ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3762/2006

Asupra recursului penal de față:

În baza lucrărilor de la dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 299 din 10

octombrie 2005 pronunțată de Tribunalul Harghita, în baza art. 215 alin. (1) C.

pen., a fost condamnat inculpatul C.P.F. la o pedeapsă de 8 luni închisoare.

În baza art. 291 C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a mai fost condamnat inculpatul la o

pedeapsă de un an închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., au fost contopite cele două pedepse și s-a dispus ca inculpatul să

execute pedeapsa cea mai grea, de un an închisoare.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei și potrivit art. 82 C. pen., a

fost fixat termen de încercare de 3 ani, atrăgându-i-se atenția asupra art. 82 C.

pen.

S-a constatat prejudiciul acoperit

către partea civilă Ministerul Administrațiilor și Internelor București.

S-a dispus anularea adeverinței de

absolvirea examenului de licență, depusă de inculpat la I.P.J. Harghita.

A fost obligat inculpatul să

plătească către stat suma de 700 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a se pronunța această sentință,

instanța de fond, față de actele și lucrările de la dosar a arătat că reține

următoarea situație de fapt.

Inculpatul C.P.F. a fost încadrat în

muncă timp de 15 ani în cadrul I.P.J. Harghita, la început în calitate de

subofițer, iar începând cu data de 01 iunie 2001, acesta a fost promovat în

funcția de ofițer specialist 2 la Biroul A.E.S.T., din cadrul Poliției municipiului

Miercurea Ciuc, promovare care s-a datorat faptului că acesta a depus la dosar

o adeverință din conținutul căruia rezulta că este absolvent al Facultății de

Drept.

S-au făcut verificări și s-a

stabilit că adeverința pe baza căreia inculpatul a fost încadrat și promovat pe

funcția menționată este falsă, însă  nu s-a putut stabilii persoana care a emis

această adeverință.

Ca urmare a promovării sale pe

funcția menționată și pe care a stat, în perioada 01 iunie 2001 - 30 noiembrie

2002, când s-a constatat că acesta nu este absolvent al facultății de drept, a

încasat o retribuție în plus de 29.108.049 lei.

În contextul situației de fapt

expusă și reținută, constând în aceea că activitatea materială desfășurată de

inculpat, care s-a folosit de o adeverință de promovare a examenului de licență

falsă, pentru a fi promovat și a încasat salariul în pus de 29.108.049 lei,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune și uz de

fals, prevăzute de art. 215 alin. (1) C. pen., și art. 291 C. pen., texte de

lege în baza cărora a fost condamnat inculpatul la două pedepse privative de

libertate care au fost contopite, faptele fiind comise în concurs real și s-a

dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare în

condițiile art. 81 C. pen.

La individualizarea și aplicarea

pedepselor ca durată și modalitate de executare s-a menționat că au fost avute

în vedere toate criteriile înscrise la art. 72 C. pen., astfel că o pedeapsă

rezultantă de un an închisoare, cu suspendarea condiționată a executării este

de natură să ducă la reeducarea acestuia și să atingă finalitatea înscrisă la art.

52 C. pen.

În faza de urmărire penală,

prejudiciul produs părții civile a fost recuperat în întregime.

În temeiul art. 362 și 363 C. proc.

pen., sentința a fost atacată cu apel de către inculpat, care în concluziile

sale a solicitat achitarea, deoarece nu a comis infracțiunile pentru care a

fost condamnat, iar pentru funcțiile ocupate nu se cer studii superioare,

acestea fiind funcții de execuție și nu de conducere.

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția

penală, a examinat apelul inculpatului în raport de motivele invocate, actele

și lucrările de la dosar, sentința pronunțate în cauză, cum și din oficiu

potrivit art. 371 C. proc. pen. și, prin decizia penală nr. 19/ A din 10

februarie 2006, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., apelul declarat

a fost respins, ca nefondat.

În considerentele deciziei s-a

menționat că motivele de apel invocate nu sunt întemeiate, deoarece funcțiile

ocupate de către inculpatul apelant după data de 01 iunie 2001 și până la 30

noiembrie 2002 au avut la bază tocmai adeverința falsă depusă de către apelant

și în care se atesta că este absolvent de studii superioare.

Prin urmare, susținerea apelantului

că funcția de specialist și șef la B.A.E.S.T. nu prevedea pentru ocuparea lor

studii superioare, este infirmată de către adresele I.P.J. Harghita.

Apreciind că a fost pronunțată o

hotărâre legală și temeinică, apelul declarat a fost respins, ca nefondat.

În baza art. 385

3

C.

proc. pen., decizia și sentința au fost atacate cu recurs de către inculpat,

care în motivele scrise de la dosar, cum și cu ocazia susținerilor orale a

invocat motive legate de nevinovăția sa în comiterea infracțiunilor pentru care

a fost condamnat, solicitând achitarea.

