ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3762/2006

Asupra recursului penal de față: În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 299 din 10 octombrie 2005 pronunțată de Tribunalul Harghita, în baza art. 215 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.P.F. la o pedeapsă de 8 luni închisoare. În baza art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a mai fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de un an închisoare. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite cele două pedepse și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de un an închisoare. În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei și potrivit art. 82 C. pen., a fost fixat termen de încercare de 3 ani, atrăgându-i-se atenția asupra art. 82 C. pen.

S-a constatat prejudiciul acoperit către partea civilă Ministerul Administrațiilor și Internelor București. S-a dispus anularea adeverinței de absolvirea examenului de licență, depusă de inculpat la I.P.J. Harghita. A fost obligat inculpatul să plătească către stat suma de 700 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare. Pentru a se pronunța această sentință, instanța de fond, față de actele și lucrările de la dosar a arătat că reține următoarea situație de fapt. Inculpatul C.P.F. a fost încadrat în muncă timp de 15 ani în cadrul I.P.J. Harghita, la început în calitate de subofițer, iar începând cu data de 01 iunie 2001, acesta a fost promovat în funcția de ofițer specialist 2 la Biroul A.E.S.T., din cadrul Poliției municipiului Miercurea Ciuc, promovare care s-a datorat faptului că acesta a depus la dosar o adeverință din conținutul căruia rezulta că este absolvent al Facultății de Drept.

S-au făcut verificări și s-a stabilit că adeverința pe baza căreia inculpatul a fost încadrat și promovat pe funcția menționată este falsă, însă nu s-a putut stabilii persoana care a emis această adeverință. Ca urmare a promovării sale pe funcția menționată și pe care a stat, în perioada 01 iunie 2001 - 30 noiembrie 2002, când s-a constatat că acesta nu este absolvent al facultății de drept, a încasat o retribuție în plus de 29.108.049 lei.

În contextul situației de fapt expusă și reținută, constând în aceea că activitatea materială desfășurată de inculpat, care s-a folosit de o adeverință de promovare a examenului de licență falsă, pentru a fi promovat și a încasat salariul în pus de 29.108.049 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune și uz de fals, prevăzute de art. 215 alin. (1) C. pen., și art. 291 C. pen., texte de lege în baza cărora a fost condamnat inculpatul la două pedepse privative de libertate care au fost contopite, faptele fiind comise în concurs real și s-a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare în condițiile art. 81 C. pen.

La individualizarea și aplicarea pedepselor ca durată și modalitate de executare s-a menționat că au fost avute în vedere toate criteriile înscrise la art. 72 C. pen., astfel că o pedeapsă rezultantă de un an închisoare, cu suspendarea condiționată a executării este de natură să ducă la reeducarea acestuia și să atingă finalitatea înscrisă la art. 52 C. pen. În faza de urmărire penală, prejudiciul produs părții civile a fost recuperat în întregime. În temeiul art. 362 și 363 C. proc. pen., sentința a fost atacată cu apel de către inculpat, care în concluziile sale a solicitat achitarea, deoarece nu a comis infracțiunile pentru care a fost condamnat, iar pentru funcțiile ocupate nu se cer studii superioare, acestea fiind funcții de execuție și nu de conducere.

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală, a examinat apelul inculpatului în raport de motivele invocate, actele și lucrările de la dosar, sentința pronunțate în cauză, cum și din oficiu potrivit art. 371 C. proc. pen. și, prin decizia penală nr. 19/ A din 10 februarie 2006, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., apelul declarat a fost respins, ca nefondat. În considerentele deciziei s-a menționat că motivele de apel invocate nu sunt întemeiate, deoarece funcțiile ocupate de către inculpatul apelant după data de 01 iunie 2001 și până la 30 noiembrie 2002 au avut la bază tocmai adeverința falsă depusă de către apelant și în care se atesta că este absolvent de studii superioare. Prin urmare, susținerea apelantului că funcția de specialist și șef la B.A.E.S.T.

nu prevedea pentru ocuparea lor studii superioare, este infirmată de către adresele I.P.J. Harghita. Apreciind că a fost pronunțată o hotărâre legală și temeinică, apelul declarat a fost respins, ca nefondat. În baza art. 385 3 C. proc. pen., decizia și sentința au fost atacate cu recurs de către inculpat, care în motivele scrise de la dosar, cum și cu ocazia susținerilor orale a invocat motive legate de nevinovăția sa în comiterea infracțiunilor pentru care a fost condamnat, solicitând achitarea. Au fost dezvoltate aceste motive, care de altfel au fost invocate și în apel, arătându-se că activitatea sa materială nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, atât sub aspectul elementului material al laturii obiective, cât și al celei subiective, iar funcțiile pe care a fost promovat, începând cu data de 01 iunie 2001, nu cer studii superioare, astfel că se impune achitarea.

