ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1974/2015

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 238 din 16 decembrie 2013

Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a admis în

parte acțiunea formulată de reclamanta SC B.N. SRL Covasna în contradictoriu cu

I.G.P.R. și a dispus obligarea pârâtului la eliberarea licenței pentru

desfășurarea activităților de întreținere a componentelor sau sistemelor de

alarmare împotriva efracției (cod CAEN 4321), respingând celelalte capete de

cerere.

Împotriva sentinței a

declarat recurs în condițiile art. 483 C. proc. civ. pârâtul I.G.P.R.

2.1. Motivele de

casare

În susținerea

recursului formulat, pârâtul a invocat motivul de casare prevăzut de

dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în sensul că hotărârea a

fost pronunțată cu aplicarea greșită a normelor de drept material.

2.2. Principalele

argumente invocate

Referitor la motivul

de nelegalitate reglementat de textul de lege sus-menționat, pârâtul a susținut

că instanța de fond a interpretat, în mod eronat, prevederile Legii nr.

333/2003 și ale H.G. nr. 301/2012, reținând că normele în vigoare nu instituie

obținerea prealabilă a avizului favorabil acordat de poliție conducătorului

unei societăți specializate de pază și protecție.

Prin urmare, a arătat

pârâtul, existând o cauzalitate directă între existența avizului și emiterea

licenței de funcționare a societății, admiterea acțiunii a fost eronat dispusă,

în condițiile în care asociatul și administratorul reclamantei nu a obținut

aviz favorabil din cauza condamnării suferite.

Prin întâmpinare,

reclamanta SC B.N. SRL Covasna a solicitat respingerea recursului ca nefondat,

învederând în esență că instanța de fond a pronunțat hotărârea cu respectarea

prevederilor legale în materie, în condițiile în care probele administrate în

cauză au demonstrat nelegalitatea refuzului de eliberare a licenței de

funcționare.

Astfel, reclamanta a

arătat că pentru condamnarea suferită de administratorul societății în anul

1997 a intervenit reabilitarea de drept, încetând astfel toate decăderile,

interdicțiile și incapacitățile urmare a pedepsei aplicate, care, de altfel, nu

mai figurează în cazierul judiciar.

Reclamanta a precizat

și faptul că administratorul său a avut ulterior condamnării, o conduită

ireproșabilă la locul de muncă, în familie și în societate, obținând de altfel

în anul 2011 avizul O.R.N.I.S.S.

soluționare a recursului

4.1. Cu privire la

examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în

cauză în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în

completul filtru, fiind comunicat părților în baza Încheierii de ședință din 10

decembrie 2014, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc.

civ.

Prin Încheierea din 4

martie 2015, completul filtru a declarat recursul formulat de I.G.P.R.

admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ. și a fixat

termen de judecată pe fond.

4.2. Cu privire la

fondul recursului

4.2.1. Analiza

motivului de casare invocat

Examinând critica

formulată de pârât, în raport cu prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc.

civ., Curtea va constata că se regăsește motivul de nelegalitate invocat,

urmând ca, prin admiterea recursului, să dispună casarea sentinței și

trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Potrivit art. 34

alin. (1) din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor,

valorilor și protecția persoanelor, persoanele fizice sau juridice pot

desfășura activități de proiectare, producere, instalare și întreținere a

sistemelor de alarmare împotriva efracției numai pe baza licenței eliberate de

I.G.P.R. și cu avizul prealabil al S.R.I.

Prin art. 77 din

Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 333/2003 aprobate prin H.G. nr.

301/2012 se prevede că, în vederea obținerii licenței de funcționare pentru a

desfășura activități de genul celor menționate la art. 34 din lege,

reprezentantul legal al societății depune la inspectoratul de poliție competent

o serie de documente printre care și cele referitoare la dovada îndeplinirii

condițiilor prevăzute de art. 20 alin. (10) din aceeași lege.

Printre condițiile

reglementate de textul de lege sus-menționat se află și cerința ca persoana

care solicită avizul să nu fi suferit condamnări pentru infracțiuni săvârșite

cu intenție.

În cauză, instanța de

fond a constatat că nu se impune analizarea îndeplinirii condițiilor

reglementate de art. 20 alin. (10) din Legea nr. 333/2003, întrucât obiectul

acțiunii îl constituie obligarea la emiterea licenței și nu a avizului pentru

conducătorul persoanei juridice, act a cărui existență nu reprezintă o cerință

prealabilă eliberării licenței, motiv pentru care a conchis asupra refuzului

nejustificat manifestat de pârât.

Instanța a ajuns la

concluzia menționată mai sus prin interpretarea eronată a prevederilor Legii

nr. 333/2003 și a H.G. nr. 301/2012, neavând în vedere faptul că licența se

acordă în situația în care sunt îndeplinite cumulativ toate condițiile legale,

verificarea cărora fiind efectuată de organele de poliție competente.

În cauză,

verificările au fost efectuate de I.J.P. Covasna care a comunicat pârâtului

Raportul din 19 iunie 2013, prin care a avizat negativ solicitarea reclamantei,

urmare a neîndeplinirii cerinței privind inexistența vreunei condamnări pentru

o infracțiune săvârșită cu intenție.

Curtea apreciază că

se impune trimiterea cauzei spre rejudecare pentru ca instanța să se pronunțe

în ce măsură este justificat refuzul avizării și al emiterii licenței de

funcționare, în condițiile în care poziția pârâtului de a nu rezolva favorabil

cererea reclamatei s-a întemeiat exclusiv pe condamnarea suferită de

conducătorul societății în anul 1997, pentru care a intervenit însă

reabilitarea de drept.

Astfel, urmează ca

instanța de trimitere să hotărască dacă, în raport de efectele legale ale

reabilitării care operează în virtutea legii - încetarea decăderilor,

interdicțiilor și incapacităților rezultate din condamnare - mai subzistă

justificarea pentru aprecierea în sensul că nu ar fi îndeplinită una din

cerințele prevăzute de art. 20 alin. (10) din Legea nr. 333/2003, necesare

pentru eliberarea licenței de funcționare.

4.2.2. Soluția

instanței de recurs

În raport de

considerentele expuse mai sus, în baza art. 497 C. proc. civ., Curtea va admite

recursul formulat și, pentru a asigura părților accesul la dublul grad de

jurisdicție, va trimite cauza aceleiași instanțe pentru o nouă judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de I.G.P.R. împotriva Sentinței civile nr. 238/F din 16 decembrie 2013

a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 mai 2015.

Procesat de GGC - N