Au fost dezvoltate aceste motive,

care de altfel au fost invocate și în apel, arătându-se că activitatea sa

materială nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

înșelăciune, atât sub aspectul elementului material al laturii obiective, cât și

al celei subiective, iar funcțiile pe care a fost promovat, începând cu data de

01 iunie 2001, nu cer studii superioare, astfel că se impune achitarea.

Motivele de recurs invocate au

arătat că prin conținutul lor constituie cazuri de casare de la pct. 12 și 17

1

de la art. 385

9

C. proc. pen., potrivit cărora în cauză nu sunt

întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor arătate și hotărârea

pronunțată este contrară legii.

Examinând recursul declarat, în

raport de motivele invocate care au constituit și critici în apel, de actele și

lucrările dosarului, de decizia și sentința pronunțate în cauză, se constată că

recursul de față este nefondat și se va respinge pentru considerente ce vor fi

expuse în continuare.

Referitor la primul motiv de recurs

invocat, constând în aceea că activitatea sa materială desfășurată în cadrul

I.P.J. Harghita, în perioada 01 iunie 2001 – 30 noiembrie 2002, nu întrunește

elementele constitutive a niciunei fapte de natură penală, în legătură cu

depunerea adeverinței ca fiind absolvent al unei facultăți de drept și pe baza

căreia a fost încadrat pe funcții ce se cer studii superioare, se constată că

este neîntemeiată.

Potrivit art. 215 alin. (1) C. pen.,

constituie infracțiunea de înșelăciune în forma simplă, inducerea în eroare prin

prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoasă sau ca mincinoasă a unei fapte

adevărate în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material

injust și dacă s-a pricinuit o pagubă.

Potrivit mijloacelor de probă

existente la dosar, respectiv procesele verbale întocmite de către lucrătorii

de poliție cu ocazia verificării foilor matricole de la Universitățile G.B.

Brașov, Șt.M. Iași, L.B. din Sibiu, declarațiile martorilor Ș.C.C., F.V., Ș.P.,

P.R.V., V.C., S.V., D.M. din care se desprinde că acesta nu figurează înscris

pe niciuna dintre foile matricole ale universităților menționate, coroborate cu

cele ale lui P.M., fost rector al universității care nu și-a recunoscut

semnăturile aplicate pe foile matricole prezentate de recurent, precum și

adresele I.P.J. Harghita, rezultă în mod cert și fără echivoc că

inculpatul-recurent a depus la I.P.J. Harghita o adeverință din conținutul

căreia rezulta că este absolvent al facultății de drept, adeverință pe baza

căreia a fost încadrat și promovat în luna mai 2001 în funcția de ofițer

specialist la Biroul A.E.S.T. Harghita, la 01 noiembrie 2001, a fost promovat

în funcția de șef birou A.E.S.T, iar la 08 decembrie 2001 a fost numit șef

Birou 1 A.E.S.T, funcție din care a fost eliberat la 06 decembrie 2002.

Pe această perioadă a primit o

retribuție în plus de 29.108.049 lei, sumă care a fost recuperată.

Examinând elementele constitutive

ale infracțiunii de înșelăciune așa cum au fost redate, în raport de

activitatea desfășurată de inculpat potrivit căreia a indus în eroare I.P.J. Harghita

prin prezentarea ca adevărată a faptului că este absolvent al facultății de

drept, fapt pentru care a fost încadrat pe funcții unde se cereau studii

superioare și a primit o retribuție mai mare, se constată că acesta a comis

infracțiunile pentru care a fost condamnat.

Este neîntemeiată susținerea

recurentului potrivit căruia pentru funcțiile ocupate după data de 01 iunie

2001 nu se cer studii superioare, întrucât, așa cum rezultă din adresele depuse

de I.P.J. Harghita, pentru ocuparea funcțiilor de specialist și șef la Biroul

A.E.S.T. erau necesare studii superioare, fără a se specifica felul sau

specializarea, cu promovare examenului de licență.

Prin urmare, susținerile

inculpatului sunt neîntemeiate, nu au temei probator și ca atare se vor

înlătura, ca nefondate.

Așa fiind, și cum în cauză au fost

pronunțate hotărâri legale și temeinice, atât din punct de vedere a reținerii

corecte a situației de fapt, a încadrării juridice, a vinovăției inculpatului,

că motivele de recurs invocate nu constituie cazuri de casare în sensul pct. 12

și 17

1

, iar potrivit pct. 3 de la art. 385

9

C. proc. pen.,

nu se constată alte cazuri care să ducă la reformarea hotărârilor, recursul

declarat se va respinge, ca nefondat.

Văzând și dispozițiile art. 189 și

urm. C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul C.P.F. împotriva deciziei penale nr. 19/ A din 10

februarie 2006 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori

și de familie.

Obligă pe recurent la plata sumei de

120 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

13 iunie 2006.