ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5679/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC R.S. SRL a chemat în judecată Consiliul Național de Formare Profesională a Adulților și Comisia de Autorizare a Furnizorilor de Formare Profesională a Adulților a Municipiului București, solicitând anularea deciziei nr. 2431 din 05 septembrie 2006, emisă de Comisia de Autorizare a Furnizorilor de Formare Profesională a Adulților și a hotărârii nr. 114 din 24 octombrie 2006 a Consiliului Național de Formare Profesională a Adulților, prin care i s-a retras autorizația pentru programul de calificare „tehnician maseur”. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că actele a căror anulare o solicită sunt nelegale, întrucât i s-a aplicat o măsură mult prea aspră în raport de gravitatea faptelor reținute de emitentă în sarcina sa și de faptul că situația de fapt reținută nu corespunde adevărului.

A mai susținut că la emiterea deciziei nr. 2431/2006 pârâta nu a respectat dispozițiile art. 33 alin. (1) din ordinul nr. 353/2003 și nu a procedat la consemnarea rezultatelor monitorizării în raportul de monitorizare, întocmind doar două note de constatare. Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1597 din 27 mai 2008 a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta SC R.S. SRL reținând, în esență, că sancțiunea aplicată reclamantei a fost corect individualizată în raport de abaterile consemnate de către echipa de control, dispozițiile legale neimpunând pârâtei obligația de a acorda un termen pentru remedierea aspectelor negative contestate, existând doar o posibilitate în acest sens.

De asemenea, s-a reținut că procedura de monitorizare desfășurată de Secretariatul Tehnic al Consiliului Național de Formare Profesională a Adulților s-a derulat în condiții de legalitate. Împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs reclamanta SC R.S. SRL, invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Prin motivele de recurs, recurenta-reclamantă aduce, în esență, următoarele critici sentinței recurate: Prima critică se referă la faptul că nu a fost respectată procedura de monitorizare a societății. În susținerea acestei critici, se invocă efectuarea controlului la o dată neanunțată, respectiv la 10 august 2006 și nu la 11 august 2006, cum fusese încunoștințată prin adresa din 09 august 2006, astfel că a fost în imposibilitate de a pune la dispoziția echipei de monitorizare documentele care să ateste îndeplinirea criteriilor care au stat la baza autorizării.

Se precizează că nota de constatare din 10 august 2006 este lovită de nulitate și nu poate sta la baza raportului de monitorizare, care, din considerentele menționate, nu produce efecte juridice. Se arată că cele două rapoarte de monitorizare nu sunt înregistrate la instituția care a dispus monitorizarea și nu au fost întocmite cu completarea tuturor rubricilor, cum se prevede în anexa nr. 11 la ordinul nr. 353/2003; Recurenta-reclamantă precizează că autorizația putea fi retrasă de Comisia de Autorizare a Furnizorilor de Formare Profesională a Adulților a Municipiului București, aceasta fiind emitenta autorizației. Se arată că potrivit art. 32 și 34 din ordinul nr. 353/2003, echipa de monitiorizare trebuia să fie formată din specialiști ai Comisiei de Autorizare și nu de specialiști din cadrul Consiliului Național de Formare Profesională a Adulților.

În opinia recurentei-reclamante, monitorizarea trebuia efectuată conform art. 31 din ordinul nr. 353/2003, periodic, pentru a avea posibilitatea să remedieze în timp util eventualele deficiențe, inerente. O altă critică se referă la faptul că fondul cauzei a fost greșit soluționat întrucât motivele pentru care s-a retras autorizația, reținute în hotărârea atacată, sunt netemeinice și nu prezintă o gravitate de natură să justifice retragerea acesteia, ci, cel mult, acordarea unui termen în vederea remedierii eventualelor deficiențe. Se precizează, reiterând motivația de la fond, că societatea nu se face vinovată de încălcarea unor prevederi imperative ale legii de natură să afecteze valabilitatea cursurilor efectuate sau a diplomelor eliberate, astfel că sancțiunea aplicată este mult prea aspră.

Consiliul Național de Formare Profesională a Adulților a invocat excepția tardivității recursului motivat de faptul că în raport de data comunicării hotărârii instanței de fond la sediul social al recurentei, în conformitate cu datele din certificatul de furnizare a informației depus la dosarul de fond, recursul este tardiv, iar cererea de recomunicare a sentinței atacate nu reprezintă o repunere în termenul de recurs. Prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei, se solicită respingerea recursului ca nefondat deoarece instanța de fond în mod corect a încadrat în prevederile ordinului comun nr. 353/2003 acțiunile de monitorizare ale comisiei desemnate de Consiliul Național de Formare Profesională a Adulților și s-a pronunțat corect asupra acestui aspect.

Se susține și faptul că argumentele pe fond din cererea de recurs nu infirmă neregulile constatate de comisia de monitorizare, astfel că soluția instanței de fond este legală și temeinică. Direcția de Muncă și Protecție Socială București a formulat concluzii scrise, prin care a invocat excepția tardivității recursului pentru aceleași considerente. De asemenea, se solicită respingerea recursului ca nefondat, arătându-se că a fost respectată întocmai procedura de monitorizare a societății care este diferită de procedura ridicării autorizației, astfel că prin sentința recurată s-a făcut o corectă aplicare a prevederilor ordinului comun nr. 353/2003 și nu poate fi reținută incidența art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Referitor la argumentația pe fond a recursului, se susține că în raport de dispozițiile art. 34 din Metodologia de autorizare nu există o obligație legală de acordare a unui termen de 30 de zile pentru remedierea neregulilor, fiind la latitudinea comisiei această posibilitate. Mai mult, neregulile constatate nu ar fi putut fi remediate în niciun caz într-un termen de 30 de zile. Se mai arată și faptul că asociații din cadrul societății recurente au mai avut anterior o societate comercială cu obiect similar, respectiv SC R.C. SRL, căreia, de asemenea, i-a fost ridicată autorizația de funcționare pe motive similare, iar hotărârea Consiliului Național de Formare Profesională a Adulților de soluționare a contestației a rămas irevocabilă prin hotărâri judecătorești.

