ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1404/2015

Decizia nr. 1404/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată;

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Tg. Mureș la data de 24 mai 2013, reclamantul A. Harghita prin B. Harghita, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța în contradictoriu cu pârâtul C., să se dispună anularea Notei C. din 12 februarie 2013, privind proiectul având cod SMIS cu titlul „Realizarea și implementarea unui sistem complex de guvernare la B. Harghita", anularea Deciziei C. nr. 649 din 11 aprilie 2013 prin care s-a soluționat Contestația din 2013 formulată de A. Harghita, prin B. Harghita cu privire la Nota C. din 12 februarie 2013, privind proiectul având cod SMIS cu titlul „Realizarea și implementarea unui sistem complex e-guvernare la B. Harghita".

1.2. Soluția primei instanțe;

Curtea de Apel Târgu-Mureș prin sentința nr. 340 din 3 octombrie 2013 a respins acțiunea formulată de reclamantă ca neîntemeiată.

Pentru a ajunge la această soluție, instanța de fond a constatat că autoritatea contractantă a încălcat principiul tratamentului egal întrucât aceasta a respins oferta depusă de SC D. SRL reținând că certificatul de atestare fiscală solicitat până la data de 22 noiembrie 2011 a fost depus cu depășirea termenului, respectiv la data de 23 noiembrie 2011, iar SC E. SRL nu a fost descalificată deși se afla într-o situație similară, nedepunând până la data de 25 noiembrie 2011 certificatul solicitat.

În al doilea rând, instanța de fond a constatat faptul că s-ar fi impus diminuarea corecției financiare doar în cazul existenței unui grad de flexibilitate redus, iar impactul substanțial asupra ofertelor primite ar fi fost minim. În continuare, instanța de fond a mai stabilit faptul că descalificarea unuia dintre ofertanți s-a fundamentat tocmai pe nedepunerea certificatului de atestare fiscală pe luna precedentă celei în care s-au depus ofertele, deci a încălcării principiului tratamentului egal.

1.3. Calea de atac exercitată.

Motivele de casare.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A. Harghita prin B. Harghita solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 N.C.P.C.

În motivarea căii de atac, recurentul a susținut, în esență, că cei doi ofertanți nu se aflau în situații similare, întrucât oferta SC D. SRL a fost respinsă nu datorită nedepunerii certificatului de atestare fiscală solicitată de autoritatea contractantă, ci datorită depunerii acestuia cu o întârziere de două zile peste termenul stabilit de autoritatea contractantă.

A mai susținut recurentul că ofertantul câștigător nu a depus documentul solicitat, întrucât nu avea cum să depună un nou certificat de atestare fiscală, pentru că la momentul trimiterii adresei din 24 noiembrie 2011, înregistrată la B. Harghita din 24 noiembrie 1011, prin care a înaintat documentele care atestă efectuarea obligațiilor financiare către bugetul de stat, acesta avea deja emis un certificat de atestare valabil până la data de 26 noiembrie 2011, și F. Cluj refuzase să

emită un alt certificat până ce primul nu-și pierduse valabilitatea.

Astfel, declinarea ofertei SSC D. SRL nu numai că nu a avut un impact substanțial asupra ofertelor primite, ci chiar nu a avut loc un impact asupra acestora.

Oferta declinată era cu mult inferioară din punct de vedere financiar decât oferta câștigătoare, așa cum rezultă și din Raportul procedurii nr. 27/7087/2011.

Mai mult, afirmă recurentul, nu s-au adus dovezi concrete și concludente în vederea susținerii existenței impactului financiar al presupuselor nereguli comise de autoritatea contractantă, care să justifice aplicarea unei corecții financiare.

II. Analiza motivelor de casare;

Cu privire la încălcarea principiului tratamentului egal, se reține că recurentul, în calitate de autoritate contractantă, a solicitat participanților la procedură să depună într-un termen de 3 zile lucrătoare, certificatele de atestare fiscală pentru luna precedentă în care s-au depus ofertele, luna octombrie 2011.

Societatea descalificată ulterior a cerut prelungirea termenului de depunere motivând că eliberarea certificatului durează 4 zile și a depus înscrisul în data de 23 noiembrie 2011, peste termenul de 3 zile.

Societatea câștigătoare a precizat printr-o adresă că i s-a refuzat eliberarea certificatului de atestare fiscală cu motivarea existenței unui asemenea certificat fiscal valabil până la 26 noiembrie 2011.

Documentul depus de societatea câștigătoare a fost primit, în timp ce motivele invocate de cealaltă societate nu au fost luate în considerare.

Din actele dosarului rezultă că în raport de dispozițiile art. 112 alin. (4) C. proc. fisc., certificatul de atestare fiscală se emite într-un termen de cinci zile lucrătoare, astfel încât obligația de a se depune actul într-un termen de 3 zile lucrătoare este nelegală.

Mai mult, atât societatea descalificată cât și societatea câștigătoare au depus certificate care atestau obligații de plată exigibile la 30 septembrie 2011, acte emise la 17 octombrie 2011 și, respectiv, 28 octombrie 2011.

Ambele certificate erau valabile, dar atestau obligațiile de plată aferente lunii septembrie și nu pentru luna octombrie cum solicitase autoritatea contractantă, de unde rezultă că principiul tratamentului egal a fost încălcat, iar motivul de recurs este nefondat.

Cu privire la legalitatea aplicării unei corecții de 10% și la respectarea principiului proporționalității de către intimata-pârâtă, se are în vedere aprecierea naturii și gravității neregulii contestate, precum și amploarea și implicațiile financiare ale acesteia.

Neregula constând în încălcarea principiului tratamentului egal a fost pe deplin dovedită, astfel încât aplicarea unei corecții financiare se impune.

Diminuarea cuantumului corecției de 10% la 5%, astfel cum solicită recurentul-reclamant este neîntemeiată, iar motivul de recurs este nefondat, deoarece neregula este definită la art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, ca fiind orice abatere de la legalitate (…) care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene sau fondurile publice naționale printr-o sumă plătită necuvenit.

Este cert că recurentul a primit o plată necuvenită ca urmare a încălcării unui principiu esențial în utilizarea fondurilor.

Aplicarea unui procent de 10% al corecției financiare, ține seama de natura și gravitatea neregulii constatate - încălcarea unui principiu esențial al procedurii, cel al tratamentului egal.

Din punct de vedere al amplorii și implicațiilor financiare ale neregulii, procentul de 10% este justificat, nefiind în discuție o eroare a autorității contractante ci îndepărtarea unui concurent.

Motivele recurentului, în sensul că oferta societății descalificate era inferioară celei depuse de societatea câștigătoare nu pot fi luate în considerare, deoarece neregula a fost săvârșită anterior etapei deschiderii ofertelor, iar această apreciere nu putea fi făcută.

Față de acestea, în temeiul art. 497 N.C.P.C. coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. Harghita prin B. Harghita împotriva sentinței nr. 340 din 3 octombrie 2013 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 martie 2015.