ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5679/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamanta SC R.S. SRL a chemat în judecată Consiliul

Național de Formare Profesională a Adulților și Comisia de Autorizare a Furnizorilor

de Formare Profesională a Adulților a Municipiului București, solicitând anularea

deciziei nr. 2431 din 05 septembrie 2006, emisă de Comisia de Autorizare a Furnizorilor

de Formare Profesională a Adulților și a hotărârii nr. 114 din 24 octombrie 2006

a Consiliului Național de Formare Profesională a Adulților, prin care i s-a retras

autorizația pentru programul de calificare „tehnician maseur”.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că actele a căror anulare o solicită sunt nelegale, întrucât

i s-a aplicat o măsură mult prea aspră în raport de gravitatea faptelor reținute

de emitentă în sarcina sa și de faptul că situația de fapt reținută nu corespunde

adevărului.

A mai susținut că la emiterea

deciziei nr. 2431/2006 pârâta nu a respectat dispozițiile art. 33 alin. (1) din

ordinul nr. 353/2003 și nu a procedat la consemnarea rezultatelor monitorizării

în raportul de monitorizare, întocmind doar două note de constatare.

Curtea de Apel București,

secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr.

1597 din 27 mai 2008 a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta

SC R.S. SRL reținând, în esență, că sancțiunea aplicată reclamantei a fost corect

individualizată în raport de abaterile consemnate de către echipa de control, dispozițiile

legale neimpunând pârâtei obligația de a acorda un termen pentru remedierea aspectelor

negative contestate, existând doar o posibilitate în acest sens. De asemenea, s-a

reținut că procedura de monitorizare desfășurată de Secretariatul Tehnic al Consiliului

Național de Formare Profesională a Adulților s-a derulat în condiții de legalitate.

Împotriva acestei sentințe

considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs reclamanta SC R.S. SRL, invocând

ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Prin motivele de recurs,

recurenta-reclamantă aduce, în esență, următoarele critici sentinței recurate:

Prima critică se referă

la faptul că nu a fost respectată procedura de monitorizare a societății.

În susținerea acestei

critici, se invocă efectuarea controlului la o dată neanunțată, respectiv la 10

august 2006 și nu la 11 august 2006, cum fusese încunoștințată prin adresa din 09

august 2006, astfel că a fost în imposibilitate de a pune la dispoziția echipei

de monitorizare documentele care să ateste îndeplinirea criteriilor care au stat

la baza autorizării. Se precizează că nota de constatare din 10 august 2006 este

lovită de nulitate și nu poate sta la baza raportului de monitorizare, care, din

considerentele menționate, nu produce efecte juridice.

Se arată că cele două

rapoarte de monitorizare nu sunt înregistrate la instituția care a dispus monitorizarea

și nu au fost întocmite cu completarea tuturor rubricilor, cum se prevede în anexa

nr. 11 la ordinul nr. 353/2003;

Recurenta-reclamantă precizează

că autorizația putea fi retrasă de Comisia de Autorizare a Furnizorilor de Formare

Profesională a Adulților a Municipiului București, aceasta fiind emitenta autorizației.

Se arată că potrivit

art. 32 și 34 din ordinul nr. 353/2003, echipa de monitiorizare trebuia să fie formată

din specialiști ai Comisiei de Autorizare și nu de specialiști din cadrul Consiliului

Național de Formare Profesională a Adulților.

În opinia recurentei-reclamante,

monitorizarea trebuia efectuată conform art. 31 din ordinul nr. 353/2003, periodic,

pentru a avea posibilitatea să remedieze în timp util eventualele deficiențe, inerente.

O altă critică se referă

la faptul că fondul cauzei a fost greșit soluționat întrucât motivele pentru care

s-a retras autorizația, reținute în hotărârea atacată, sunt netemeinice și nu prezintă

o gravitate de natură să justifice retragerea acesteia, ci, cel mult, acordarea

unui termen în vederea remedierii eventualelor deficiențe.

