Sari la conținut
ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 04.12.2013
respins

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7568/2013

HOTĂRÂRE
04.12.2013
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7568/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu-Mureș la data de 18 noiembrie 2011 sub nr. 394/43/2011, reclamanta SC T.S.A. SRL, a solicitat în contradictoriu cu pârâtului M.A.I. - I.G.P.R. - D.O.P., anularea actului din 28 octombrie 2011 și obligarea pârâtei la actualizarea licenței de funcționare a societății. A. Prin sentința nr. 83 din 4 mai 2012 a Curții de Apel Târgu-Mureș a fost admisă cererea reclamantei SC T.S.A. SRL, formulată în contradictoriu cu pârâtul M.A.I. - I.G.P.R. și, în consecință, a fost anulat actul din 28 octombrie 2011 emis de pârât, și obligat pârâtul să acorde reclamantei licența pentru a desfășura activități de proiectare, instalare, modificare sau întreținere a componentelor sau sistemelor de alarmare împotriva efracției.

B. Motivele de fapt și de drept care au stat la baza formării convingerii instanței Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamanta SC T.S.A. SRL a deținut licența de funcționare din 09 octombrie 2008 pentru activități de instalare și întreținere sisteme de alarmare împotriva efracției. La data de 07 martie 2011 administratorul societății a depus la I.P.J. Harghita documentația pentru extinderea licenței cu activitatea de proiectare sisteme de alarmare împotriva efracției, însă la verificările efectuate de către I.P.J. Harghita s-a constatat că, urmare a retragerii numitului B.A. din funcția de administrator și director tehnic al societății, nu sunt întrunite condițiile de licențiere pentru proiectarea, instalarea și întreținerea sistemelor de alarmare.

Prin adresa din 08 august 2011, reclamanta a solicitat I.P.J. Harghita comunicarea stadiului în care se află dosarul de actualizare a licenței SC T.S.A. SRL depus la data de 07 martie 2011 și completat la data de 17 iunie 2011. I.P.J. Harghita a comunicat reclamantei, prin adresa din 23 august 2011 că, pentru reînnoirea licenței de funcționare a societății în conformitate cu anexa 2 secțiunea a III-a, art. 11 din H.G. nr. 1010/2004, este necesar ca reclamanta să depună, în două exemplare, documentația împreună cu regulamentul de organizare și funcționare a societății în domeniul instalării și întreținerii, sistemelor de alarmare, actualizat în urma modificărilor statutului societății. Ulterior, prin referatul din 11 octombrie 2011, I.P.J.

Harghita a propus retragerea licenței din 09 octombrie 2008 datorită expirării valabilității, fapt constatat de I.G.P.R.-D.O.P. și confirmat de referatul din 26 octombrie 2011. Privitor la solicitarea de obținere a licenței, în urma verificărilor, I.P.J. Harghita, prin adresa nr. 154.383 din 17 octombrie 2011, a propus neacordarea licenței de funcționare în domeniul proiectării, instalării și întreținerii sistemelor de alarmare împotriva efracției, lucrarea fiind înregistrată la D.O.P. la 21 octombrie 201. Instanța de primă jurisdicție a reținut că instituția pârâtă a constatat neândeplinirea condiției prevăzută la art. 2 lit. c) din Anexa nr. 2 a H.G. nr. 1010/2004, respectiv a faptului că pentru administratorul F.A.

nu s-a făcut dovada calificării în domeniul electric, cu studii superioare în profil electric și specializare în sisteme electronice de securitate (certificat eliberat de un formator autorizat, cu tematică avizată de I.G.P.R.), și, pentru acest motiv, a luat decizia de neaprobare a cererii de licențiere. A reținut instanța de fond că a rezultat din actele dosarului faptul că, pe de-o parte, vechea licență de funcționare din 09 octombrie 2008 a expirat, iar, pe de altă parte, reclamantei i-a fost respinsă cererea de acordare a unei noi licențe de funcționare. Temeiul juridic al soluției de respingere a cererii de acordare a unei noi licențe este reprezentat de dispozițiile art. 3 lit. c) Anexa nr. 2 din H.G.