Motivele de recurs invocate au arătat că prin conținutul lor constituie cazuri de casare de la pct. 12 și 17 1 de la art. 385 9 C. proc. pen., potrivit cărora în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor arătate și hotărârea pronunțată este contrară legii. Examinând recursul declarat, în raport de motivele invocate care au constituit și critici în apel, de actele și lucrările dosarului, de decizia și sentința pronunțate în cauză, se constată că recursul de față este nefondat și se va respinge pentru considerente ce vor fi expuse în continuare. Referitor la primul motiv de recurs invocat, constând în aceea că activitatea sa materială desfășurată în cadrul I.P.J.

Harghita, în perioada 01 iunie 2001 – 30 noiembrie 2002, nu întrunește elementele constitutive a niciunei fapte de natură penală, în legătură cu depunerea adeverinței ca fiind absolvent al unei facultăți de drept și pe baza căreia a fost încadrat pe funcții ce se cer studii superioare, se constată că este neîntemeiată. Potrivit art. 215 alin. (1) C. pen., constituie infracțiunea de înșelăciune în forma simplă, inducerea în eroare prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoasă sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust și dacă s-a pricinuit o pagubă. Potrivit mijloacelor de probă existente la dosar, respectiv procesele verbale întocmite de către lucrătorii de poliție cu ocazia verificării foilor matricole de la Universitățile G.B.

Brașov, Șt.M. Iași, L.B. din Sibiu, declarațiile martorilor Ș.C.C., F.V., Ș.P., P.R.V., V.C., S.V., D.M. din care se desprinde că acesta nu figurează înscris pe niciuna dintre foile matricole ale universităților menționate, coroborate cu cele ale lui P.M., fost rector al universității care nu și-a recunoscut semnăturile aplicate pe foile matricole prezentate de recurent, precum și adresele I.P.J. Harghita, rezultă în mod cert și fără echivoc că inculpatul-recurent a depus la I.P.J. Harghita o adeverință din conținutul căreia rezulta că este absolvent al facultății de drept, adeverință pe baza căreia a fost încadrat și promovat în luna mai 2001 în funcția de ofițer specialist la Biroul A.E.S.T.

Harghita, la 01 noiembrie 2001, a fost promovat în funcția de șef birou A.E.S.T, iar la 08 decembrie 2001 a fost numit șef Birou 1 A.E.S.T, funcție din care a fost eliberat la 06 decembrie 2002. Pe această perioadă a primit o retribuție în plus de 29.108.049 lei, sumă care a fost recuperată. Examinând elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune așa cum au fost redate, în raport de activitatea desfășurată de inculpat potrivit căreia a indus în eroare I.P.J. Harghita prin prezentarea ca adevărată a faptului că este absolvent al facultății de drept, fapt pentru care a fost încadrat pe funcții unde se cereau studii superioare și a primit o retribuție mai mare, se constată că acesta a comis infracțiunile pentru care a fost condamnat.

Este neîntemeiată susținerea recurentului potrivit căruia pentru funcțiile ocupate după data de 01 iunie 2001 nu se cer studii superioare, întrucât, așa cum rezultă din adresele depuse de I.P.J. Harghita, pentru ocuparea funcțiilor de specialist și șef la Biroul A.E.S.T. erau necesare studii superioare, fără a se specifica felul sau specializarea, cu promovare examenului de licență. Prin urmare, susținerile inculpatului sunt neîntemeiate, nu au temei probator și ca atare se vor înlătura, ca nefondate. Așa fiind, și cum în cauză au fost pronunțate hotărâri legale și temeinice, atât din punct de vedere a reținerii corecte a situației de fapt, a încadrării juridice, a vinovăției inculpatului, că motivele de recurs invocate nu constituie cazuri de casare în sensul pct. 12 și 17 1 , iar potrivit pct. 3 de la art. 385 9 C. proc.

pen., nu se constată alte cazuri care să ducă la reformarea hotărârilor, recursul declarat se va respinge, ca nefondat. Văzând și dispozițiile art. 189 și urm. C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.P.F. împotriva deciziei penale nr. 19/ A din 10 februarie 2006 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă pe recurent la plata sumei de 120 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 iunie 2006.