ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 362/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, sub numărul x/64 din 05 august 2013, reclamanta SC "A." SRL Covasna, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române - Direcția de Ordine Publică a solicitat: anularea adresei din 09 iulie 2013, emisă de IGPR, privind soluționarea nefavorabilă a Cererii nr. 2/2013 vizând acordarea licenței de funcționare pentru desfășurarea de activități în domeniul sistemelor de alarmare împotriva efracției, prevăzută de Legea nr. 333/2003; anularea adresei din 22 iulie 2013 emisă de IGPR, prin care s-a respins plângerea prealabilă formulată împotriva adresei din 09 iulie 2013; să se constate îndeplinirea de către societatea reclamantă și de către administratorul ei - numitul B. - a tuturor condițiilor legale prevăzute de Legea nr. 333/2003 și H.G. nr. 1010/2004, în vederea licențierii în domeniul sistemelor de alarmare împotriva efracției; obligarea pârâtei să emită licența de funcționare pentru desfășurarea de activități în domeniul sistemelor de alarmare împotriva efracției, prevăzută de Legea nr. 333/2003; în subsidiar, obligarea pârâtei să comunice în mod punctual motivul refuzului eliberării licenței, atât în fapt, cât și în drept, cu referire exactă asupra condiției neîndeplinite de firma reclamantă.

Ulterior, reclamanta, a declarat, în ședința publică din data de 7 noiembrie 2013, că înțelege să își restrângă acțiunea, prin renunțarea la capătul subsidiar de cerere, care vizează obligarea pârâtei să comunice în mod punctual motivul refuzului eliberării licenței, poziție de care instanța a luat act.

Prin Sentința civilă nr. 238 F din data de 16 decembrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă, în parte, acțiunea în contencios administrativ formulată și restrânsă de reclamanta SC "A." SRL Covasna, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române - Direcția de Ordine Publică și, în consecință, a fost obligat pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române să elibereze reclamantei SC "A." SRL Covasna licența pentru desfășurarea activităților de instalare și întreținere a componentelor sau sistemelor de alarmare împotriva efracției (cod CAEN 4321), fiind respinsă în rest acțiunea.

Prin Decizia civilă nr. 1974 din data de 13 mai 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost admis recurs declarat de pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române împotriva Sentinței civile nr. 238 F din data de 16 decembrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, fiind casată hotărârea recurată și trimisă cauza spre rejudecare.

În fond după casare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/64/2013*.

Prin Sentința nr. 122/2015 din data de 12 noiembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă, în parte, acțiunea formulată și precizată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române - Direcția de Ordine Publică și, în consecință, a fost obligat pârâtul să elibereze reclamantei licența pentru desfășurarea activităților de instalare și întreținere a componentelor sau sistemelor de alarmare împotriva efracției (cod CAEN 4321), fiind respinse celelalte pretenții.

Împotriva Sentinței nr. 122/2015 din data de 12 noiembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs pârâtul Inspectoratul General al Poliției Rutiere, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului s-a arătat că în dispozitivul sentinței, instanța de fond a reținut în mod greșit, faptul că Legea nr. 333/2003 face distincție între licența de desfășurare a activității, care se emite de către IGPR și avizarea conducătorului societății care se află în competența inspectoratelor de poliție județene. Astfel, Curtea de Apel Brașov concluzionează că existența avizului nu reprezintă o condiție pentru eliberarea licenței de funcționare, invocând faptul că avizul poate fi acordat și ulterior.

Această interpretare contravine prevederilor art. 76 din normele metodologice de aplicare a legii, adoptată prin H.G. nr. 301/2013, care dispun că "în vederea obținerii licenței de funcționare (...) reprezentantul legal al societății depune la inspectoratul de poliție județean competent sau la Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, pe bază de opis, următoarele documente: (...) lit. c) documente privind dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute la art. 20 alin. (10) din Lege de către conducătorul societății".

Totodată, instanța de fond interpretează în mod eronat prevederile art. 77 din H.G. nr. 301/2013, cu trimitere la art. 27, referitor la faptul că avizul se acordă și ulterior licențierii.

Din interpretarea teleologică a prevederilor H.G. nr. 301/2012, este evident că această posibilitate alternativă se referă la demersul ulterior licențierii numai în cazul schimbării conducătorului societății deja avizate, această obligație derivând din interpretarea prevederilor art. 80, în sensul că societatea specializată poate desfășura activități doar dacă conducătorul deține avizul poliției.

În consecință, există o cauzalitate directă între existența avizului conducătorului societății și emiterea licenței de funcționare, iar sentința instanței de fond, cu privire la obligarea instituției de eliberare a licenței de funcționare fără existența avizului conducătorului, este greșită.