nr. 1010/2004, potrivit cărora „Pentru obținerea licenței de funcționare, conducătorul societății depune la I.J.P (...) documentele conducătorilor societății, constând în: actul de identitate, ultima diplomă de studii și curriculum vitae, sens în care este necesar ca cel puțin o persoană să aibă pregătirea în domeniu pentru a fi testate profesional de unitatea de poliție competentă”. Instanța a constatat, din înscrisurile aflate la dosar, că administratorul reclamantei F.B.A. a absolvit programul de perfecționare ca tehnician pentru sisteme D.S.V.C.A. și a promovat examenul de absolvire la data de 10 mai 2011 cu nota 7,31. La rândul său U.T.C. a absolvit același program pentru obținerea calității de tehnician pentru sisteme D.S.V.C.A.

De asemenea, s-a reținut că societatea reclamantă are încă doi angajați, M.G.V. și V.L.M., care au dobândit calitatea de inginer sisteme de securitate și respectiv de proiectant sisteme de securitate. Instanța de primă jurisdicție a reținut că prin adresa din 23 august 2011, I.P.J. Harghita l-a avizat favorabil pe administratorul F.A. În raport de toate aceste considerente, Curtea a reținut ca nejustificat refuzul pârâtei de a acorda reclamantei licența solicitată, în condițiile în care s-a făcut dovada că administratorul F.A. a absolvit un program de perfecționare ca tehnician pentru sisteme D.S.V.C.A., astfel încât nu se poate susține că nu are pregătire de specialitate în domeniu. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta I.G.P.R., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând motivul de recurs prevăzut art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. În expunerea motivelor se arată că societatea reclamantă SC T.S.A. SRL a deținut licență de funcționare din 9 octombrie 2008, pentru activități de instalare și întreținere, sisteme de alarmare împotriva efracției. La data obținerii licenței, societatea avea sediul la Giurgiu iar acționar erau I.T.F. și H.L.D. Ulterior, structura acționariatului s-a schimbat prin cesionarea succesivă a părților sociale. A urmat schimbarea sediului din Giurgiu la Miercurea Ciuc. După toate aceste schimbări societatea era obligată să solicite preschimbarea licenței însă nu s-au făcut demersuri în acest sens, societatea funcționând cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor bunurilor, valorilor și protecția persoanelor și H.G.

nr. 1010/2004 de aprobare a Normelor metodologice și a documentelor prevăzute la art. 69 din Legea nr. 333/2003. La dada de 19 mai 2010 este ales administrator și numit director tehnic B.A. acesta având competențe în inginerie electrică și depune la I.P.J. Harghita documentația pentru solicitarea licenței în proiectare instalare și întreținere a sistemelor de alarmare. Ulterior, mai precis la 8 iunie 2011 intervin noi modificări în structura societății prin revocarea administratorului și directorului tehnic B.A. și numirea ca administrator a lui F.A. Acesta din urmă nu a făcut dovada competențelor profesionale în domeniul electric astfel că prin Raportul din 17 octombrie 2011 I.P.J. Harghita propune neacordarea licenței pentru activități de proiectare instalare și întreținere, sisteme de alarmare împotriva efracției.

La soluționarea nefavorabilă a acestei cereri s-a avut în vedere și faptul că asociatul C., P.F. a suferit condamnări pentru infracțiunii cu intenție, iar avizul acordat de I.P.J. este nelegal. În condițiile precizate I.G.P.R. a confirmat propunerea făcută de I.P.J. Harghita prin raportul din 17 octombrie 2001 de neacordare a licenței pentru activitatea proiectare, instalare și întreținere a sistemelor de alarmare împotriva efracției. La soluționarea cauzei instanța de fond a reținut că societatea are trei angajați cu competențe profesionale în domeniul, pe nume U.C., M.V. și V.M., dar aceștia nu au fost indicați în dosarul depus la I.T.P. motiv pentru care nu au fost verificați de I.P.J. Harghita pentru obținerea avizelor.

