ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2961/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamantul G.I. i-a

chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești și

E.N.E., în calitate de director al Direcției Cetățenie, solicitând ca prin sentința

ce se va pronunța să se constate refuzul nejustificat al pârâtului Ministerul Justiției,

prin intermediul Direcției Cetățenie, de a-i soluționa cererea de redobândire a

cetățeniei române; să se dispună obligarea pârâtului Ministerul Justiției să procedeze

la analizarea/avizarea cererii de redobândire a cetățeniei române în termen de maxim

30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii instanței; obligarea pârâtului

Ministerul Justiției la plata sumei de 100 RON pe fiecare zi de întârziere cu titlu

de daune cominatorii, de la data introducerii cererii de chemare în judecată și

până la avizarea dosarului, precum și la obligarea pârâților în solidar la plata

cheltuielilor de judecată.

Prin întâmpinarea formulată

la data de 23 septembrie 2009, pârâtul Ministerul Justiției a invocat excepția lipsei

calității procesuale pasive, având în vedere intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 5

din 05 februarie 2010 pentru înființarea, organizarea și funcționarea A.N.C.

La data de 20 mai 2010,

reclamantul a formulat precizare la acțiune, în sensul că a solicitat introducerea

în cauză a A.N.C. și a d-nei E.N.E., în calitate de Președinte al A.N.C.

Prin încheierea din data

de 20 mai 2010, instanța a constatat că a operat o transmisiune a calității procesuale

pasive de la Ministerul Justiției la A.N.C., având în vedere dispozițiile art. 1

și art. 14 din O.U.G. nr. 5/2010 și a luat act de precizarea la acțiune, în sensul

că au calitatea de pârâți în cauză A.N.C. și Președintele A.N.C. – E.N.E.

Pârâta A.N.C. a formulat

întâmpinare la data de 04 iunie 2010, prin care a solicitat respingerea acțiunii

ca neîntemeiată, arătând că cererea reclamantului de redobândire a cetățeniei române

înregistrată a fost analizată și avizată pozitiv de Comisia pentru Cetățenie în

ședința din 07 aprilie 2010 și că ordinul de redobândire a cetățeniei române va

fi emis, potrivit legii, după ce se va constata îndeplinirea condițiilor prevăzute

de lege, comunicarea acestuia făcându-se „de îndată” după emitere.

Prin sentința nr. 2964

din 17 iunie 2010 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal a respins capetele de cerere privind constatarea refuzului nejustificat

de soluționare a cererii și obligarea la analizarea/avizarea cererii de redobândire

a cetățeniei române, ca rămase fără obiect; a respins, ca neîntemeiate, capetele

de cerere referitoare la obligația de comunicare a ordinului de redobândire a cetățeniei

române și obligația de plată a daunelor interese formulate de reclamantul G.I.,

în contradictoriu cu pârâtele A.N.C. și E.N.E.; a obligat pârâta A.N.C. la plata

sumei de 4,3 RON cheltuieli de judecată către reclamant.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut că, la Comisia pentru Cetățenie, cererea reclamantului

a fost înregistrată la data de 13 noiembrie 2009 și formează obiectul Dosarului

nr. 20567/RD/2009 și că în ședința din 07 aprilie 2010, Comisia pentru Cetățenie

a analizat și a avizat pozitiv cererea reclamantului de redobândire a cetățeniei

române, astfel că a respins ca rămase fără obiect capetele de cerere privind constatarea

refuzului nejustificat de soluționare a cererii și obligarea la analizarea/avizarea

cererii de redobândire a cetățeniei române.

Referitor la capetele

de cerere din acțiunea precizată având ca obiect obligarea pârâților la comunicarea

ordinului de redobândire a cetățeniei române și la plata sumei de 100 RON pe fiecare

zi de întârziere cu titlu de daune interese, instanța a constatat că sunt neîntemeiate

și a dispus respingerea acestora, reținând că nu poate fi vorba de nesoluționarea

unei cereri, potrivit art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, sau de existența

unui refuz nejustificat, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. i) din acest

act normativ, atât timp cât nu s-a emis ordinul de redobândire a cetățeniei române,

iar timpul scurs de la avizarea pozitivă a cererii (07 aprilie 2010) și până la

data formulării precizării la acțiune (20 mai 2010) nu poate conduce la concluzia

nerespectării termenului rezonabil prevăzut de art. 6 din C.E.D.O.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs reclamantul G.I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului

se arată că cererea reclamantului de redobândire a cetățeniei române a fost avizată

pozitiv pe data de 07 aprilie 2010, cu încălcarea termenului de maxim 5 luni de

zile prevăzut de art. 14

1

din Legea nr. 21/1991 a cetățeniei române,

față de data de 12 iunie 2009 la care s-a depus cererea de redobândire a cetățeniei

române la Secția Consulară a Ambasadei României la Chișinău.