Se precizează, reiterând

motivația de la fond, că societatea nu se face vinovată de încălcarea unor prevederi

imperative ale legii de natură să afecteze valabilitatea cursurilor efectuate sau

a diplomelor eliberate, astfel că sancțiunea aplicată este mult prea aspră.

Consiliul Național de

Formare Profesională a Adulților a invocat excepția tardivității recursului motivat

de faptul că în raport de data comunicării hotărârii instanței de fond la sediul

social al recurentei, în conformitate cu datele din certificatul de furnizare a

informației depus la dosarul de fond, recursul este tardiv, iar cererea de recomunicare

a sentinței atacate nu reprezintă o repunere în termenul de recurs. Prin concluziile

scrise depuse la dosarul cauzei, se solicită respingerea recursului ca nefondat

deoarece instanța de fond în mod corect a încadrat în prevederile ordinului comun

nr. 353/2003 acțiunile de monitorizare ale comisiei desemnate de Consiliul

Național de Formare Profesională a Adulților și s-a pronunțat corect asupra acestui

aspect. Se susține și faptul că argumentele pe fond din cererea de recurs nu infirmă

neregulile constatate de comisia de monitorizare, astfel că soluția instanței de

fond este legală și temeinică.

Direcția de Muncă și Protecție

Socială București a formulat concluzii scrise, prin care a invocat excepția tardivității

recursului pentru aceleași considerente.

De asemenea, se solicită

respingerea recursului ca nefondat, arătându-se că a fost respectată întocmai procedura

de monitorizare a societății care este diferită de procedura ridicării autorizației,

astfel că prin sentința recurată s-a făcut o corectă aplicare a prevederilor ordinului

comun nr. 353/2003 și nu poate fi reținută incidența art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Referitor la argumentația

pe fond a recursului, se susține că în raport de dispozițiile art. 34 din Metodologia

de autorizare nu există o obligație legală de acordare a unui termen de 30 de zile

pentru remedierea neregulilor, fiind la latitudinea comisiei această posibilitate.

Mai mult, neregulile constatate nu ar fi putut fi remediate în niciun caz într-un

termen de 30 de zile.

Se mai arată și faptul

că asociații din cadrul societății recurente au mai avut anterior o societate comercială

cu obiect similar, respectiv SC R.C. SRL, căreia, de asemenea, i-a fost ridicată

autorizația de funcționare pe motive similare, iar hotărârea Consiliului

Național de Formare Profesională a Adulților de soluționare a contestației a rămas

irevocabilă prin hotărâri judecătorești.

Recurenta-reclamantă a

formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepției privind

tardivitatea recursului precizând că nu i-a fost comunicată hotărârea recurată la

sediul social, fapt care a determinat formularea unei cereri pentru comunicarea

hotărârii la sediul corect, iar de la data acestei comunicări recursul a fost formulat

și declarat în termenul de 15 zile. Se reiterează argumentele expuse în cererea

de recurs, solicitându-se admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței

recurate.

Înalta Curte de Casație

și Justiție, analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile

care există la dosarul cauzei, de dispozițiile legale incidente, cât și de prevederile

art. 304

1

C. proc. civ., apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele

ce urmează a fi expuse:

Critica referitoare la

nerespectarea procedurii de monitorizare a societății reclamante este nefondată.

Argumentele invocate de

recurenta-reclamantă în ceea ce privește nulitatea notei de constatare din 10

august 2006 și 16 august 2006, cât și a rapoartelor de monitorizare întocmite în

temeiul acestor note nu pot fi reținute, deoarece indiferent de momentul la care

se efectua controlul, societatea reclamantă trebuia să prezinte documente justificative

cu privire la îndeplinirea criteriilor care au stat la baza autorizării.

Respectarea condițiilor

de autorizare și a programelor pentru care s-a emis autorizația incumba recurentei-reclamante.

Mai mult, la data de 16

august 2008, când a avut loc o nouă vizită de monitorizare, recurenta-reclamantă

putea prezenta documentația necesară atestării îndeplinirii criteriilor menționate,

ori acest fapt nu s-a întâmplat nici atunci și nici ulterior.