Pârâta prin întâmpinarea formulată solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea soluției primei instanțe ca temeinică și legală, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată. În motivare poziției procesuale se arată că societatea a deținut licența de funcționare din 9 octombrie 2008 pentru activității de instalare și întreținere sisteme de alarmare împotriva efracției. La data de 7 martie 2011 administratorul societății a depus la I.P.J. Harghita documentația pentru extinderea licenței cu activitatea de proiectare sisteme de alarmare împotriva efracției, însă la verificările efectuate de către I.P.J. Harghita s-a constatat prin adresa din 8 iunie 2011, ca urmare a retragerii numitului B.A.

din funcția de administrator și director tehnic al societății, nu mai sunt întrunite condițiile de licențiere motiv pentru care cererea a fost respinsă. S-a invocat neîndeplinirea condiției prevăzute la art. 2 lit. c) din Anexa nr. 2 la H.G. nr. 1010/2004, respectiv a faptului că pentru administratorul F.A. nu s-a făcut dovada calificării în domeniul electric și specializare în sisteme electronice. Cererea a fost greșit respinsă, deoarece noul administrator a demonstrat că deține competențele profesionale în domeniu, în plus societatea mai avea trei angajați cu specializare în activități de proiectare, instalare și întreținere sisteme D.S.V.C.A. Analizând sentința atacată, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, a motivelor de recurs invocate, și din oficiu, prin prisma normelor și dispozițiilor legale incidente în cauză, instanța de control judiciar reține că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Actul administrativ supus controlului de legalitate pe calea prevăzută de art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ este adresa din 28 octombrie 2011 prin care s-a respins cererea reclamantei de autorizare a extinderii licenței cu activitatea de proiectare sisteme de alarmare împotriva efracției. Temeiul juridic al soluției de respingere a cererii de extindere a licenței este reprezentat de dispozițiile art. 2 lit. c) și art. 3 Anexa 2 din H.G. nr. 1010/2004. Potrivit acestor dispoziții pentru obținerea licenței de funcționare, conducătorul societății depune la I.J.P. „documentele conducătorilor societății constând în actul de identitate, ultima diplomă de studii și curriculum vitae, sens în care este necesar ca cel puțin o persoană să aibă pregătire în domeniu, pentru a fi testată profesional de unitatea de poliție competentă”.

Condițiile de pregătire se referă la calificarea dobândită în profil electronic și specializare electronică. În condițiile în care unica motivare a deciziei de respingere constă în această trimitere, legalitatea actului se impune a fi verificată numai în privința modalității de interpretare a acestor dispoziții legale și aprecierii documentelor ce reflectă pregătirea administratorului și angajaților societății, documente ce au fost anexate cererii. Textul legal sus menționat stabilește condițiile de pregătire necesare obținerii licenței pentru activități de proiectare, instalare și întreținere a sistemelor de alarmare împotriva efracțiilor și se referă la calificarea dobândită în profil electric studii tehnice superioare și/sau specializare în sisteme electronice de securitate.

Din actele depuse la dosar, (filele 101-108), rezultă că administratorul societății F.A. a absolvit programul de perfecționare ca tehnician pentru sisteme D.S.V.C.A. și a promovat examenul de absolvire la data de 10 mai 2011 cu nota 7,31. Mai rezultă din aceleași documente că societatea intimată mai are și alți angajați pe nume U.C. care a absolvit programul pentru obținerea calificării de tehnician pentru sisteme D.S.V.C.A. (fila 10) iar angajații M.V. și V.M. au dobândit calitatea de inginer sisteme de securitate și respectiv de proiectant sisteme de securitate (filele 104-107). Totodată prin adresa din 23 august 2011 I.P.J. Harghita i-a acordat aviz favorabil administratorului F.A. aviz care nu a fost retras.