Intimata reclamantă nu a formulat întâmpinare la recursul declarat, deși acesta i-a fost comunicat în termenul legal.

Raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în Complet de filtru și comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 9 octombrie 2017, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin Încheierea de ședință din data de 11 decembrie 2017, Completul de filtru, apreciind incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., a admis în principiu recursul și a fixat termen pentru judecata cauzei pe fond.

Verificând documentele dosarului și susținerile părților, precum și actele normative incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Ca situație de fapt, se reține că societatea intimată a solicitat Inspectoratului General al Poliției Române - Direcția Ordine Publică eliberarea licenței de funcționare pentru activitatea de întreținerea și montarea sistemelor de securitate. Prin adresa nr. 1.309.255/S3/TL din 09 iulie 2013, I.G.P.R. - Direcția de Ordine Publică a comunicat acesteia faptul că s-a constatat neîndeplinirea condițiilor legale de emitere a licenței societății, pe motiv că nu au fost îndeplinite prevederile art. 77, coroborat cu art. 27 alin. (2) din H.G. nr. 301/2012 de către B. - administratorul societății.

Împotriva adresei de comunicare a refuzului autorității de a elibera licența, intimata-reclamantă a formulat plângere prealabilă, iar prin adresa din 22 iulie 2013 a I.G.P.R. - Direcția de Ordine Publică a răspuns în sensul că se menține punctul de vedere exprimat anterior, privind neîndeplinirea condițiilor de eliberare a licenței.

În faza de rejudecare a cauzei, Curtea de Apel Brașov a reținut că "legea face o distincție clară între licența de desfășurare a activității, care se emite, în favoarea persoanei fizice sau juridice care urmează efectiv să exercite această activitate, de către Inspectoratul General al Poliției Române, cu avizul prealabil al Serviciului Român de Informații și avizarea conducătorului persoanei juridice, aflată în competența inspectoratelor de poliție județene sau Direcției Generale de Poliție a Municipiului București, după caz."

Prima instanță a stabilit că, "întrucât avizul poate fi obținut de conducătorul persoanei juridice și ulterior emiterii în favoarea acesteia a licenței de funcționare, este evident că existența avizului nu poate reprezenta o condiție de emitere a licenței", iar în aceste condiții refuzul de eliberare a licenței este nelegal.

Pornind de la criticile formulate în cadrul prezentului recurs, Înalta Curte va porni analiza de la textele de lege incidente în cauză, în forma existentă la momentul exprimării refuzului autorității, contestat în prezenta cauză:

Art. 34 din Legea nr. 333/2003:

(1) Persoanele fizice sau juridice pot desfășura activități de proiectare, instalare, modificare sau întreținere a componentelor sau sistemelor de alarmare împotriva efracției, numai pe baza licenței eliberate de Inspectoratul General al Poliției Române, prelungită la fiecare 3 ani, și cu avizul prealabil al Serviciului Român de Informații, eliberat în termen de 30 de zile.

(2) Persoanele fizice sau juridice prevăzute la alin. (1) sunt obligate ca, în termen de 15 zile, să comunice în scris unității de poliție competente orice modificare intervenită în structura și organizarea activității pentru care a fost eliberată licența.

(3) Conducătorii persoanelor juridice, personalul tehnic al acestora și persoanele fizice care desfășoară activitățile prevăzute la alin. (1) se avizează de inspectoratele de poliție județene sau de Direcția Generală de Poliție a Municipiului București pe raza cărora/căreia societatea își are sediul, respectiv persoana fizică, domiciliul.

(4) Persoanele licențiate sau autorizate într-unul dintre statele membre ale Uniunii Europene sau ale Spațiului Economic European pot desfășura activitățile prevăzute la alin. (1) și (3) după notificarea Inspectoratului General al Poliției Române.

Art. 76 din H.G. nr. 301/2012 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor:

(1) În vederea obținerii licenței de funcționare pentru a desfășura activități de proiectare, instalare, modificare sau întreținere a sistemelor de alarmare împotriva efracției și/sau servicii privind sistemele de securizare, reprezentantul legal al societății depune la inspectoratul de poliție județean competent sau la Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, pe bază de opis, următoarele documente:

a) documentele prevăzute la art. 25 alin. (1) lit. a), f), g) și h);

b) regulamentul de organizare și funcționare, care cuprinde: organigrama societății comerciale, din care să rezulte organizarea activității în domeniul pentru care se cere licențierea, mijloacele tehnice din dotare și procedurile de lucru specifice activității pentru care se solicită licențierea sau, atunci când există implementat un sistem de management al calității, procedurile de lucru pentru domeniul în care se solicită licențierea;

c) documente privind dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute la art. 20 alin. (10) din Lege de către conducătorul societății.

