ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 66/2012

Asupra

recursului de față:

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința

comercială nr. 9473 din 08 octombrie 2010, pronunțată în dosarul nr.

4632/3/2010, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins cererea

de suspendare formulată de pârâtă, a admis acțiunea formulată de reclamanta D.L.M.,

în contradictoriu cu pârâta SC I.G.F. SRL, a constatat nulitatea absolută a

hotărârilor adoptate în cadrul adunării generale a asociaților SC I.G.F. SRL din

1 iunie 2009 și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 6014,85

lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Apelul declarat

de pârâta SC I.G.F. SRL a fost respins, ca nefondat, prin decizia comercială

nr. 278 din 26 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a Vi-a comercială.

În termen

legal, împotriva acestei decizii, a declarat recurs pârâta SC I.G.F. SRL,

invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Intimata-reclamantă

G.L.M. (FOSTĂ D.) a depus la dosar o declarație autentică prin care înțelege,

în temeiul art. 247 C. proc. civ., să renunțe la dreptul subiectiv pretins față

de pârâtă, în prezenta cauză aflată pe rolul Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

Potrivit

dispozițiilor art. 247 C. proc. civ. „În caz de renunțare la însuși dreptul

pretins, instanța dă o hotărâre prin care va respinge cererea în fond și va

hotărî asupra cheltuielilor.

Renunțarea se

poate face în ședință sau prin înscris autentic.”

Astfel, singura

cerință a textului de lege anterior menționat este aceea a manifestării de

voință a celui care a formulat cererea de chemare în judecată, în sensul

renunțării la însuși dreptul pretins prin aceasta.

Având în vedere

declarația autentică prin care reclamanta renunță expres la dreptul pretins

față de pârâtă, Înalta Curte constată că, în cauză, sunt îndeplinite cerințele

art. 247 C. proc. civ., motiv pentru care, în raport de textul legal anterior

evocat coroborat cu art. 289 și 316 C. proc. civ., cu respectarea principiului

disponibilității părților în procesul civil, precum și a principiului non

reformatio in pejus instituit de prevederile art. 296 C. proc. civ., va admite

recursul pârâtei, va modifica decizia recurată, în sensul că va admite apelul

formulat de pârâtă, va anula sentința apelată și va respinge pe fond acțiunea

reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâta SC I.G.F. SRL BUCUREȘTI împotriva deciziei comerciale nr.

278 din 26 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a Vl-a comercială, modifică

decizia atacată, în sensul că admite apelul formulat de pârâta SC I.G.F. SRL

BUCUREȘTI împotriva sentinței nr. 9473 din 08 octombrie 2010 pronunțată de

Tribunalul București, secția a Vl-a comercială.

Anulează în tot

sentința apelată și în temeiul art. 247 C. proc. civ., respinge pe fond

acțiunea reclamantei G.L.M. (FOSTĂ D.) în contradictoriu cu pârâta SC I.G.F. SRL

BUCUREȘTI având ca obiect anularea hotărârii A.G.A. din data de 01 iunie 2009.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2012.