Toate aceste documente, care certifică calificarea administratorului societății dar și a angajaților au fost obținute anterior formulării cererii pentru aprobarea extinderii licenței cu activitatea de proiectare sisteme de alarmare și au fost anexate cererii, împrejurare certificată prin adresa din 23 august 2011 (fila 14). De altfel, în fază inițială s-a acordat aviz favorabil administratorului societății cu motivarea că îndeplinește condițiile din punct de vedere a calificării profesionale pentru ca ulterior cererea să fie respinsă pe considerentul că același administrator nu are pregătirea necesară în domeniu.

Toate aceste probe demonstrează cu prisosință că în speță, sunt îndeplinite condițiile de pregătire profesională administratorului societății dar și a personalului angajat pentru obținerea licenței în proiectare și administrare sisteme de alarmare împotriva efracției, astfel că refuzul autorității de acordare a licenței exprimat prin adresa contestată a fost dată cu exces de putere. Motivul invocat de autoritatea recurentă în cuprinsul cererii de recurs, în sensul că licența de funcționare din 9 octombrie 2008 a fost anulată, nu poate conduce la modificarea hotărârii deoarece acest motiv nu a fost reținut atunci când s-a soluționat nefavorabil cererea reclamantei. Autoritatea competentă trebuia să indice în cuprinsul deciziei toate împrejurările de fapt precum și motivele de drept care au determinat să ia această decizie în raport de rezultatele examenului prealabil al dosarului astfel ca petiționarul să cunoască și să evalueze temeiurile deciziei.

Pentru toate aceste considerente se concluzionează că prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 3 lit. c) Anexa nr. 2 H.G. nr. 1010/2004 și o justă apreciere a documentelor vizând calificarea profesională a administratorului societății și personalului angajat. Hotărârea primei instanței fiind temeinică și legală, instanța de control judiciar, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 316 din același cod, va respinge recursul ca nefondat și va menține soluția primei instanțe ca temeinică și legală. În baza dispozițiilor art. 274 alin. (1) și (3) C. proc. civ. recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în favoarea intimatei în cuantum de 2000 lei, reprezentând onorariu avocațial.

Cuantumul onorariului a fost stabilit în raport de complexitatea cauzei și activitatea desfășurată de avocat, constând în depunerea întâmpinării și susținerea apărărilor în fața instanței de recurs.

D E C I D E Respinge recursul declarat de I.G.P.R. împotriva sentinței nr. 83 din 4 mai 2012 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă recurentul la plata sumei de 2000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată către intimata SC T.S.A. SRL. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 decembrie 2013.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2013-11-07
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 362/2018
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, sub numărul x/64 din 05
ÎCCJ 2015-12-11
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4002/2015
proiectare, instalare, modificare sau întreținere a componentelor sau sistemelor de alarmare împotriva efracției. Prin cererea înregistrată la reclamantă din 07 septembrie 2012 și la M.I.-I.P.J. Tulcea din 11 septembrie 2012 în atenția I.G.
ÎCCJ 2015-03-26
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1404/2015
Decizia nr. 1404/2015 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei; 1.1. Cererea de chemare în judecată; Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Tg. Mureș la data d
ÎCCJ 2023-10-19
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4687/2023
judecată precizată formulată de A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General al Poliției Române și Inspectoratul de Poliție Județean Bistrița-Năsăud. 3. Cererea de recurs Împotriva hotărârii
ÎCCJ 2013-03-01
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2524/2013
Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 316 din 1 februarie 2012, Tribunalul Harghita, secția civilă, a admis excepția de necompetență materială
{# Case pages are where organic search lands. Ask for an account here — with what the account is actually worth — instead of sending a first-time reader straight to a price list. #}
Cont gratuit

Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.

Sursă