ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3633/2010

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 25 PI din 12 ianuarie 2005 a Tribunalului Timiș a fost condamnat inculpatul C.V.  la pedepsele de 3 ani închisoare în baza art. 176 din Legea nr. 141/1997 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și de 2 ani închisoare în baza art. 279 alin. (1) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., stabilindu-se, conform art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen. ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare cu aplicarea art. 71 și 64 C. pen.

În baza art. 118 lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea unui pistol cu gaze marca "B." - fără serie, calibru 8 mm cu un încărcător ridicat de la inculpat.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut în fapt că la 8 ianuarie 2004 inculpatul a fost depistat într-un magazin din municipiul Timișoara, având asupra sa un pistol cu gaze marca "B.", deținut fără autorizație legală.

În legătură cu acest obiect, s-a stabilit că a fost cumpărat de inculpat în Germania și că l-a introdus în țară la 22 decembrie 2003 prin PCTF Nădlac, fără a-l declara la organele vamale.

Inculpatul a recunoscut fapta în faza de urmărire penală, după care s-a sustras de la judecată și a părăsit țara la 16 septembrie 2004.

Anterior, inculpatul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 426 din 16 noiembrie 2002 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc la 1 an și 6 luni închisoare pedeapsa executată, el aflându-se în starea de recidivă prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen.

Întrucât hotărârea de condamnare a rămas definitivă prin neapelare nefiind atacată în termen legal, Tribunalul Timiș a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii din 2 februarie 2005 iar inculpatul a fost dat în urmărire generală.

La data de 7 iunie 2010 inculpatul a fost depistat pe aeroportul Timișoara de către organele Poliției de Frontieră, după ce fusese expulzat din Italia, și constatându-se că este urmărit pentru executarea pedepsei de 3 ani închisoare, a fost predat la I.P.J. Timiș și încarcerat. Audiat de judecător, inculpatul a recunoscut faptele, a declarat că știa de proces și că a plecat în Italia la muncă, de unde a fost expulzat.

Împotriva hotărârii de condamnare, inculpatul C.V. a declarat apel peste termen, la 8 iunie 2010, solicitând reducerea pedepsei aplicate.

Prin Decizia penală nr. 101/A din 14 iulie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, a fost admis apelul peste termen, declarat de inculpat și s-a dispus desființarea hotărârii primei instanțe numai cu privire la conținutul pedepselor accesorie și complementară, care au fost limitate la aplicarea dispozițiilor art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

Pentru a decide astfel instanța de control judiciar a considerat greșită aplicarea pedepselor accesorie și complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza I C. pen., referitoare la dreptul cetățenesc de a alege.

Referitor la solicitarea inculpatului de aplicare a dispozițiilor art. 81 C. pen. s-a apreciat că nu sunt întrunite cerințele acestui text, întrucât pedeapsa anterioară este mai mare de 6 luni, iar scopul pedepsei s-a considerat că poate fi atins numai prin executarea acesteia într-un loc de detenție.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul C.V., care, invocând dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. a susținut că pedeapsa aplicată este prea severă și a solicitat reducerea ei.

Recursul declarat nu este întemeiat.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că instanțele au stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunilor de contrabandă și nerespectarea regimului armelor și munițiilor prevăzute de art. 176 din Legea nr. 141/1997 și 279 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

Probele administrate în cauză, respectiv procesul-verbal de constatare a infracțiunilor, declarațiile martorei M.Z.D., raportul de constatare tehnico-științifică privind arma, coroborate cu declarațiile inculpatului de la urmărirea penală au confirmat că recurentul a cumpărat din Germania un pistol cu gaze marca "B.", că la 22 decembrie 2003 a intrat cu această armă în România, prin PCTF Nădlac, fără a o declara organelor vamale și că la 8 ianuarie 2004 a fost depistat purtând acel pistol asupra sa, într-un loc public, respectiv în magazinul S.C. "M." S.R.L. din Timișoara, fiind sesizate organele de poliție de către vânzătoarea M.Z.D.

Referitor la pedepsele aplicate pentru infracțiunile aflate în concurs se constată că instanțele s-au orientat la sancțiuni situate înspre minimul prevăzut de lege, avându-se în mod corect în vedere, conform art. 72 C. pen., pericolul social al faptelor, împrejurările comiterii lor, respectiv ascunderea armei și nedeclararea la organele vamale, portul armei într-un loc public, dar și persoana inculpatului care a recunoscut faptele și se află în starea de recidivă prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen., infracțiunile fiind săvârșite după executarea unei pedepse anterioare de 1 an și 6 luni.

Se mai constată că pedepsele aplicate și pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, cu executare într-un loc de detenție, conform art. 57 C. pen., sunt de natură a asigura, potrivit dispozițiilor art. 52 din același cod, constrângerea și reeducarea inculpatului, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și reintegrarea în comunitate a inculpatului.

Așa fiind, nu există motive de reducerea a pedepselor aplicate.

În legătură cu solicitarea din recurs, în sensul aplicării dispozițiilor art. 86

1

C. pen., nici aceasta nu poate fi primită, întrucât condițiile prevăzute la alin. (1) lit. b) și c) ale acestui text nu sunt întrunite respectiv că inculpatul să nu fi fost anterior condamnat la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni și să se aprecieze că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia.

În consecință, criticile din recurs în sensul greșitei individualizări a pedepsei nu sunt întemeiate.

Față de considerentele arătate, constatând nefondate, motivele de recurs invocate, și nerezultând cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) din același cod urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C.V. cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.

Se va constata că inculpatul a fost arestat la 7 iunie 2010 în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii din 2 februarie 2005 emis de Tribunalul Timiș.

Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C.V. împotriva Deciziei penale nr. 101/A din 14 iulie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală.

Constată că recurentul inculpat a fost arestat la data de 7 iunie 2010, în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii din 2 februarie 2005 emis de Tribunalul Timiș.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 18 octombrie 2010.