ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1974/2015
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1974/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea pronunțată de instanța de fond Prin Sentința nr. 238 din 16 decembrie 2013 Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC B.N. SRL Covasna în contradictoriu cu I.G.P.R. și a dispus obligarea pârâtului la eliberarea licenței pentru desfășurarea activităților de întreținere a componentelor sau sistemelor de alarmare împotriva efracției (cod CAEN 4321), respingând celelalte capete de cerere. 2. Cererea de recurs Împotriva sentinței a declarat recurs în condițiile art. 483 C. proc. civ. pârâtul I.G.P.R. 2.1. Motivele de casare În susținerea recursului formulat, pârâtul a invocat motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc.
civ., în sensul că hotărârea a fost pronunțată cu aplicarea greșită a normelor de drept material. 2.2. Principalele argumente invocate Referitor la motivul de nelegalitate reglementat de textul de lege sus-menționat, pârâtul a susținut că instanța de fond a interpretat, în mod eronat, prevederile Legii nr. 333/2003 și ale H.G. nr. 301/2012, reținând că normele în vigoare nu instituie obținerea prealabilă a avizului favorabil acordat de poliție conducătorului unei societăți specializate de pază și protecție. Prin urmare, a arătat pârâtul, existând o cauzalitate directă între existența avizului și emiterea licenței de funcționare a societății, admiterea acțiunii a fost eronat dispusă, în condițiile în care asociatul și administratorul reclamantei nu a obținut aviz favorabil din cauza condamnării suferite.
3. Apărarea intimatei Prin întâmpinare, reclamanta SC B.N. SRL Covasna a solicitat respingerea recursului ca nefondat, învederând în esență că instanța de fond a pronunțat hotărârea cu respectarea prevederilor legale în materie, în condițiile în care probele administrate în cauză au demonstrat nelegalitatea refuzului de eliberare a licenței de funcționare. Astfel, reclamanta a arătat că pentru condamnarea suferită de administratorul societății în anul 1997 a intervenit reabilitarea de drept, încetând astfel toate decăderile, interdicțiile și incapacitățile urmare a pedepsei aplicate, care, de altfel, nu mai figurează în cazierul judiciar. Reclamanta a precizat și faptul că administratorul său a avut ulterior condamnării, o conduită ireproșabilă la locul de muncă, în familie și în societate, obținând de altfel în anul 2011 avizul O.R.N.I.S.S.
4. Procedura de soluționare a recursului 4.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru Raportul întocmit în cauză în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza Încheierii de ședință din 10 decembrie 2014, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Prin Încheierea din 4 martie 2015, completul filtru a declarat recursul formulat de I.G.P.R. admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ. și a fixat termen de judecată pe fond. 4.2. Cu privire la fondul recursului 4.2.1. Analiza motivului de casare invocat Examinând critica formulată de pârât, în raport cu prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc.
civ., Curtea va constata că se regăsește motivul de nelegalitate invocat, urmând ca, prin admiterea recursului, să dispună casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. Potrivit art. 34 alin. (1) din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor, persoanele fizice sau juridice pot desfășura activități de proiectare, producere, instalare și întreținere a sistemelor de alarmare împotriva efracției numai pe baza licenței eliberate de I.G.P.R. și cu avizul prealabil al S.R.I. Prin art. 77 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 333/2003 aprobate prin H.G.
nr. 301/2012 se prevede că, în vederea obținerii licenței de funcționare pentru a desfășura activități de genul celor menționate la art. 34 din lege, reprezentantul legal al societății depune la inspectoratul de poliție competent o serie de documente printre care și cele referitoare la dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 20 alin. (10) din aceeași lege. Printre condițiile reglementate de textul de lege sus-menționat se află și cerința ca persoana care solicită avizul să nu fi suferit condamnări pentru infracțiuni săvârșite cu intenție.
În cauză, instanța de fond a constatat că nu se impune analizarea îndeplinirii condițiilor reglementate de art. 20 alin. (10) din Legea nr. 333/2003, întrucât obiectul acțiunii îl constituie obligarea la emiterea licenței și nu a avizului pentru conducătorul persoanei juridice, act a cărui existență nu reprezintă o cerință prealabilă eliberării licenței, motiv pentru care a conchis asupra refuzului nejustificat manifestat de pârât. Instanța a ajuns la concluzia menționată mai sus prin interpretarea eronată a prevederilor Legii nr. 333/2003 și a H.G. nr. 301/2012, neavând în vedere faptul că licența se acordă în situația în care sunt îndeplinite cumulativ toate condițiile legale, verificarea cărora fiind efectuată de organele de poliție competente.
În cauză, verificările au fost efectuate de I.J.P. Covasna care a comunicat pârâtului Raportul din 19 iunie 2013, prin care a avizat negativ solicitarea reclamantei, urmare a neîndeplinirii cerinței privind inexistența vreunei condamnări pentru o infracțiune săvârșită cu intenție. Curtea apreciază că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare pentru ca instanța să se pronunțe în ce măsură este justificat refuzul avizării și al emiterii licenței de funcționare, în condițiile în care poziția pârâtului de a nu rezolva favorabil cererea reclamatei s-a întemeiat exclusiv pe condamnarea suferită de conducătorul societății în anul 1997, pentru care a intervenit însă reabilitarea de drept.
Astfel, urmează ca instanța de trimitere să hotărască dacă, în raport de efectele legale ale reabilitării care operează în virtutea legii - încetarea decăderilor, interdicțiilor și incapacităților rezultate din condamnare - mai subzistă justificarea pentru aprecierea în sensul că nu ar fi îndeplinită una din cerințele prevăzute de art. 20 alin. (10) din Legea nr. 333/2003, necesare pentru eliberarea licenței de funcționare. 4.2.2. Soluția instanței de recurs În raport de considerentele expuse mai sus, în baza art. 497 C. proc. civ., Curtea va admite recursul formulat și, pentru a asigura părților accesul la dublul grad de jurisdicție, va trimite cauza aceleiași instanțe pentru o nouă judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Admite recursul declarat de I.G.P.R. împotriva Sentinței civile nr. 238/F din 16 decembrie 2013 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 mai 2015. Procesat de GGC - N
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.