Recurenta-reclamantă a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepției privind tardivitatea recursului precizând că nu i-a fost comunicată hotărârea recurată la sediul social, fapt care a determinat formularea unei cereri pentru comunicarea hotărârii la sediul corect, iar de la data acestei comunicări recursul a fost formulat și declarat în termenul de 15 zile. Se reiterează argumentele expuse în cererea de recurs, solicitându-se admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței recurate. Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, de dispozițiile legale incidente, cât și de prevederile art. 304 1 C. proc.

civ., apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse: Critica referitoare la nerespectarea procedurii de monitorizare a societății reclamante este nefondată. Argumentele invocate de recurenta-reclamantă în ceea ce privește nulitatea notei de constatare din 10 august 2006 și 16 august 2006, cât și a rapoartelor de monitorizare întocmite în temeiul acestor note nu pot fi reținute, deoarece indiferent de momentul la care se efectua controlul, societatea reclamantă trebuia să prezinte documente justificative cu privire la îndeplinirea criteriilor care au stat la baza autorizării. Respectarea condițiilor de autorizare și a programelor pentru care s-a emis autorizația incumba recurentei-reclamante.

Mai mult, la data de 16 august 2008, când a avut loc o nouă vizită de monitorizare, recurenta-reclamantă putea prezenta documentația necesară atestării îndeplinirii criteriilor menționate, ori acest fapt nu s-a întâmplat nici atunci și nici ulterior. Examinîndu-se rapoartele de monitorizare se apreciază că acestea au fost întocmite conform modelului prevăzut în anexa 11 la ordinul nr. 353/2003. În cuprinsul acestora au fost menționate toate neregulile constatate, indicându-se criteriile de monitorizare încălcate în raport de dispozițiile legale incidente, astfel că susținerile recurentei-reclamante, sub acest aspect, sunt nefondate.

Procedura de monitorizare, diferită de procedura ridicării autorizației, în mod corect a fost efectuată de persoane din cadrul Consiliului Național de Formare Profesională a Adulților, potrivit competenței de monitorizare și de control atribuite de dispozițiile art. 3 și 4 din Legea nr. 132/1999, privind înființarea, organizarea și funcționarea Consiliului Național de Formare Profesională a Adulților, astfel cum a reținut și instanța de fond. De asemenea, în mod corect instanța de fond a reținut că procedura de monitorizare s-a realizat în conformitate cu art. 32 din Metodologia de autorizare a furnizorilor de formare profesională a adulților, aprobată prin Ordinului comun al Ministerului Munci, Solidarității Sociale și Familiei și al Ministrului Educației, Cercetării și Tineretului nr. 353/2003.

Rapoartele de monitorizare împreună cu notele de constatare au fost transmise Comisiei de Autorizare a Furnizorilor de Formare Profesională a Adulților a Municipiului București, care, prin decizia nr. 2431/2006 a dispus retragerea autorizației pentru programul de calificare „tehnician maseur” emisă recurentei-reclamante tot de această comisie. Susținerile recurentei-reclamante denotă faptul că aceasta este în eroare cu privire la derularea celor două proceduri: de monitorizare și de autorizare-retragere autorizație. Prin urmare, în raport de cele reținute, se apeciază că procedura de monitorizare s-a efectuat cu respectarea prevederilor legale, astfel că nu poate fi reținută situația prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Critica ce vizează greșita soluționare a cauzei pe fond, nu poate fi reținută. Argumentele invocate de recurenta-reclamantă în susținerea unei soluții favorabile pe fondul cauzei, sunt nefondate. Potrivit art. 34 din Metodologia de autorizare a furnizorilor de formare profesională a adulților „ Comisia de Autorizare, întrunită conform art. 18 și 19 din Normele metodologice, analizează raportul de monitorizare și, în cazul în care constată că furnizorul de formare profesională nu respectă criteriile de autorizare, poate dispune atenționarea acestuia sau retragerea autorizației”.

Din interpretare coroborată a art. 34 și art. 35 din același act normativ se reține că termenul de 30 de zile pentru remedierea neregulilor nu este prevăzut de legiuitor ca un termen imperativ, ci este lăsat la latitudinea comisiei, care poate dispune fie atenționarea fie retragerea autorizației . Conform art. 32 alin. (2) din Normele metodologice din 08 mai 2003 de aplicare a prevederilor O.G. nr. 129/2000 privind formarea profesională a adulților „ Neîndeplinirea criteriilor care au stat la baza autorizării furnizorului de formare profesională, pentru organizarea programului de formare profesională, determină retragerea autorizației respective”.

Date fiind neregulile majore constatate cu ocazia controlului, recunoscute de recurenta-reclamantă prin adresele din 17 august 2006, din 19 septembrie 2006, din 23 octombrie 2006, în mod corect a fost retrasă autorizația pentru programul de calificare „tehnician maseur”, urmare a neîndeplinirii criteriilor care au stat la baza autorizării. Aceasta cu atât mai mult cu cât recurenta-reclamantă nu a făcut nicio dovadă la fond sau în recurs a celor susținute drept argumente ale temeiniciei cererii formulate în instanță. Având în vedere toate aceste argumente, Înalta Curte, în raport de dispozițiile art. 312 teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, va respinge recursul formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC R.S. SRL București împotriva sentinței civile nr. 1597 din 27 mai 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 10 decembrie 2009.