Președintele A.N.C. – E.N.E. Pârâta A.N.C. a formulat întâmpinare la data de 04 iunie 2010, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că cererea reclamantului de redobândire a cetățeniei române înregistrată a fost analizată și avizată pozitiv de Comisia pentru Cetățenie în ședința din 07 aprilie 2010 și că ordinul de redobândire a cetățeniei române va fi emis, potrivit legii, după ce se va constata îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege, comunicarea acestuia făcându-se „de îndată” după emitere.

Prin sentința nr. 2964 din 17 iunie 2010 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins capetele de cerere privind constatarea refuzului nejustificat de soluționare a cererii și obligarea la analizarea/avizarea cererii de redobândire a cetățeniei române, ca rămase fără obiect; a respins, ca neîntemeiate, capetele de cerere referitoare la obligația de comunicare a ordinului de redobândire a cetățeniei române și obligația de plată a daunelor interese formulate de reclamantul G.I., în contradictoriu cu pârâtele A.N.C. și E.N.E.; a obligat pârâta A.N.C. la plata sumei de 4,3 RON cheltuieli de judecată către reclamant.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, la Comisia pentru Cetățenie, cererea reclamantului a fost înregistrată la data de 13 noiembrie 2009 și formează obiectul Dosarului nr. 20567/RD/2009 și că în ședința din 07 aprilie 2010, Comisia pentru Cetățenie a analizat și a avizat pozitiv cererea reclamantului de redobândire a cetățeniei române, astfel că a respins ca rămase fără obiect capetele de cerere privind constatarea refuzului nejustificat de soluționare a cererii și obligarea la analizarea/avizarea cererii de redobândire a cetățeniei române.

Referitor la capetele de cerere din acțiunea precizată având ca obiect obligarea pârâților la comunicarea ordinului de redobândire a cetățeniei române și la plata sumei de 100 RON pe fiecare zi de întârziere cu titlu de daune interese, instanța a constatat că sunt neîntemeiate și a dispus respingerea acestora, reținând că nu poate fi vorba de nesoluționarea unei cereri, potrivit art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, sau de existența unui refuz nejustificat, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. i) din acest act normativ, atât timp cât nu s-a emis ordinul de redobândire a cetățeniei române, iar timpul scurs de la avizarea pozitivă a cererii (07 aprilie 2010) și până la data formulării precizării la acțiune (20 mai 2010) nu poate conduce la concluzia nerespectării termenului rezonabil prevăzut de art. 6 din C.E.D.O.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul G.I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului se arată că cererea reclamantului de redobândire a cetățeniei române a fost avizată pozitiv pe data de 07 aprilie 2010, cu încălcarea termenului de maxim 5 luni de zile prevăzut de art. 14 1 din Legea nr. 21/1991 a cetățeniei române, față de data de 12 iunie 2009 la care s-a depus cererea de redobândire a cetățeniei române la Secția Consulară a Ambasadei României la Chișinău.

Recurentul-reclamant arată că a formulat precizare de acțiune la data de 20 mai 2010, prin care a solicitat sa-i fie comunicat "de îndată" Ordinul de redobândire a cetățeniei romane, însă instanța a avut în vedere la judecarea cauzei intervalul de timp dintre data avizării pozitive (07 aprilie 2010), respectiv data precizării acțiunii (20 mai 2010) și nu data pronunțării sentinței (17 iunie 2010). Recurentul apreciază că intervalul de aproximativ 2 luni și jumătate dintre data avizării pozitive și data pronunțării sentinței este contrar prevederilor art. 18 din Legea nr. 21/1991 și nu poate în niciun caz constitui un termen rezonabil în accepțiunea Convenției Europene asupra Cetățeniei. Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Instanța de control judiciar constată că în speță nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304 sau art. 304 1 C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanță a reținut corect situația de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză și a realizat o încadrare juridică adecvată. Verificând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că obiectul principal al cauzei deduse judecății îl reprezintă constatarea refuzului nejustificat al pârâților de a soluționa cererea reclamantului de redobândire a cetățeniei române și obligarea instituțiilor pârâte să procedeze la analizarea/avizarea cererii, așa cum a solicitat expres prin cererea introductivă.

De asemenea, s-a solicitat și obligarea pârâților la comunicarea ordinului de redobândire a cetățeniei române și la plata daunelor interese și a cheltuielilor de judecată. Instanța de control judiciar reține situația de fapt potrivit căreia reclamantul G.I. a înregistrat cererea de redobândire a cetățeniei române la Secția Consulară a Ambasadei României la Chișinău la data de 12 iunie 2009, a formulat cererea de chemare în judecată la data de 10 noiembrie 2009, a primit avizul pozitiv din partea Comisiei pentru Cetățenie la data de 07 aprilie 2010 și a formulat precizare de acțiune la data de 20 mai 2010, solicitând introducerea în cauză a A.N.C. și a Președintelui acestei autorități în temeiul O.U.G.

nr. 5/2010. Față de cele reținute, Înalta Curte constată că în mod temeinic și legal a respins instanța de fond capetele de cerere privind constatarea refuzului nejustificat de soluționare a cererii și obligarea la analizarea/avizarea cererii de redobândire a cetățeniei române, ca rămase fără obiect, având în vedere că în ședința din 7 aprilie 2010 Comisia a analizat și avizat favorabil cererea reclamantului.

De asemenea, Înalta Curte constată că și capetele de cerere având ca obiect obligarea pârâților la comunicarea ordinului de redobândire a cetățeniei române și la plata sumei de 100 RON pe fiecare zi de întârziere cu titlu de daune interese, au fost corect respinse ca fiind neîntemeiate, instanța de fond apreciind că nu poate fi vorba de nesoluționarea unei cereri, potrivit art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, sau de existența unui refuz nejustificat, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. i) din acest act normativ atât timp cât nu s-a emis ordinul de redobândire a cetățeniei române, dat fiind că timpul scurs de la avizarea pozitivă a cererii (07 aprilie 2010) și până la data formulării precizării la acțiune (20 mai 2010) nu poate conduce la concluzia nerespectării termenului rezonabil prevăzut de art. 6 din C.E.D.O.

În condițiile date, atitudinea instituției pârâte nu poate fi circumscrisă exprimării explicite cu exces de putere a voinței de a nu rezolva cererea reclamantului, din înscrisurile existente la dosar reieșind efectuarea de către aceasta a demersurilor prevăzute de lege după data la care a operat transferul atribuțiilor de la Ministerul Justiției în temeiul O.U.G. nr. 5/2010. Dovadă în acest sens este și faptul că, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, ulterior pronunțării sentinței recurate a fost emis și comunicat Ordinul din 19 august 2010 pe a cărui listă anexă se găsește și recurentul-reclamant, care a fost invitat prin adresa din 27 septembrie 2010 la depunerea jurământului de credință față de țară.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală. În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de G.I. împotriva sentinței civile nr. 2964 din 17 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 mai 2011.