Examinîndu-se rapoartele

de monitorizare se apreciază că acestea au fost întocmite conform modelului prevăzut

în anexa 11 la ordinul nr. 353/2003.

În cuprinsul acestora

au fost menționate toate neregulile constatate, indicându-se criteriile de monitorizare

încălcate în raport de dispozițiile legale incidente, astfel că susținerile recurentei-reclamante,

sub acest aspect, sunt nefondate.

Procedura de monitorizare,

diferită de procedura ridicării autorizației, în mod corect a fost efectuată de

persoane din cadrul Consiliului Național de Formare Profesională a Adulților, potrivit

competenței de monitorizare și de control atribuite de dispozițiile art. 3 și 4

din Legea nr. 132/1999, privind înființarea, organizarea și funcționarea Consiliului

Național de Formare Profesională a Adulților, astfel cum a reținut și instanța de

fond.

De asemenea, în mod corect

instanța de fond a reținut că procedura de monitorizare s-a realizat în conformitate

cu art. 32 din Metodologia de autorizare a furnizorilor de formare profesională

a adulților, aprobată prin Ordinului comun al Ministerului Munci, Solidarității

Sociale și Familiei și al Ministrului Educației, Cercetării și Tineretului nr. 353/2003.

Rapoartele de monitorizare

împreună cu notele de constatare au fost transmise Comisiei de Autorizare a Furnizorilor

de Formare Profesională a Adulților a Municipiului București, care, prin decizia

nr. 2431/2006 a dispus retragerea autorizației pentru programul de calificare „tehnician

maseur” emisă recurentei-reclamante tot de această comisie.

Susținerile recurentei-reclamante

denotă faptul că aceasta este în eroare cu privire la derularea celor două proceduri:

de monitorizare și de autorizare-retragere autorizație.

Prin urmare, în raport

de cele reținute, se apeciază că procedura de monitorizare s-a efectuat cu respectarea

prevederilor legale, astfel că nu poate fi reținută situația prevăzută de art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

Critica ce vizează greșita

soluționare a cauzei pe fond, nu poate fi reținută.

Argumentele invocate de

recurenta-reclamantă în susținerea unei soluții favorabile pe fondul cauzei, sunt

nefondate.

Potrivit art. 34 din Metodologia

de autorizare a furnizorilor de formare profesională a adulților „

Comisia

de Autorizare, întrunită conform art. 18 și 19 din Normele metodologice, analizează

raportul de monitorizare și, în cazul în care constată că furnizorul de formare

profesională nu respectă criteriile de autorizare, poate dispune atenționarea acestuia

sau retragerea autorizației”.

Din interpretare coroborată

a art. 34 și art. 35 din același act normativ se reține că termenul de 30 de zile

pentru remedierea neregulilor nu este prevăzut de legiuitor ca un termen imperativ,

ci este lăsat la latitudinea comisiei, care poate

dispune fie atenționarea fie retragerea autorizației

.

Conform

art. 32 alin. (2) din

Normele metodologice din 08 mai 2003 de aplicare a prevederilor

O.G. nr. 129/2000 privind formarea profesională a adulților

„

Neîndeplinirea criteriilor care au stat la baza

autorizării furnizorului de formare profesională, pentru organizarea programului

de formare profesională, determină retragerea autorizației respective”.

Date fiind neregulile

majore constatate cu ocazia controlului, recunoscute de recurenta-reclamantă prin

adresele din 17 august 2006, din 19 septembrie 2006, din 23 octombrie 2006, în mod

corect a fost retrasă autorizația pentru programul de calificare „tehnician maseur”,

urmare a neîndeplinirii criteriilor care au stat la baza autorizării.

Aceasta cu atât mai mult

cu cât recurenta-reclamantă nu a făcut nicio dovadă la fond sau în recurs a celor

susținute drept argumente ale temeiniciei cererii formulate în instanță.

Având în vedere toate

aceste argumente, Înalta Curte, în raport de dispozițiile art. 312 teza a II-a C.

proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările

ulterioare, va respinge recursul formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de SC R.S. SRL București împotriva sentinței civile nr. 1597 din 27 mai 2008 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 10 decembrie 2009.