Recurentul-reclamant arată

că a formulat precizare de acțiune la data de 20 mai 2010, prin care a solicitat

sa-i fie comunicat "de îndată" Ordinul de redobândire a cetățeniei romane,

însă instanța a avut în vedere la judecarea cauzei intervalul de timp dintre data

avizării pozitive (07 aprilie 2010), respectiv data precizării acțiunii (20 mai

2010) și nu data pronunțării sentinței (17 iunie 2010).

Recurentul apreciază că

intervalul de aproximativ 2 luni și jumătate dintre data avizării pozitive și data

pronunțării sentinței este contrar prevederilor art. 18 din Legea nr. 21/1991 și

nu poate în niciun caz constitui un termen rezonabil în accepțiunea Convenției Europene

asupra Cetățeniei.

Examinând cauza și sentința

atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale

incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta

Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta

în continuare.

Instanța de control judiciar

constată că în speță nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304 sau art. 304

1

C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanță a reținut

corect situația de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză și

a realizat o încadrare juridică adecvată.

Verificând actele și lucrările

dosarului, Înalta Curte constată că obiectul principal al cauzei deduse judecății

îl reprezintă constatarea refuzului nejustificat al pârâților de a soluționa cererea

reclamantului de redobândire a cetățeniei române și obligarea instituțiilor pârâte

să procedeze la analizarea/avizarea cererii, așa cum a solicitat expres prin cererea

introductivă. De asemenea, s-a solicitat și obligarea pârâților la comunicarea ordinului

de redobândire a cetățeniei române și la plata daunelor interese și a cheltuielilor

de judecată.

Instanța de control judiciar

reține situația de fapt potrivit căreia reclamantul G.I. a înregistrat cererea de

redobândire a cetățeniei române la Secția Consulară a Ambasadei României la Chișinău

la data de 12 iunie 2009, a formulat cererea de chemare în judecată la data de 10

noiembrie 2009, a primit avizul pozitiv din partea Comisiei pentru Cetățenie la

data de 07 aprilie 2010 și a formulat precizare de acțiune la data de 20 mai 2010,

solicitând introducerea în cauză a A.N.C. și a Președintelui acestei autorități

în temeiul O.U.G. nr. 5/2010.

Față de cele reținute,

Înalta Curte constată că în mod temeinic și legal a respins instanța de fond capetele

de cerere privind constatarea refuzului nejustificat de soluționare a cererii și

obligarea la analizarea/avizarea cererii de redobândire a cetățeniei române, ca

rămase fără obiect, având în vedere că în ședința din 7 aprilie 2010 Comisia a analizat

și avizat favorabil cererea reclamantului.

De asemenea, Înalta Curte

constată că și capetele de cerere având ca obiect obligarea pârâților la comunicarea

ordinului de redobândire a cetățeniei române și la plata sumei de 100 RON pe fiecare

zi de întârziere cu titlu de daune interese, au fost corect respinse ca fiind neîntemeiate,

instanța de fond apreciind că nu poate fi vorba de nesoluționarea unei cereri, potrivit

art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, sau de existența unui refuz nejustificat,

în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. i) din acest act normativ atât timp

cât nu s-a emis ordinul de redobândire a cetățeniei române, dat fiind că timpul

scurs de la avizarea pozitivă a cererii (07 aprilie 2010) și până la data formulării

precizării la acțiune (20 mai 2010) nu poate conduce la concluzia nerespectării

termenului rezonabil prevăzut de art. 6 din C.E.D.O.

În condițiile date, atitudinea

instituției pârâte nu poate fi circumscrisă exprimării explicite cu exces de putere

a voinței de a nu rezolva cererea reclamantului, din înscrisurile existente la dosar

reieșind efectuarea de către aceasta a demersurilor prevăzute de lege după data

la care a operat transferul atribuțiilor de la Ministerul Justiției în temeiul O.U.G.

nr. 5/2010.

Dovadă în acest sens este

și faptul că, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, ulterior pronunțării

sentinței recurate a fost emis și comunicat Ordinul din 19 august 2010 pe a cărui

listă anexă se găsește și recurentul-reclamant, care a fost invitat prin adresa

din 27 septembrie 2010 la depunerea jurământului de credință față de țară.

Astfel fiind, Înalta Curte

constată că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu pot fi

primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de G.I. împotriva sentinței civile nr. 2964 din 17 iunie 2010 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 mai 2011.