(2) Documentele prevăzute la alin. (1) lit. c), necesare acordării avizului prevăzut de art. 20 alin. (9) din Lege, sunt:

a) documentele prevăzute la art. 25 alin. (2) lit. a)-c);

b) copie certificată de pe certificatul de competențe pentru ocupația "proiectant sisteme de securitate", "inginer sisteme de securitate" ori "tehnician sisteme de securitate";

c) declarație pe propria răspundere cu privire la cunoașterea obligației păstrării confidențialității datelor și informațiilor obținute în procesul muncii, potrivit art. 32 din Lege.

Art. 20 din Legea nr. 333/2003:

(9) Conducătorul societății specializate de pază și protecție trebuie să obțină avizul inspectoratului de poliție județean sau al Direcției generale de poliție a municipiului București, după caz, în a cărei rază teritorială își are sediul societatea respectivă.

(10) Unitatea de poliție competentă poate acorda avizul persoanei prevăzute la alin. (9), care are cetățenie română sau cetățenia unuia dintre statele membre ale Uniunii Europene ori ale Spațiului Economic European, a împlinit vârsta de 21 de ani, posedă pregătire corespunzătoare atribuțiilor ce îi revin, este cunoscută ca având o bună conduită cetățenească și nu a suferit condamnări pentru infracțiuni săvârșite cu intenție.

Art. 25 din H.G. nr. 301/2012 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor:

(1) În vederea obținerii licenței de funcționare pentru a desfășura activități de pază și protecție, reprezentantul legal al societății trebuie să depună la inspectoratul de poliție județean competent sau la Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, pe bază de opis, următoarele documente:

a) cererea de acordare a licenței de funcționare, datată și înregistrată la societate;

b) regulamentul de organizare și funcționare, întocmit cu respectarea modelului pus la dispoziție de Inspectoratul General al Poliției Române, adaptat specificului societății;

c) lista prevăzută la art. 20 alin. (3) lit. b) din Lege;

d) copie certificată de pe dovada eliberată de Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, referitoare la înregistrarea denumirii societății și a însemnelor distinctive;

e) copie certificată de pe notificarea prin care se încunoștințează consiliul județean sau, după caz, Consiliul General al Municipiului București despre faptul că societatea are sediul social în zona de responsabilitate a acestora;

f) certificatul de înregistrare și certificatul constatator, eliberate de oficiul registrului comerțului cu toate mențiunile înscrise și/referitoare la situația societății comerciale;

g) documente privind dovada existenței sediului înregistrat și autorizat pentru organizarea administrativă și coordonarea operativă a personalului angajat;

h) copii certificate de pe atestatele profesionale pentru persoanele care urmează să execute activități de pază și protecție, în situația în care societatea are angajate astfel de persoane;

i) documente privind dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute la art. 20 alin. (10) din Lege de către conducătorul societății;

j) dovada achitării taxei pentru obținerea licenței de funcționare prevăzute la art. 20 alin. (3) lit. e) din Lege.

(2) Documentele prevăzute la alin. (1) lit. i), necesare acordării avizului prevăzut la art. 20 alin. (9) din Lege, sunt următoarele:

a) copii certificate de pe actul de identitate sau alte documente ce fac dovada cetățeniei și a vârstei;

b) certificatul de cazier judiciar în termen de valabilitate;

c) curriculum vitae elaborat potrivit prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.021/2004 pentru aprobarea modelului comun european de curriculum vitae;

d) copie a certificatului de competențe pentru ocupația "manager de securitate" sau a diplomei de licență - profilul științe juridice.

(3) Documentele prevăzute la alin. (1) și (2), depuse în copie certificată, se prezintă însoțite de documentele originale, care după confruntare se restituie reprezentantului legal.

(4) Persoanele juridice străine care solicită obținerea licenței de funcționare pentru a desfășura activități de pază și protecție trebuie să depună documente similare celor prevăzute la alin. (1)-(3), traduse și legalizate.

Din textele legale citate mai sus, rezultă, fără putință de tăgadă, că la momentul solicitării acordării licenței de funcționare, conducătorul societății petente trebuie să facă dovada îndeplinirii condiției legale prev. de art. 20 alin. (9) și (10) din Legea nr. 333/2013, respectiv să obțină în prealabil avizul emis de Inspectoratul Județean de Poliție, care să ateste că îndeplinește criteriile de onorabilitate stabilite de legiuitor.

