ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 66/2012

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 9473 din 08 octombrie 2010, pronunțată în dosarul nr. 4632/3/2010, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins cererea de suspendare formulată de pârâtă, a admis acțiunea formulată de reclamanta D.L.M., în contradictoriu cu pârâta SC I.G.F. SRL, a constatat nulitatea absolută a hotărârilor adoptate în cadrul adunării generale a asociaților SC I.G.F. SRL din 1 iunie 2009 și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 6014,85 lei, reprezentând cheltuieli de judecată. Apelul declarat de pârâta SC I.G.F. SRL a fost respins, ca nefondat, prin decizia comercială nr. 278 din 26 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a Vi-a comercială.

În termen legal, împotriva acestei decizii, a declarat recurs pârâta SC I.G.F. SRL, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Intimata-reclamantă G.L.M. (FOSTĂ D.) a depus la dosar o declarație autentică prin care înțelege, în temeiul art. 247 C. proc. civ., să renunțe la dreptul subiectiv pretins față de pârâtă, în prezenta cauză aflată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Potrivit dispozițiilor art. 247 C. proc. civ. „În caz de renunțare la însuși dreptul pretins, instanța dă o hotărâre prin care va respinge cererea în fond și va hotărî asupra cheltuielilor. Renunțarea se poate face în ședință sau prin înscris autentic.” Astfel, singura cerință a textului de lege anterior menționat este aceea a manifestării de voință a celui care a formulat cererea de chemare în judecată, în sensul renunțării la însuși dreptul pretins prin aceasta.

Având în vedere declarația autentică prin care reclamanta renunță expres la dreptul pretins față de pârâtă, Înalta Curte constată că, în cauză, sunt îndeplinite cerințele art. 247 C. proc. civ., motiv pentru care, în raport de textul legal anterior evocat coroborat cu art. 289 și 316 C. proc. civ., cu respectarea principiului disponibilității părților în procesul civil, precum și a principiului non reformatio in pejus instituit de prevederile art. 296 C. proc. civ., va admite recursul pârâtei, va modifica decizia recurată, în sensul că va admite apelul formulat de pârâtă, va anula sentința apelată și va respinge pe fond acțiunea reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC I.G.F. SRL BUCUREȘTI împotriva deciziei comerciale nr. 278 din 26 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a Vl-a comercială, modifică decizia atacată, în sensul că admite apelul formulat de pârâta SC I.G.F. SRL BUCUREȘTI împotriva sentinței nr. 9473 din 08 octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a Vl-a comercială. Anulează în tot sentința apelată și în temeiul art. 247 C. proc. civ., respinge pe fond acțiunea reclamantei G.L.M. (FOSTĂ D.) în contradictoriu cu pârâta SC I.G.F. SRL BUCUREȘTI având ca obiect anularea hotărârii A.G.A. din data de 01 iunie 2009. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2012.