Astfel, se observă că actul administrativ atacat în prezenta cauză este adresa din 09 iulie 2013 emisă de Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General al Poliției Române - Direcția de Ordine Publică, aflată în copie la dosar fond, prin care s-a refuzat solicitarea SC A. SRL de acordare a licenței în domeniul sistemelor de alarmare împotriva efracției, stabilindu-se că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru eliberarea acesteia.

Concret, motivul pentru care s-a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru eliberarea licenței a fost acela că B., conducătorul societății și administrator nu a obținut avizul favorabil de la IPJ. Totodată, în adresa menționată s-a luat act de faptul că B. a fost condamnat la 1 an și 6 luni închisoare cu suspendare conform art. 861, 862 C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

Din referatul cu nr. 1313827/S3 din 22 iulie 2013, aflat la dosar fond, emis anterior actului administrativ atacat, rezultă că deși s-a adresat o cerere în acest sens, "IPJ Covasna - Serviciul de Ordine Publică nu a acordat aviz domnului B., conducătorul societății SC A. SRL, aspect rezultat din Raportul nr. 127528 din 19 iunie 2013".

Prin urmare, sub aspect formal, Înalta Curte constată că la momentul verificării documentelor pentru îndeplinirea condițiilor legale, de către recurentul pârât, intimata nu îndeplinea un criteriu esențial pentru obținerea licenței și anume nu obținuse avizul prealabil pentru conducătorul societății, conform celor de mai sus.

În considerarea dispozițiilor deciziei anterioare de casare, prima instanță trebuia să stabilească dacă în vederea obținerii licenței de funcționare reprezentantul legal al societății, care este ținut să depună la inspectoratul de poliție o serie de documente, între care și cel prin care se face dovada că persoana nu a suferit condamnări anterioare, materializat prin avizul eliberat de Inspectoratul Județean de Poliție, a obținut sau nu acest aviz.

În cauză, la momentul depunerii documentației de eliberare a licenței de funcționare, conducătorul societății nu avea avizul eliberat de IPJ, privind îndeplinirea condițiilor prev. de art. 20 alin. (10) din lege, aviz care trebuia obținut în prealabil de la o altă instituție decât autoritatea căreia intimata i s-a adresat.

Prin urmare, aprecierile instanței de fond, referitoare la efectele legale ale reabilitării, nu au nicio relevanță, de vreme ce, această verificare trebuia efectuată de către Inspectoratul Județean de Poliție, la momentul eliberării avizului conducătorului societății, iar acest aviz trebuia obținut anterior depunerii documentației de eliberare a licenței.

Cum, în speță, nu s-a contestat refuzul de eliberare a avizului de către IPJ Covasna, iar recurentul pârât nu putea examina îndeplinirea condițiilor prev. de art. 20 alin. (10) din lege, potrivit prevederilor legale, ci doar constata acordarea în condițiile legii a avizului, așa cum de altfel a procedat, Înalta Curte constată că refuzul exprimat este legal.

Așadar, obținerea avizului conducătorului societății, de la Inspectoratul Județean de Poliție, reprezintă o condiție prealabilă și necesară în procedura licențierii, pe care intimata reclamantă nu a îndeplinit-o în cauză și nici nu a făcut dovada că ar fi obținut ulterior acest document.

Pe cale de consecință, refuzul de eliberare a licenței de funcționare, nu poate fi apreciat ca fiind unul abuziv și este exprimat de recurentă în termenii legali prevăzuți de legiuitor în actul normativ de reglementare a activității de pază și protecție.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va dispune admiterea recursului declarat de recurentul pârât, cu consecința casării hotărârii instanței de fond, și, în rejudecare, respingerea în totalitate a acțiunii formulate de intimata reclamantă.

Hotărârea instanței de fond, va fi menținută în ce privește dispoziția privind respingerea pretențiilor de a se anula adresele prin care s-a exprimat refuzul și de a se constata îndeplinirea de către societate și de către administratorul acesteia a condițiilor legale în vederea licențierii, așa cum rezultă din considerentele și dispozitivul sentinței.

În conformitate cu prevederile art. 494 și 453 alin. (1) C. proc. civ., se va dispune obligarea intimatei reclamante la suportarea cheltuielilor de judecată în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul declarat de pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române împotriva Sentinței nr. 122/2015 din 12 noiembrie 2015 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte sentința recurată și, rejudecând, respinge în totalitate cererea de chemare în judecată a reclamantei SC A. SRL Covasna, ca neîntemeiată.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Obligă intimata-reclamantă SC A. SRL Covasna la plata către recurentul-pârât Inspectoratul General al Poliției Române a sumei de 100 lei cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 februarie 2018.